Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Lustrații...

Cristian BANU

Proiectul de lege privind lustrația, aflat în dezbatere recent, poate aduce o curățire morală semnificativă a vieții noastre politice, fiind vizate peste 1000 de persoane. Însă el are de luptat cu mai multe obstacole: nu doar că proiectul conține unele prevederi neconstituționale, dar pentru 70% din populație, comunismul a fost un lucru bun, stricat de Ceaușescu. Și nici măcar de acesta, ci de Elena Ceaușescu, fiindcă el era un om bun, dar l-a stricat ea.



Experiența românească

 

Cel puțin așa funcționează mentalul colectiv la noi. Cozile la alimente, întreruperile de curent electric, raționalizările de tot felul au fost uitate mai ales grație abundenței consumismului capitalist din care românii se înfruptă cu frenezie făcând uitate perioadele în care copiii se întrebau dacă bananele chiar există. În schimb, au rămas ca virtuți pozitive ale comunismului acele aspecte care azi generează mari frustrări în rândul celei mai mari părți a populației: faptul că "statul îți dădea" casă și serviciu.

Există o nostalgie a acelor vremuri în care, după terminarea școlii, primeai "repartiție" și un loc de muncă de unde ieșeai la pensie. De la "întreprindere" primeai și repartiție de casă, iar primul secretar îți semna aprobarea pentru televizor color și Dacie. Întreprinderea te trimitea în concediu "prin sindicat" la munte și la mare, unde puteai viziona spectacole cu marii artiști ai poporului.

N-are rost să ne iluzionăm. Comunismul a însemnat pentru multă lume beneficii deosebite. Pe țărani i-a scos din secolul al XIX-lea și le-a dat loc de muncă "la oraș" și apartamente la bloc, al căror confort nici nu se putea compara cu ce lăsaseră în urmă. Pe cei rămași acasă i-a dezvățat să muncească, agricultura fiind practicată cu armata, elevii și studenții.

Este greu să le explici acestor oameni că și dacă nu ar fi existat comunismul, în România s-ar fi construit case, poate chiar mai bune, mai frumoase și mai spațioase decât "cutiile de chibrituri", că ar fi existat locuri de muncă... Acestea sunt subtilități dificil de acceptat chiar și pentru persoane cu o pregătire superioară.

Comunismul a venit în România, ca și în Rusia, acolo unde nostalgia este la fel de mare, peste o societate rurală în proporție de peste 80%, care nu a apucat să trăiască experiența democrației și a dezvoltării industriale. Aceasta din urmă a fost făcută chiar de comunism, așa încât este greu pentru o persoană obișnuită să înțeleagă faptul că "se putea și altfel". Experiențele țărilor din Europa Centrală sunt complet diferite și astfel se explică de ce acolo a fost posibilă lustrația și o tranziție mult mai ușoară de la comunism la economia de piață.

 

Experiența altora

 

Polonia este prima țară din fostul lagăr socialist care a declanșat procesul de lustrație, încă din 1989. Celor care au colaborat cu poliția politică le-a fost interzis accesul la funcțiile publice, în special celor care au participat la represiunea mișcărilor protestatare din anii 1980. Ulterior, chestiunea lustrației a rămas sub tăcere până în 2005, cand redactorul de la "Rzeczpospolita", Bronislaw Wildstein, a publicat pe internet o listă cu numele a peste 240.000 de persoane ale căror dosare sunt pastrate de Institutul pentru Memoria Natională al Poloniei - locul unde sunt păstrate dosarele fostei poliții politice poloneze. Publicarea acestei liste a scos din sărite serviciile secrete poloneze care au pretins că printre aceste nume se regăsesc și multe ale unor actuali spioni. Wildstein a fost concediat de la "Rzeczpospolita".

Legislația cehă privitoare la curățirea societății de urmele comunismului a fost adoptată în octombrie 1991. Conform acestei legi, foștii membri ai nomenclaturii de partid, ofițerii serviciilor secrete și colaboratorii acestora au fost excluși din funcțiile publice. Peste 15.000 de membri de vârf ai Partidului Comunist ceh sau ofițeri ai serviciilor secrete care au făcut poliție politică au fost excluși din funcțiile publice în Cehia ca urmare a legii adoptate în 1991.

În Germania, prin munca depusă de comisia condusă de pastorul Gauck și, mai apoi, cu imensa contribuție a Oficiului de Administrare a Arhivelor Stasi, au fost verificați cu privire la colaboraționismul din perioada comunistă nu numai funcționarii, ci și parlamentarii, personalul de conducere din întreprinderile private, notari, procurori sau clerici. Legea lustrației, adoptată în 1991, a devenit în Germania un instrument util în mâna Justiției, jurnaliștilor și cercetătorilor. În total, în jur de două milioane de persoane au intrat sub incidența acesteia.

În Ungaria, legislația de împiedicare a accesului foștilor demnitari comuniști la funcții publice a fost adoptată în 1994. La Budapesta a fost înființată o comisie pentru lustrație care are acces la dosarele serviciilor secrete. Principalele ținte au fost ofițerii și colaboratorii "Directoratului pentru protecția statului față de forțele reacționare" din cadrul Ministerului de Interne comunist. Singura atribuție practică a acestei comisii a fost publicarea numelor celor implicați în poliția politică - însă această măsură n-a prea avut un efect deosebit. Un sondaj de opinie din 2002 a indicat faptul că în 2002 75% dintre unguri erau de părere că investigarea trecutului poliției secrete comuniste ar trebui oprită.

 

Propunerea legislativă

 

Datorită conflictului între liberali și democrați, am ajuns acum să avem ca temă de dezbatere lustrația. Din păcate, proiectul legislativ păcătuiește prin cel puțin două greșeli grave: 1. Proiectul este neconstituțional, discutând despre cine poate fi ales sau nu, în condițiile în care acest drept este consfințit prin Constituție. Însuși Nicolae Ceaușescu, dacă ar fi trăit și ar fi fost liber (și la modul cum a evoluat societatea românească, chiar nu văd de ce ar mai fi făcut închisoare), ar fi avut dreptul de a candida în Parlament. De altfel așa i-am avut în Parlamentul României pe un Ilie Verdeț și pe Corneliu Coposu. Pe un Adrian Păunescu și un Ticu Dumitrescu. 2. Proiectul este utilizat pentru plata unor polițe care aruncă în ridicol ideea de justiție anticomunistă, punându-i la grămadă pe directorii de bănci cu securiștii, pe funcționarii mărunți cu activiștii îndoctrinați, pe comandanții de nave cu comandanții de unități militare.

Va fi greu, din pricina CEDO, să se promoveze măsuri cu caracter de lustrație bazate, pur și simplu, pe apartenența la anumite structuri politice. Ceea ce ar fi mai degrabă de solicitat ar fi să se restrângă dreptul de a fi ales sau numit într-o funcție publică pentru cei care, într-un fel sau altul, au participat direct la acte de poliție politică sau au inspirat astfel de acte înainte de 1989. Fiindcă nu doar securiștii și torționarii regimului comunist sunt vinovați. La fel de vinovați sunt activiștii de partid care ostracizau o persoană fiindcă... divorțase. Ori activiștii UTC care fugăreau tinerii pe stradă și-i duceau la frizer. O asemenea variantă este mult mai fezabilă decât aceea a condamnării în bloc pe baza apartenenței la o structură sau alta a regimului comunist. Vinovățiile trebuie individualizate, altfel am opera cu aceleași mijloace cu care a operat regimul comunist.

Totuși legea lustrației nu privește trecutul, ci viitorul nostru. Imediat după 1989, foștii nomenclaturiști și ofițeri de Securitate au redistribuit în favoarea lor felii întregi din economia națională. E limpede că o lege a lustrației aplicată din 1990 ar fi făcut imposibil acest lucru. Acum însă faptele sunt consumate, transferul a fost deja realizat. Acest transfer a creat însă o economie de tip corporatist, cartelată și relativ închisă (chiar dacă, după criterii birocratice, piața românească este declarată "liberă"). Pozițiile-cheie fiind deja ocupate, cei care intră pe piață trebuie să primească acceptul din partea actualilor oligarhi. Sistemul i-a îmbogățit pe unii, păstrând cea mai mare parte a cetățenilor într-un mediu captiv, cu o libertate de alegere destul de limitată. Efectele acestei situații asupra moravurilor concetățenilor noștri sunt prea evidente pentru a insista aici pe ele. O lege a lustrației aplicată astăzi nu i-ar scoate de pe piață (cel puțin nu imediat), dar ar rupe legătura dintre ei și clienții lor politici, creând astfel premisele deschiderii autentice a pieței românești. Iar acest fapt ar aduce beneficii fiecăruia dintre noi.

Publicat în : Cover story  de la numărul 36

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: