Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

România și acquisul occidental de securitate

Iulian FOTA

Urmare din numărul precedent

3. Individul, și nu statul

 

Beneficiarul principal al securității devine individual, și nu statul. În statele dictatoriale, securitate națională înseamnă securitatea regimului. România pe timpul comunismului este un foarte bun exemplu. Efortul aparatului de stat era îndreptat în special spre protecția lui Ceaușescu, a familiei sale și a nomenclaturii. Viața cetățeanului de rând, fie el intelectual sau muncitor, era mizerabilă și înjositoare. Într-o societate democratică beneficiarul efortului de securitate devine cetățeanul, iar ultimii ani au făcut ca din ce în ce mai mult cetățeanul să primeze în fața statului. Există două explicații pentru această schimbare. Pe de o parte, încheierea Războiului Rece și dispariția principalei amenințări, ce fusese reprezentată de URSS, relaxau military, dar și financiar statul, creând șansa distribuirii unor dividende către populație și concentrând efortul pe probleme legate de confortul social și economic al cetățeanului. Pe de altă parte consecințele negative ale globalizării aveau să amenințe în mod direct cetățeanul și mai puțin statul. Atacurile teroriste din SUA în 11 septembrie 2001 saurevolta tinerilor arabi și africani în suburbiile Parisului în toamna lui 2005 nu auamenințat, de o manieră gravă, nici existența statului american și nici pe cea a statului francez, dar s-au constituit într-o sursă de mare amenințare pentru câteva mii de cetățeni americani sau francezi. Mai mult decât atât, exemple recente, precum sărăcia, corupția sau gripa aviară, sunt foarte bune pentru a înțelege cumstatul poate fi bine apărat, în timp ce cetățeanul este foarte vulnerabil, expus mai multor riscuri și amenințări.

 

4. Calitatea vieții

 

Calitatea vieții este indicatorul care confirmă eficiența și performanța efortului de protejare a securității naționale. Nu este o coincidență că statele democratice sunt și bogate, așa cum sărăcia merge mână-n mână cu dictatura. În Occident etica aparatului de securitate pleacă de la ideea interesului comun și slujba în folosul cetățeanului. În dictaturi, etica este determinată de fidelitatea față de grup sau clan, chiar cu prețul sacrificării vieții propriilor concetățeni, fie că o faci în Gulag, la Canal sau folosind armele chimice împotriva femeilor și copiilor (precum în Irak). ÎnUE există un puternic curent de opinie și din ce în ce mai multe propuneri ca pe lângă Strategia de Securitate să se adopte și un concept de securitate. Reuniți sub forma Grupului de la Barcelona, un număr de universitari europeni propun ca acest concept să fie cel de "human security", a cărui caracteristică principală este ca "human security refers to freedom for individuals from basic insecurities caused by gross human rights violations" (securitatea cetățeanului se referă la eliberarea indivizilor de temerile primare provocate de violarea drepturilor omului). În plus, același grup de la Barcelona propune și șapte principii care să ghideze acțiunea în domeniul protejării securității: primordialitatea drepturilor omului, autoritate și responsabilitate politică, multilateralism, abordare de jos în sus, focalizare regională, apelul la instrumente de drept, folosirea forței în concordanță cu scopul.

 

5. Conducere civilă și control democratic

 

Parafrazându-l pe fostul prim-ministru francez Georges Clemenceau, am putea spune că securitatea este o chestiune prea importantă pentru a fi lăsată numai pe mâna militarilor. De-a lungul secolului XX, statele occidentale au trebuit să facă de mai multe ori față sfidărilor de securitate venind dinspre țări conduse de regimuri autoritare și militariste. Exemplele clasice sunt Germania nazistă și Japonia militaristă. Anii Războiului Rece au venit și ei să confirme că o influență prea mare a militarilor pe politica de apărare națională sau de securitate poate afecta grav atât stabilitatea internațională, cât și dezvoltarea democratică a statelor, chiar și a celor cu tradiție. După cum spunea Robert Dahl, "cea mai importantă și persistentă problemă în politică este să eviți instalarea unei guvernări autoritare".

Sfârșitul Războiului Rece și descoperirea atrocităților comise de polițiile politice din fostele state comuniste au întărit și mai mult convingerea țărilor occidentale că dezvoltarea democratică este de neconceput fără control democratic asupra aparatului de securitate. De altfel, acesta a fost și unul din criteriile integrării în NATO, conform studiului referitor la lărgirea Alianței Nord-Atlantice. Mai mult decât atât, în ultimii ani, UE a introdus reforma sectorului de securitate printre cerințele adresate țărilor care doresc să adere la Uniune, schimbările determinate în Turcia fiind printre cele mai spectaculoase.

 

6. Gestionarea integrată a securității - ideea de comunitate

 

Conceptul de comunitate este unul dintre cele mai importante concepte occidentale și, la rândul său, acesta are două valențe, una națională și una internațională.

6a) valența națională = gestionarea națională a securității trebuie să fie integrată, atât cu participarea ministerelor de forță sau militarizate (MApN, MAI, serviciile de informații), cât și cu participarea ministerelor sau agențiilor civile. Această cerință este dată în primul rând de caracterul multidimensional al problemelor de securitate. Dacă luăm ca exemplu terorismul, atât partea de prevenire, cât și partea de gestionare a consecințelor reclamă o foarte largă colaborare între ministerele de forță și cele civile. În urma unui eventual atac terorist, dacă rezultă un număr mare de răniți și tendința este în acest sens, nepregătirea prealabilă a sistemului sanitar pentru astfel de situații și imposibilitatea realizării unei interoperabilități cu structuri precum pompierii sau urgențele civile, poate crește numărul de victime cu oameni care în mod normal ar fi avut șansa să scape. Mai mult decât atât, gestionarea securității naționale presupune participarea, măcar prin consultări, a societății civile, fie că aceasta reacționează prin intermediul presei sau a ONG-urilor specializate (în Occident acest rol este jucat de "think-tank"-uri). Într-o țară democratică, orice politică de securitate este legitimată de societatea civilă și atitudinea ei.

6b) valența internațională = gestionarea internațională a securității se produce fie prin intermediul organizațiilor internaționale (NATO și UE fiind cele mai bune exemple), fie prin intermediul unor cooperări ad-hoc, de genul coalițiilor de voințe. Având în vedere faptul că globalizarea determină internaționalizarea multor riscuri, unele dintre ele fiind deja globale (de exemplu terorismul sau gripa aviară), singura cale de a gestiona eficient agenda de securitate este prin cooperare internațională. Nici măcar marii actori internaționali precum SUA, o hiperputere, nu-și mai pot permite să gestioneze unilateral riscurile importante. Pentru intervenția în Irak, SUA au construit o coaliție de peste 30 de țări. Iar când vine vorba de organizații precum NATO sau UE, gestionarea integrată a unora dintre marile riscuri ale securității globale se dovedește de departe a fi cea mai eficientă formulă atât din punct de vedere financiar, cât mai ales profesional.

 

7. Gestionarea globalizării

 

Gestionarea globalizarii devine preocuparea principală a Occidentului. Ideea că globalizarea va trebui gestionată este anterioară lui 9/11. În 1995 David Held, unul din marii teoreticieni ai globalizării (coautor la Global Transformations), într-o lucrare intitulată "Democracy and global order: from the modern state to cosmopolitan governance", analiza distrugerea vechiului sistem al guvernării internaționale (dispariția bipolarității) și propunea construcția unuia nou, având democrația ca fundament al noii guvernabilități, dar de data aceasta o guvernabilitate globală, și nu internațională.

La începutul secolului XXI nu se mai îndoiește nimeni că globalizarea reprezintă unul din factorii majori care ne va influența viitorul. În anul 2000, sub auspiciile ONU a avut loc cea mai mare adunare a liderilor lumii din istoria organizației, sugestiv intitulată "The UN Millenium Summit". Timp de câteva zile, 149șefi de state plus alte câteva sute de personalități publice și reprezentanți de seamă ai societății civile din statele membre au dezbătut în New York problemele principale ale păcii și dezvoltării. "Globalizarea" a fost al treilea cel mai rostit concept, după "pace" și "sărăcie". Reprezentanții a 130 de state l-au rostit de 307 ori, demonstrând în acest fel că deja principala preocupare a statelor lumii era adaptarea, acomodarea sau chiar gestionarea acestei noi situații.

În vara anului 2005 Benita Ferrero Waldner, comisar UEpentru relații externe, afirma în cadrul Forumului European de la Alpbach că pentru UE"globalizarea este realitate, și nu o opțiune; UE trebuie să participe activ la procesul de structurare a acestei globalizări". Ideea gestionării globalizării nu este specifică numai UE. În egală măsură, NATO se preocupă de globalizare. La recent-încheiatul forum de securitate de la München, secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheefer, declara că "NATO is not a global NATO but a NATO with global partners and it has to meet global challenges" (NATO nu este ceva global, ci o organizație cu parteneri globali și trebuie să facă față unor provocări globale).

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 35

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: