Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

La umbra epoleților în floare...

Cristian BANU

După ce liberalii s-au opus în CSAT "reformelor" dorite de Băsescu, democrații par hotărâți să nu accepte "Legea Ticu". În vremea asta, la PNȚCD (PPCD), Talpeș bate palma cu Ciuhandu, o mișcare ce a surprins pe toată lumea.



Mișcarea lui Talpeș însă nu este chiar atât de surprinzătoare. La fel ca Virgil Măgureanu, care a inventat un partid cu doi membri pentru a intra în PD, și Talpeș recurge la aceeași manevră. Numai că, de data asta, nu este vorba de un partid inventat peste noapte, ci doar de unul aproape invizibil, care are însă o moștenire interesantă. Apartenența la Internaționala Populară, adică exact biletul de care are nevoie Traian Băsescu pentru a-și văxui partidul. Bătrânul social-democrat Sergiu Cunescu și-a vândut și el partidul de vreo două ori, o dată chiar PD-ului, așa că metoda e deja brevetată. Nu cred că va trece revelionul până când PD și PPCD se vor unifica, iar Talpeș și Măgureanu își vor da mâna prietenește în prezidiul PD-ului.

Tot în plan politic, asistăm la o colaborare din ce în ce mai bună între PRM și PD. Așa se explică probabil și accentuarea caracterului naționalist al PD. Deja democrații au înregimentat unii dezertori din PRM și au lăsat probabil ușa deschisă. Prevăd că până la sfârșitul anului UDMR va fi împinsă de la guvernare.

Dacă mai adăugăm aici faptul că PD se opune din răsputeri deconspirării fostei Securități pe motivul "siguranței naționale", două cuvinte în spatele cărora s-au comis cele mai mari abuzuri din istoria României, avem o imagine mult mai clară. Vorba ministrului Blaga, "Unde s-a mai văzut să intre toată lumea în arhive? Asta nu e o arhivă în folosul tuturor." Cu alte cuvinte, accesul la dosare trebuie să-l aibă numai cine trebuie.

Asta ca să nu mai amintim că Traian Băsescu este de ceva vreme piarul numărul unu al serviciilor secrete, lăudându-le ori de câte ori are prilejul, pentru profesionalismul și patriotismul de care dau dovadă în apărarea, desigur, a siguranței naționale.

Încă de la începutul mandatului său, Traian Băsescu a avut grijă de CNSAS, numindu-l la Cotroceni pe Pleșu - de care s-a debarasat apoi destul de repede - și la ICR pe Patapievici, singurii care, alături de Mircea Dinescu, mai exercitau presiuni în vederea aflării adevărului. Tot Traian Băsescu a "negociat" cu SRI ce anume din arhivă să fie cedat.

Iar cazul Patriciu este un bun exemplu despre ce se poate face în numele siguranței naționale. Fără ca măcar la dosar să existe vreo acuză în domeniul siguranței naționale, telefoanele președintelui Rompetrol au fost ascultate în baza Legii 51/1991, a siguranței naționale.

Chiar dacă în ultimii ani numărul de telefoane ascultate - recunoscute de SRI - a scăzut, anul trecut fiind vorba de "doar vreo 2000 de persoane" și "peste 6000" de posturi telefonice, din care "80%" sunt ale unor cetățeni străini, rămân multe semne de întrebare.

Dacă adăugăm la problema serviciilor secrete faptul că Justiția este în continuare nereformată, observăm că practic fiecare cetățean se află la cheremul umorilor "statului". În România, juriștii au fost scoși - în baza principiului inamovibilității - de sub orice control cetățenesc. Acest proces a avut loc în absența unor dezbateri reale despre starea actului de justiție în România (pe care oricum nu avea cine să o facă, din păcate) și în absența unor modificări importante de structură în Codul penal, Codul de procedură penală (care, cu foarte mici excepții, este cel din 1968). În afara unor situații în care este vorba de lezarea propriilor interese - de exemplu în situația calomniei și insultei, presa nu a fost interesată de problemele reale ale justiției (oricum, subiect tabu în perioada pesedistă din motive lesne de imaginat).

Iar președintele dorește să le ofere serviciilor secrete și posibilitatea de a efectua anchete, refăcând astfel celebra Direcție a șasea.

Sistemul are un singur antidot: transparența. Ați văzut ce s-a întâmplat când s-a ridicat un colț din vălul care acoperea averile demnitarilor. Monica Macovei și societatea civilă au obținut atunci un punct important. Însă fără a ridica - măcar o parte - din vălul care acoperă cloaca serviciilor secrete, acea victorie este doar una de palmares. Războiul îl vor câștiga tot ei.(C. B.)

Publicat în : Ultimul cuvânt  de la numărul 35

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: