Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Cât de aproape este România de o criză economică?

Cristian BANU

Există un grup de analiști economici, dintre care cel mai important ar fi Liviu Voinea de la Grupul de Economie Aplicată, care susțin că România se află în pragul unei potențiale crize de natură economică. Desigur, există și viziuni ceva mai optimiste. Totuși cât de mare este pericolul?



Personal, eu cred că, deși pericolul există, el este totuși îndepărtat și există suficiente pârghii prin care poate fi controlat.

Este cert că economia românească posedă încă semnele unei supraîncălziri. Aceste semne au apărut încă pe vremea guvernării PSD, o perioadă în care creșterile economice record se bazau aproape exclusiv pe creșterea cererii. Pe măsură ce BNR a intervenit în forță, acest motor și-a mai domolit forța. Anul trecut, prin introducerea cotei de impozitare de 16% (România NU ARE COTĂ UNICĂ DE IMPOZITARE - atâta vreme cât există venituri care se impozitează cu 10%, cu 1% etc., nu putem vorbi de cotă unică), motorul acesta a mai primit ceva combustibil, care a alimentat o creștere de aproape 6%. Au apărut însă inundațiile care au distrus recolta și astfel agricultura a tras toți indicatorii economici în jos și astfel creșterea totală a fost mult mai mică.

Personal, cred că 2005 a fost un accident și nu trebuie considerat altceva. A fost un an cu o conjunctură internă și internațională greu de repetat. A fost anul schimbării politicii fiscale a României, a fost anul creșterilor-record la prețul petrolului, a fost anul unor dezastre naturale.

 

Aspecte pozitive

 

Faptul că în aceste condiții vitrege, economia românească a înregistrat totuși o creștere economică mi se pare o dovadă că avem totuși o economie puternică, în stare să absoarbă șocuri de asemenea anvergură.

Pe de altă parte, există într-adevăr dezechilibre importante. BNR a tăbărât efectiv pe creditele pentru populație - deși 80% din importuri sunt destinate companiilor și nu produselor de folosință îndelungată -, lăsând nesupravegheate împrumuturile statului, care continuă să se împrumute din străinătate. Numai municipalitatea Bucureștiului a atras pentru proiectele faraonice ale primarului Videanu o jumătate de miliard de euro, bani care deocamdată stau nefolosiți de mai bine de 8 luni, iar primarul intenționează să mai facă un împrumut de cel puțin șase sute de milioane.

"Limitarea continuă a creditului pentru populație poate duce, într-un final, la deteriorarea activității în domeniul producției. Și asta pentru că o parte importantă din consum vine din producția internă (mașini, aparate electrocasnice, case). Dacă fabricile își reduc activitatea, există riscul apariției șomajului", a declarat Radu Grațian Ghețea, președintele Asociației Române a Băncilor (ARB), la conferințele Finmedia. El susține că anul 2006 va fi marcat de două aspecte contradictorii. "Pe de o parte, avem un climat ostil dezvoltării creditului, iar, pe de altă parte, cererea este în continuă creștere, iar acest lucru se exprimă și în cererea de servicii bancare".

 

Despre deficit

 

Deficitul de cont curent al balanței de plăți a crescut, la finele lui 2005, cu 35,1% față de sfârșitul anului precedent, a comunicat Banca Națională a României. Majorarea a fost alimentată de deficitul comercial, respectiv creșterea importurilor. Pe fondul unei ascensiuni de 46,6% a deficitului comercial, deficitul de cont curent a totalizat 6,8 miliarde de euro la finele anului trecut. Transferurile curente - în special sumele trimise de către cetățenii români din străinătate - au reușit să mai reducă deficitul. Anul trecut, pentru prima dată, sectorul privat s-a împrumutat mai mult de pe piața externă decât statul. Potrivit comunicatului BNR, datoria externă negarantată public a fost cu 54,2% mai mare în 2005, comparativ cu anul precedent. În schimb, datoria externă publică a reprezentat 46,4% din datoria externă, față de 54,9% la finele anului 2004.

Tendința balanței de plăți e neschimbată de ceva vreme. Din păcate, politica BNR de a crește dobânda de referință cu un punct procentual o să ducă la o întărire a leului care o să promoveze, în continuare, importurile și o să dăuneze exporturilor. Acest lucru o să lovească în competitivitate și de aceea nu mă aștept ca balanța să se redreseze pe termen mediu.

Politica dezastruoasă de curs de anul trecut a lovit puternic în exportatori - desigur, au și ei partea lor de vină în ceea ce privește incapacitatea managerială de a minimaliza efectele cursului, existând suficiente mijloace de a te apăra de evoluțiile nefavorabile -, iar anul acesta se pare că situația se va repeta.

Una dintre soluțiile pe termen scurt ar reprezenta-o deprecierea monedei naționale, care să ducă la o încurajare a exporturilor, însă această soluție ar fi una artificială care se poate dovedi chiar contraproductivă pe termen lung.

Pe termen lung, situația de criză poate fi atenuată prin creșterea productivității la nivel de țară, lucru care se poate realiza printr-un cadru fiscal cât mai eficient și previzibil și prin investiții sistematice în educație, sănătate și infrastructură.

Deja anul acesta avem același Cod Fiscal ca anul trecut și guvernul a promis că în martie va da noul Cod Fiscal, care va intra în vigoare anul viitor. Este un bun început pentru stabilitatea fiscală și creșterea predictibilității mediului de afaceri de la noi. De asemenea, se preconizează investiții importante în infrastructură, în special cu banii de la Uniunea Europeană.

 

Productivitatea industrială

 

Conform unui studiu dat publicității de Comisia Națională de prognoză, anul acesta se așteaptă o creștere, ce-i drept minoră, a productivității, cu 0,4%.

Așa cum am mai scris, scăderea productivității de anul trecut a fost mai degrabă una conjuncturală și nu trebuie luată foarte în tragic. Să nu uităm că aproape 80% din economie este în mâini private și, inevitabil, piața va duce la eliminarea celor lipsiți de viitor. România se află în momentul de față într-o fază de trecere de la producția de izmene și chiloți la automobile, aparate electronice și alte produse industriale cu un grad ridicat de valoare adăugată. În vreme ce industria ușoară a atins maximul și preconizez că va avea loc pe termen mediu o contractare - anul trecut exporturile de textile și încălțăminte au crescut cu 3-4 procente, în vreme ce la produse industriale creșterea a fost de peste 20%. Această reașezare pe alte baze a economiei este un proces de durată cu efecte pozitive pentru sănătatea economiei.

 

Forța de muncă

 

Un alt element pozitiv este creșterea numărului de angajați de la 4,4 milioane la sfârșitul anului 2004 la 4,5 milioane la sfârșitul anului 2005, o creștere care s-a făcut în ciuda faptului că anul trecut au existat peste 90.000 de concediați în industrie. Prognozele arată că numărul de angajați va depăși 5.000.000 în anul 2009, un nivel care nu a mai existat din anii '90, înainte de restructurarea industriei.

În comerț, numărul angajaților a crescut cu aproape 85.000, iar în construcții cu aproape 30.000. Este foarte adevărat că în acest din urmă sector fluctuația personalului este de aproape 50%.

Spre deosebire de alte țări, în România șomajul este complet irelevant, în situația în care circa 2,5 milioane de români lucrează în afara granițelor, mai mult sau mai puțin legal.

Pe de altă parte însă, trebuie remarcat faptul că au apărut deficite puternice de personal. În ciuda mitului angajatului român competent și harnic, este din ce în ce mai dificil să găsești un angajat. Companiile au dificultăți în a găsi personal, în special pentru posturile din vânzări, producție sau servicii. De asemenea, sunt greu de găsit ingineri de specialitate sau muncitori calificați.

Acest lucru forțează salariile în sus, anul trecut înregistrându-se o creștere a acestora cu nu mai puțin de 38%.

Rămânând în domeniul resurselor umane, un factor de risc - așa cum spune și comunicatul FMI - îl reprezintă faptul că în continuare statul rămâne cel mai mare angajator, iar politica salarială este un punct delicat. Pe de o parte, avem unele sectoare unde salariile sunt în continuare foarte mici, pe de altă parte, există zone în care acestea le depășesc binișor pe cele din domeniul privat. Anul trecut, salariile au crescut cu un procent de 0,6 din PIB, asta în condițiile unui deficit bugetar de 0,8%. Este adevărat, a existat și o conjunctură datorată anului electoral, când PSD a majorat salariile în scopuri electorale, iar imediat ce au preluat puterea actualii guvernanți și-au arătat și ei generozitatea. Pentru anul acesta, sunt preconizate creșteri salariale de 12,5%, considerate îngrijorătoare de către FMI și BNR. Este obligatoriu ca Guvernul să renunțe la astfel de derapaje salariale. Un semn bun în acest sens îl reprezintă promisiunea guvernului de a îngheța anul acesta posturile vacante din administrația centrală (cu excepția posturilor necesare în vederea procesului de integrare în Uniunea Europeană).

 

Politica economică a Guvernului

 

Anul 2005 a adus și unele elemente pozitive în politica economică a guvernului, aspecte semnalate și de delegația FMI: privatizarea BCR, liberalizarea pieței energiei electrice și a gazelor naturale, majorarea prețului de referință la energia termică și introducerea noului tarif binominal. De asemenea, Parlamentul a aprobat modificarea Codului Muncii, ceea ce a dus la o oarecare flexibilizare a pieței muncii, fără însă a rezolva integral problemele, Codul Muncii românesc fiind printre cele mai rigide și inflexibile, afectând competitivitatea economiei românești.

Apropo de competitivitatea economiei românești, există alți doi factori importanți care o afectează: aprecierea monedei naționale și creșterile salariale, factori care duc la o creștere a prețului produselor românești.

 

Îngrijorări

 

Per ansamblu, rămân la părerea că există mai multe elemente pozitive decât riscuri, iar soluțiile sunt la mintea cocoșului: continuarea reformelor, astuparea găurilor din Codul Fiscal, coordonarea politicilor între Guvern și Banca Națională, continuarea politicilor prudențiale.

Singurul aspect care mă îngrijorează este totala lipsă de colaborare între Guvern și BNR în ceea ce privește coordonarea politicilor monetare și fiscale, lipsă de coordonare vizibilă pe tot parcursul anului trecut.

Datorită acestor premise, sunt ceva mai optimist și consider că pericolul unei crize nu este atât de pregnant, însă trebuie în continuare manifestată prudență. Iar, dacă Guvernul și BNR s-ar coordona ceva mai bine, ar fi chiar minunat.

Publicat în : Economie  de la numărul 35

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: