Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Revenirea femeilor în politică

Roxana MAZILU

Implicarea femeilor în politică nu este un fenomen nou dacă apelăm la memoria istorică, dar adevărata lansare s-a produs în secolul XX, în democrațiile care au permis nu numai votul feminin, dar și candidatura la egalitate cu bărbații.



Fenomenul nu se datorează atât mișcării feministe cât transformărilor sociale, politice și economice produse mai ales în statele nordice europene.Dincolo de studii de gen, de analize și teorii care să argumenteze dreptul la egalitate de șanse între femei și bărbați și dincolo de legislația care protejează în prezent nediscriminarea, la începutul anilor 2000 tot mai multe femei se implică în po litică și candidează cu succes sau sunt numite pe poziții de conducere de prim-plan.

Acest fenomen este prezent atât în lumea occidentală, cât și în Asia sau America de Sud, chiar în societăți cunoscute ca fiind conservatoare sub acest aspect. Recentele alegeri din Germania și Chile au oferit două noi premiere politice și confirmă pe deplin acest trend care evoluează încet, dar constant.

 

Femeile-politician

 

La nivel global, procentul participării femeilor în viața politică este de 16%, iar cifrele luate pe țări sunt inegale chiar în interiorul democrațiilor liberale unde toți cetățenii au de jure și de facto drepturi egale, iar egalitatea de șanse între femei și bărbați este un subiect la ordinea zilei. Astfel, o statistică a Comisiei Europene din 2005 indică o reprezentare foarte diversă a femeilor în structurile politice naționale din statele membre, Suedia rămânând lider cu un procent de 45%, în timp ce Germania și Marea Britanie au 20%, Franța și Italia 12%, iar Ungaria doar 9%. Reticențele persistă însă în multe societăți atât în ceea ce privește convingerea de a vota sau numi o femeie pe un post important, cât și în interiorul propriului partid unde femeilor le ia mai mult timp decât bărbaților pentru a câștiga credibilitate.

Femeile-politician au dat dovadă de calități speciale de comunicare, carismă, deschidere spre dialog și flexibilitate, tenacitate, perseverență și determinare, putere de persuasiune, capacitate de a dezvolta mai bine rețele și legături, reușind să rezolve probleme în care bărbații au eșuat să facă reforme radicale. De asemenea femeile dau dovada unei înclinații speciale către problemele sociale. Margaret Thatcher, Tansu Ciller, Indira Gandhi, Golda Meir sunt doar câteva personalități consacrate, iar prezentul ne oferă noi figuri feminine care au șansa de a face istorie.

 

Noile doamne de fier

 

Germania, în ciuda dezvoltării sale, nu este o societate foarte deschisă în ceea ce privește femeile în posturi de conducere, chiar dacă mediul politic este mai feminin decât în Franța (30% femei în Bundestag, comparativ cu doar 13% în Adunarea Națională). Chiar majoritatea fragilă cu care Angela Merkel a câștigat alegerile este o mărturie a neîncrederii și ezitărilor germanilor în a acorda un post atât de important unei femei. Dar, în ciuda îndoielilor care au existat asupra acestei politiciene din fosta RDG, protestantă și fără copii, cu un stil sobru și pragmatic, doamna Merkel și-a început cu succes mandatul, dând dovadă de abilitate și hotărâre pe plan internațional în relansarea relațiilor cu Franța și Statele Unite. În trei luni de mandat, susținută de 85% din populația Germaniei, ea a reușit să depășească toate recordurile de popularitate ale predecesorilor săi.

Însă marea piatră de încercare pentru doamna cancelar este politica internă, în special economia. Guvernul de coaliție, între CDU/CSU și SDP, are dificila misiune de a însănătoși și relansa economia germană și de a realiza reformele importante prin scăderea subvențiilor, reforma sistemului federal, simplificarea sistemului de taxe și mai ales crearea de noi locuri de muncă. Doamna Merkel, în al cărei birou se află portretul Ecaterinei cea Mare a Rusiei, are un test greu de trecut.

De cealaltă parte a oceanului, Michelle Bachelet a stabilit propriul record, devenind cu 45,95% de voturi obținute în al doilea tur de scrutin prima femeie șef de stat aleasă într-o țară sud-americană majoră. Contracandidatul său a fost Sebastian Pinera, cel mai bogat om din țară. Chile este în prezent cea mai dinamică și stabilă economie de piață și cu cel mai mic nivel de corupție din America Latină, doamna Bachelet câștigând alegerile nu pe fondul unei crize, ci, din contră, datorită dezvoltării economice la care a dus guvernarea coaliției de stânga din care face parte, dar și datorită propriei carisme și relației pe care o are cu societatea civilă și cu chilienii în general. Fiică a unui general ucis de torționarii lui Augusto Pinochet, ea însăși victimă în timpul dictaturii, educată în Germania, medic pediatru, dar și ministru al educației, iar mai apoi al apărării (premieră absolută în America Latină), mamă celibatară a trei copii și agnostică declarată într-o țară catolică, Michelle Bachelet este o figură aparte. O noutate este și cabinetul chilian anunțat pe 30 ianuarie care la insistențele președintei va fi compus jumătate din femei. Michele Bachelet este diferită și de omologii săi socialiști din statele Americii de Sud. Ea practică o doctrină socială mai apropiată de cea europeană și poate avea mai multe în comun cu președintele brazilian Luis Ignacio Lula da Silva decât cu președinții Hugo Chavez al Venezuelei sau Evo Morales al Boliviei.      

Problemele interne ale statului chilian nu sunt atât de apăsătoare așa încât sloganul din alegeri a fost continuarea dezvoltării, reducerea diferențelor dintre săraci și bogați prin noi locuri de muncă și reformarea sistemului de pensii, deschidere către investiții și mai multă democrație. Prioritățile pe plan extern sunt menținerea acordurilor comerciale și gestionarea relației cu Statele Unite ale Americii.

Cele două doamne nu sunt totuși exemple singulare de femei ajunse la vârful politicii în state importante. Conform revistei americane "Forbes", care a întocmit în 2005 un top al celor mai puternice femei, primele patru locuri sunt ocupate de politiciene. În primul rând este vorba de secretarul de stat american Condoleezza Rice, cadru universitar, implicată în administrație încă de pe vremea președinților Reagan și Bush Sr., care a avut un cuvânt important de spus în războiul din Irak, a susținut retragerea Israelului din Gaza, a încurajat negocierile pentru a determina Coreea de Nord să înceteze programul nuclear. De la începutul mandatului său a legat relații strânse cu liderii lumii, vizitând peste 30 de state.

Pe al doilea loc se află Wu Yi, vicepremierul Chinei. Doamna Yi a fost inițial primar al orașului Beijing, iar în 2002 devine membră a Comitetului Central al Partidului Comunist. În ultimii ani s-a ocupat de subiecte dificile, ca negocierea acordurilor comerciale cu Rusia și cu aderarea Chinei la Organizația Mondială a Comerțului.

Urmează Sonia Gandhi, președinta partidului de guvernământ din India, care, deși a refuzat postul de prim-ministru, are o influență mare în politica indiană, și Gloria Arroyo, realeasă în 2004 președinte în Filipine, fostă colegă cu Bill Clinton la Georgetown University și sub a cărei conducere s-au realizat creșteri-record ale PIB.

Una dintre cele mai longevive femei politician este Mary McAleese, președintă a Irlandei din 1997. La prima sa candidatură au existat temeri că alegerea unei catolice va putea strica relațiile Irlandei cu Marea Britanie, ceea ce s-a dovedit a fi fals. McAleese, născută în Irlanda de Nord, a atras deopotrivă simpatia catolicilor și protestanților. În 1998 a recunoscut sărbătoarea protestantă de 12 iulie alături de ziua Sfântului Patrick și are vederi liberale asupra femeilor-preot și a homosexualității. Nu trebuie omisă și Iulia Timoșenko, fostul premier al Ucrainei. "Pasionaria portocalie" s-a retras de pe scena politică revenind la afaceri, dar la următoarele alegeri din 2006 partidul său Patria ar putea să obțină rezultate foarte bune, așa încât Timoșenko să revină pe scena politică ucraineană.

Aceste performanțe profesionale au arătat că implicarea femeilor în politică nu este doar un capriciu, așa cum îl pot considera conservatorii care văd femeia închisă în tradiția casnică sau oricum subordonată bărbatului. Acestui model i se opune implicarea socială, economică și politică de pe poziții de egalitate și recunoașterea nu numai a acestor drepturi egale cu ale bărbaților, cât și a unor capacități intelectuale și calități profesionale care să facă esențială participarea lor în viata politică de prim nivel. Deși în acest "război" zidurile ridicate de prejudecăți au fost fisurate, ele sunt încă departe de a se fi prăbușit, așa încât ofensiva feminină în politică și societate continuă.

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 35

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: