Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Un Irak condus de șiiți

Anthony McARTHUR

Contrar speranțelor multor membri ai administrației Bush, salvarea Irakului încă depinde de cele două forțe pe care puțini pariaseră: șiiții religioși, care-l recunosc pe ayatollahul Sistani drept călăuză morală, și nu seculariștii cărora le fusese atribuit acest rol de către oficialii americani; și armata SUA, care rămâne singura forță antiinsurgentă eficace, capabilă să reducă disputele interconfesionale și să pună capăt violențelor sunniților. Împreună, cele două pot prinde la mijloc militanții; dacă oricare dintre ele dispare, Irakul va deveni probabil un iad.



Contrar afirmațiilor recente ale fostului premier numit de SUA, Ayad Allawi, Irakul nu este încă în plin război civil, dacă este să folosim termenul în sensul unui conflict catastrofal și ireversibil. Putem lua ca termen de comparație Algeria de la începutul anilor 1990, divizată de un secularism brutal, arid și eșuat, pe de o parte, și un radicalism islamic sălbatic pe de altă parte, în care cartiere și sate întregi au fost măcelărite. Nu este greu de observat că situația din Irak - singura țară din Orientul Mijlociu al cărei trecut violent se poate compara cu cel al Algeriei - ar fi putut degenera încă și mai mult. După bombardarea Samarei, armata americană și cea irakiană, care și-au păstrat forțele unite, au închis practic țara pentru a se asigura că sentimentele puternice astfel stârnite nu conduc la o baie de sânge. În Algeria, în timpul celor mai violenți ani ai războiului civil, armata, folosind o tactică de o cruzime inimaginabilă, nu a reușit să asigure o liniște comparabilă cu cea din Irak. Cu toate acestea, atacul asupra altarului din Samara și contraatacurile șiite împotriva moscheilor sunnite, a organizațiilor sociale și politice și ale clericilor sunniți au încrâncenat situația politică și religioasă.

 

Bagdadul - o zonă a asasinatelor

 

Deși administrația Bush nu vrea să o recunoască, viața de zi cu zi din Bagdad s-a înrăutățit. Pentru cei activ implicați în viața politică, situația este mai periculoasă ca oricând. Nu contează dacă firmele mici, importurile sau construcția de școli și spitale progresează, atâta timp cât clasa politică și intelectualitatea din Irak (să nu mai vorbim de străinii care încearcă să-i ajute) nu pot merge acasă fără gărzi.

Dacă Bagdadul rămâne o zonă a asasinatelor, în care liderii irakieni nu se pot întâlni în siguranță decât sub protecție americană, atunci previziunile privind identitatea națională irakiană, care a avut întotdeauna Bagdadul ca element central, este eronată. Va fi probabil imposibil să se ajungă la compromisuri politice de durată dacă luptele tot mai sângeroase dintre facțiunile religioase din Bagdad și din împrejurimi se intensifică. În mai puțin de un an, Irakul ar putea deveni o a doua Algerie.

Influența Teheranului

Deși tot mai reduse, există însă șanse suficiente ca irakienii să-și facă datoria pentru a pune capăt declinului. De partea șiită - și șiiții sunt cei de care depinde soarta experimentului democratic din Irak -, nici un partid, nici măcar agitatorul Muqtada al Sadr, nu a propus un ideal politic nedemocratic. Deși există cu siguranță șiiți irakieni care admiră teocrația de tip iranian, ei nu au suficientă putere în propria țară, din moment ce nici un cleric irakian important nu s-a ridicat împotriva ayatollahului Sistani și a celorlalți membri de vârf ai ulema, care au respins ideea conducerii de către clerici în favoarea democrației. Deși Washingtonul și Ambasada SUA din Bagdad sunt pline de cei care se tem că mâna lungă a Teheranului va prelua controlul în Irak - iar elita clericală a Iranului și pretorienii săi fervenți, ca președintele Mahmoud Ahmadinejad, le vor cu siguranță răul -, Teheranul are relativ puțini susținători politici activi în rândul arabilor din Mesopotamia. Expatriați de renume din rândul șiiților irakieni, care au devenit actori politici în Bagdad, își datorează într-adevăr viața Iranului - Teheranul a salvat mii de persoane de la o moarte sigură sub regimul Saddam -, iar mult mai mulți beneficiază acum cu siguranță de generozitatea clandestină a Iranului. Regiunile din sudul Irakului par a fi tot mai mult sub influența Teheranului. Iranul va încerca să împiedice nașterea unei democrații funcționale, susținute de clerici irakieni notabili care nu recunosc legitimitatea teocrației.

Și, cu toate acestea, nici un șiit irakian nu poate spera la un viitor politic - sau chiar la un viitor pur și simplu - asigurat de strigătul de luptă "Șiiți, uniți-vă! Alăturați-vă persanilor!" Saddam Hussein nu a fost singurul lucru care i-a făcut pe șiiții irakieni să ucidă șiiți iranieni în timpul războiului dintre Iran și Irak în 1980-1988. Naționalismul irakian și un arabism organic, non-ideologic, sunt larg răspândite în rândul lor și pot fi sursa unei rezistențe încăpățânate împotriva oricărei încercări iraniene de a-și îndruma "aliații" șiiți din Irak. De unde și, în parte, criticile luiMuqtada al Sadr la adresa recentelor eforturi ale Sciri de a facilita convorbirile americano-iraniene pe tema Irakului. Sadr și oamenii săi, care-și exprimă adesea disprețul față de originea iraniană a ayatollahului Sistani, se pot dovedi naționaliști arabi feroce și militanți islamici neobosiți. Faptul că administrația Bush privește cu bucurie perspectiva convorbirilor iraniano-americane din Bagdad cu sprijinul Sciri arată o schimbare în abordarea soluționării problemei, abordare care poate avea două tăișuri.

 

Americanii sunt indispensabili

 

Cu siguranță ne putem aștepta la aranjamente pe termen scurt între șiiții irakieni și Iran - sărăcia apăsătoare a multor regiuni șiite din Irak favorizează influența iranienilor bogați în aceste zone. Teama de insurgența sunnită și de războiul sfânt este cea care conferă adevărata putere a Iranului în societatea irakiană. Dacă se reduce insurgența, dacă armata irakiană devine mai puternică sau dacă militanții șiiți irakieni devin mai îndrăzneți (și este evident că aceștia devin tot mai eficienți în atacurile împotriva sunniților chiar în zonele sunnite mai solide și mai bine înarmate), influența Iranului va dispărea. Deși poziția sa este evident slăbită de atacurile permanente și sângeroase ale sunniților împotriva șiiților, care fac ca apelurile la toleranță ale clericilor șiiți să pară a veni de pe altă lume, ayatollahul Sistani are încă suficientă influență pentru a garanta continuarea negocierilor dintre șiiți, sunniți și kurzi. Abd al-Aziz al-Hakim, liderul principalului partid politic șiit, Sciri, este conștient că, dacă ayatollahul Sistani și-ar exprima public dezaprobarea față de acțiunile sale, puterea sa politică s-ar reduce considerabil, poate chiar punând în pericol însăși existența Sciri.

Washingtonul nu are în prezent un "partener" șiit în Irak. După toate probabilitățile, nici nu va găsi unul. Pătată de acuzațiile de corupție la adresa guvernului său interimar, cariera politică a lui Ayad Allawi este posibil să se fi încheiat. Iar înclinația sa antireligioasă, seculară, "pro-sunnită" i-a pecetluit demult soarta în ceea ce-i privește pe cei mai mulți șiiți. Deși văzut încă drept cel mai inteligent politician, vicepremierul Ahmad Chalabi a fost anihilat în alegerile parlamentare. Actualul prim-ministru, Ibrahim Jaafari, lider al Partidului Dawa, este prea nepriceput din punct de vedere politic, iar alianța partidului său cu Sadr are toate șansele să se întărească. Ceea ce-l lasă în cărți doar pe Adil Abd al-Mahdi din partidul Sciri, probabil singura figură importantă din Sciri cu care americanii s-ar simți în largul lor din punct de vedere cultural. Deși sincer religios, Mahdi este puternic occidentalizat și laicizat, eliberat de retorica evazivă a clericilor șiiți, dar nu reprezintă întregul Sciri.

Diversele partide șiite, adesea ostile unul altuia, vor continua probabil să încerce, chiar intermitent, să ajungă la o înțelegere politică cu sunniții și kurzii, aceștia din urmă conștienți că șiiții nu vor continua prea multă vreme să privească pasiv cum femeile și copiii le sunt măcelăriți, iar locurile sfinte pângărite. Teama sunniților și a kurzilor de puterea șiiților - și o alianță fragilă, dar în creștere între arabii sunniți și kurzi era inevitabilă - era de mult de așteptat și este sănătoasă pentru toate părțile implicate. Arabii sunniți vor conștientiza faptul că nu pot transforma insurgența în putere. Dacă vor continua să încerce, tot ce vor reuși este să transforme "oile" șiite (percepția tradițională a sunniților arabi asupra șiiților arabi) în "lei" dezlănțuiți, de neoprit chiar și de cei mai respectați și mai pașnici clerici.

Iar ceea ce are încă și mai multe șanse de a pune capăt violențelor este armata americană,nu dialogul politic dintre șiiții arabi, sunniți și kurzi. Dialogul este important. Asociația Clericilor Sunniți, atât de critică, de visceral antiamericană și profund antișiită, se îndreaptă încet spre o reconciliere cu un Irak condus deșiiți. Dar doar armata americană are capacitatea de a asigura protecția teritoriului împotriva insurgenților și a luptătorilor războiului sfânt.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 36

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: