Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Chirac și Villepin, paratrăsnetele revoltelor din Franța

Andrei BĂDIN

Sindicatele și studenții din Franța au condamnat decizia președintelui Jacques Chirac de a promulga controversata lege a muncii pentru tineri - care simplifică procedurile de angajare și concediere a tinerilor sub 26 de ani. Decizia președintelui Chirac a stârnit nemulțumirea sindicatelor și a organizațiilor studențești care au amenințat cu noi proteste, inclusiv cu organizarea unei greve generale.



Gestul lui Chirac poate compromite sanșele unui candidat al dreptei la alegerile prezidențiale de anul viitor. În același timp, președintele îi aduce un deserviciu premierului Dominique de Villepin, văzut ca protejatul și succesorul pe care-l dorește. Pe acest fond, cresc sanșele lui Nicholas Sarkozy, ministrul de interne, pentru a reprezenta dreapta. Rezultatele alegerilor de anul viitor vor depinde însă și de cum vor ști socialiștii să tragă foloasele revoltei împotriva dreptei aflate la conducere. Deocamdată însă PS pare a se afla în degringoladă, "voturile" mergând spre extrema stângă.

 

Paie pe foc

 

Bruno Juillard, șeful celei mai mari organizații studențești din Franța, a declarat însă că președintele Chirac "pune paie pe foc": "Nu cred că președintele a dorit cu adevărat să atenueze criza prin care trece Franța. Altfel nu ar fi folosit aceleași aurgumente pe care le auzim de atâtea săptămâni din partea guvernului", a declarat Bruno Juillard, adăugând că gestul președintelui Chirac nu arată decât "solidaritatea acestuia cu Guvernul".

Așa-numita "lege a primului contract de muncă" a fost propusă de premierul francez Dominique de Villepin pentru a-i ajuta să obțină un loc de muncă pe cei aproape o jumătate de milion de tineri șomeri. Scopul său este reducerea ratei șomajului de peste 20% în rândul acestei categorii de vârstă. Cei care se opun actului normativ spun că acesta va permite exploatarea tinerilor deoarece permite angajatorilor să desfacă - fără preaviz sau explicații - contractele de muncă ale tinerilor sub 26 de ani, pe durata primilor doi ani, considerați a fi de probă.

"Cine seamănă precaritate culege mânie!", afirma un manifest al Federației Independente și Democratice a Liceenilor. Respingerea "precarității" unește, acum, forțe atât de disparate cum sunt anarhiștii, troțkiștii, socialiștii "burghezi boemi" și colectivele de studenți care perturbă funcționarea a 70 la sută din universitățile franceze.

 

Șomajul tinerilor

 

În Franța, șomajul tinerilor a atins adevărate culmi în 1994, cu o rată de 27,5 la sută. În 2004, aceasta era încă de 22,7 la sută. Potrivit Institutului Național de Statistică și de Studii Economice, un tânăr francez activ din cinci are un loc de muncă temporar și aproape 30 la sută din licențiații care ies de pe băncile universităților sunt "precarizați" într-un fel sau altul, fie pentru că au cunoscut o perioadă de șomaj în timpul anului în curs, fie pentru că au avut doar slujbe temporare. "În decurs de 30 de ani, inserția în lumea muncii a devenit mai îndelungată, mai complexă", notează Olivier Marchand, din cadrul INSEE.

Acest fenomen este foarte sensibil la variațiile ciclului economic: tinerii intrați pe piața muncii în perioada 1997-2000, când creșterea economică era puternică, și-au găsit mai ușor un post corespunzător calificării avute decât cei care și-au terminat studiile la începutul anilor 1990 sau al anilor 2000. Mai grav, în Franța, cei care cumulează slujbe mărunte și cunosc șomajul la începutul parcursului sunt, apoi, stigmatizați de-a lungul întregii cariere. "Ei plătesc lucrul acesta pe termen lung pentru că imaginea acestor slujbe este devalorizată", explică Olivier Marchand. Această discriminare precoce a "perdanților" pe piața muncii ne permite să înțelegem de ce CPE, care facilitează concedierea pe timp de doi ani, este respins în masă de o parte a publicului său țintă, și anume de cei cu vârste sub 26 de ani.

Potrivit Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, în Hexagon, șomajul este de 2,6 ori mai mare în rândul tinerilor decât în rândul populației generale. În Italia, acest raport este de 3,4. El depășește 3 în Norvegia și Suedia. Printre țările care se descurcă mai bine, se află Elveția - 1,9 și mai ales Germania - doar 1,2%.

Deosebirile dintre sistemele educative explică aceste performanțe inegale: cu cât formarea este mai axată pe practică și pe inserție precoce în întreprindere, cu atât șomajul tinerilor și precaritatea ce îl însoțește sunt mai scăzute. În Franța, fenomenul se manifestă printr-un decalaj flagrant între studenții institutelor universitare de tehnologie, din care 80-90% își găsesc o slujbă la încheierea studiilor, și cei din filierele universitare numite "generale", cum ar fi literele, sociologia sau psihologia.

În opinia lui Luc Rouban, director de cercetări în cadrul Centrului Național de Cercetare Științifică și membru al Centrului de Studii Politice de pe lângă Facultatea de Științe Politice din Paris, "declinul social destul de simțitor" al universitarilor "generaliști" este cheia revoltei anti-CPE: "Avem impresia că aceia care fac grevă și care protestează sunt copiii de profesori și funcționari, proveniți dintr-o mică burghezie care trăia destul de liniștită prin acumularea de diplome, în timp ce copiii muncitorilor și slujbașilor mărunți manifestează puțin." De asemenea, studenții IUT sunt mai puțin mobilizați, pentru că sunt niște "tehnicieni de foarte bun nivel, ușor angajabili".

 

Extrema stângă câștigă adepți

 

Forța extremei stângi din Franța, care a obținut peste 13 la sută din voturi în ultimele alegeri prezidențiale din 2002, se bazează, în mare parte, pe frustrarea licențiaților, care trebuie să se mulțumească cu cariere extrem de dezamăgitoare. Olivier Besancenot, candidatul Ligii Comuniste Revoluționare la președinție în 2002, personifică mai bine decât oricine această categorie socială. Tatăl său a fost profesor de gimnaziu, iar mama, psiholog școlar. El a făcut studii de istorie, dar a ajuns factor poștal.

 

Automarginalizarea lui Villepin

"Izolat și mândru că este așa: Dominique de Villepin s-a marginalizat el însuși", "Strada a dezvăluit, în această zi de marți, 28 martie, o fractură de acum și mai clară între Dominique de Villepin și manifestanți", este opinia cotidianului elvețian "Le Temps", care continuă: "Studenții și sindicatele, compuse în principal din angajați ai funcției publice, nu suportă să primească lecții de îndrăzneală de la auriul Palat Matignon, de la un prim-ministru care, în întreaga sa viață profesională - Școala Națională de Administrație obligă -, nu a cunoscut decât cel mai aurit dintre contractele cu durată nedeterminată."

"Franța se revoltă împotriva lui Villepin", titrează cotidianul spaniol "El Mundo". "Manifestațiile au devenit un fel de plebiscit împotriva primului ministru Dominique de Villepin, care refuză să retragă CPE. Conflictul nu a făcut decât să se accentueze în ultimele zile, provocând o divizare în cadrul guvernului și, pe deasupra, deteriorând profund imaginea primului ministru. Villepin și-a distrus, probabil, cariera politică, dar a pus în pericol și victoria unui candidat al dreptei în viitoarele alegeri prezidențiale. Modul în care Villepin a gestionat criza este un dezastru, întrucât nu a făcut decât să mai pună paie pe foc." Pentru cotidianul conservator spaniol, "țara are nevoie de un șoc electric, însă, din păcate, nici un lider de prim-plan nu este capabil să-i convingă pe francezi că le este necesar să-și modernizeze mașinăria socială, anchilozată și ineficientă."

 

Prăpastia dintre putere și tineri

 

"Dincolo de contractul primei angajări în muncă, criza dezvăluie prăpastia adâncă ce s-a creat între putere și tineret", analizează cotidianul belgian "Le Soir". "O imagine revine în minte zilele acestea. Aceea a lui Jacques Chirac, din urmă cu aproape un an, în campania pentru referendumul privind Constituția europeană. În fața sălii pline de tineri a unui platou de televiziune, președintele a părut debranșat, complet rupt de realitate. «Nu vă înțeleg neliniștile», îngăimase, atunci, șeful statului. Exact lucrul acesta i se reproșează. Că nu înțelege nimic din această angoasă în privința viitorului, ce-i sufocă atât de mult pe tineri încât ei nu pot fi decât impermeabili la orice reformă, fie ea și necesară într-o nouă lume economică. Căci, în loc să găsească vorbele pentru a se face înțeleasă de tineri, clasa politică nu se adresează, de fapt, decât ei înseși. Villepin îl observă pe Sarkozy. Sarkozy îl observă pe Villepin. Iar Chirac observă meciul. Însă, în timp ce toată lumea își observă degetul mic de la mână, se uită să se arate luna de pe cer."

"Dacă violența din suburbiia fost revolta copiilor imigranților, revolta pe care o vedem acum și care a afectat 130 de orașe franceze este cea a clasei de mijloc. CPE este scânteia ce a declanșat un incendiu alimentat de cetățeni frustrați, opuși oricărei schimbări, care încearcă să mențină cu înverșunare un model social ce are nevoie de numeroase reforme.", scrie cotidianul spaniol "El Pais".

 

Lupta pentru putere la dreapta

 

Mai mult, subliniază "El Pais", "lupta în cadrul guvernului pentru candidatul dreptei în prezidențialele din 2007 împiedică Franța să aibă un guvern solid. Ministrul de interne, populistul Nicolas Sarkozy, a simțit schimbarea vântului opiniei publice și a cerut suspendarea aplicării noului contract, spărgând solidaritatea guvernului. Iar opoziția nu face decât să conteste guvernul, fără un program propriu."

Publicat în : Politica externa  de la numărul 36

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: