Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Viena, capitala economică a României

Alexandru TODERICIU

Microeseu în căutarea unei identități comune sub presiunea timpului și a omului de rând



Nu a fost tocmai o exagerare, atunci când un cotidian central bucureștean intitula Viena cu onorabilul epitet de "capitala economică a României". Cine sunt oare acesti "nemți" despre care românul de rând a auzit că au "luat" Petrom-ul, cam toate fabricile de bere și BCR-ul? Ei vorbesc germana, dar nu sunt nemți! Au un compozitor numit Mozart și chiar și bomboane cu același nume. Banal, nu? În accepția românească obișnuită, confuzia, nu doar geografică, se regăsește însă frecvent. Treaba-i valabilă și la austrieci: puțini au aflat că Popescu și Ionescu nu sunt nume slave! Cât despre ortodoxie și importanța ei pentru români, nu-i întrebați pe austrieci!

Să ne grăbim însă să-i cunoaștem pe austrieci.

'Helmut Qualtinger, cabaretist austriac de geniu, mult mai prezent în conștiința compatrioților lui decât un Tănase în cea a românilor, își descria țara ca pe un "labirint în care fiecare se descurcă". O descriere care amintește și de ceea ce mulți români cred despre propria țară.

"Austria: o vacanță în Paradis", titrau austriecii deja în 1948 pe afișele ce-i invitau pe turiști să le viziteze țara. 91% din cei intervievați în anul 1987 de Dr. Fessel & Co., institut de sondare a opiniei publice din Viena, erau de părere că alături de rata scăzută a criminalității și siguranța socială, turismul constituie o realizare esențială a Austriei.

Reputatul istoric și universitar Oliver Rathkolb (autor al unui excepțional volum despre istoria recentă, 1945-2005, a țării sale, apărut în 2005 la Editura Szolnay) este de părere că progresul economic în timpul scurs după cel de-al doilea război mondial se datorează, demografic vorbind, imigrației. Astăzi, trăiesc în Austria aproape 750.000 de străini. Până în 1994, procentul străinilor din Austria s-a dublat față de 1974, iar asta după ce, atât în 1956, cât și în 1968, Austria a primit cu generozitate un mare număr de azilanți. Statistica arată că, în prezent, tocmai acolo unde trăiesc relativ puțini imigranți, se înregistrează o xenofobie mai ridicată. "Ausländer raus!" (Străinii afară!) este o sintagmă ce domină atavic subconștientul multor austrieci și constituie o realitate cu care fiecare străin s-a confruntat într-un fel sau altul în această "republică paradoxală", denumire folosită de Rathkolb ca titlu al cărții care mi-a inspirat articolul de față și pentru care i s-a acordat Premiul Bruno Kreisky, 2006. Iar amprenta negativă a paradoxului se multiplică. Aceasta chiar și într-o țară care se dorește comunitară înainte de a mai fi națională și înainte de toate, fără a avea, bineînțeles, o bază statistică reală.

 

Mentalitatea austriacă

 

Puțini își propun, până și la Viena, să încerce o analiză critică a mentalității austriecilor și a felului în care aceștia se văd pe sine, își văd și simt propria identitate, cât și despre evoluția acestei identități din perspectiva istoriei recente. Unul dintre ei este însă eseistul austriac Robert Menasse, care într-un eseu intitulat "Țara fără calități. Sau dispariția acesteia prin apariția adevărului" descria plastic "identitatea austriacă" drept o noțiune aidoma unei "camere întunecate în care intrând, dintr-un motiv anume, îți apare dorința imediată de a da la o parte perdelele și de a deschide fereastra pentru a lasă aerul și lumina să intre". Același Menasse se întreabă apoi retoric - "Și dacă nu se vede nimic pe fereastră, iar camera se va lumina astfel doar foarte puțin?"

De ce e totuși important să încercăm a înțelege mentalul colectiv al austriecilor dacă până și lor le este greu și nu se prea grăbesc să o facă? Pentru a răspunde mai bine unei provocări la care economia ne supune. Și nu e vorba doar de austrieci, ci și de toți cei cu care ne învecinăm pe același drum. Parafrazând, ușor vulgar, titlul unui western al realismului socialist românesc, chiar "petrolul, banii și ardelenii" ne invită să-i cunoaștem pe austrieci. Este vorba, pur și simplu, despre opțiunea României pentru aderarea fotografică la valorile UE!

Astfel, politica românească externă față de Europa va deveni, din 2007 sau 2008, de bună voie și nesilită decât de acquis-ul comunitar, politica internă a Bucureștiului. Dacă începând din anul 2000, UE ar fi dorit să-și concentreze eforturile în România pe "impunerea unei schimbări ireversibile în sistemul judiciar, în ministerele-cheie, (...) românii ar fi simțit beneficiile apropierii de UE în viața lor de zi cu zi cu mult timp înainte de aderarea oficială a țării la structurile europene", este de părere analistul Tom Gallagher în volumul consacrat Balcanilor în noul mileniu și apărut în 2006 la "Humanitas". N-a fost însă să fie chiar așa.

 

Prezențele comerciale ale Vienei în România au estompat accentele iraționale din presă

 

Tot ca într-o fotografie, poate nu chiar paradisiacă, dar oricum surprinzătoare, România va deveni la rândul ei un loc de vacanță pentru din ce în ce mai mulți austrieci care, la început din curiozitate, iar apoi din convingere, o vor vizita. Nu cred că e o exagerare sau doar o interpretare voit simplistă dacă afirm că o serie de prezențe mai degrabă comerciale ale Vienei în România au estompat accentele iraționale, naționaliste și xenofobe care dominau înțelesul austriacului de rând față de România până în urmă cu puțin timp. A devenit mai dificil chiar și pentru mass-media austriacă, de regulă antipatică față de tot ce avea de-a face cu România, să continue ilustrația posomorâtă pe care a făcut-o Bucureștiului în trecut. Mai mult decât atât, reușita comercială austriacă, ce se rezumă în mare măsură la prestația excepțională a unui bancher și a unui fost secretar de stat al finanțelor austriece, a dinamizat și așteptările românilor față de proconizata aderare.

Iată un motiv pentru care merită să ne bucurăm. Nu numai că românii nu au mâncat lebede prin Viena, dar nici presa austriacă nu-și mai convinge zilnic cititorii că aceștia ar fi făcut-o. Nu numai că "vom adera" cât de curând la UE, austriecii ne caută deja astăzi pe acasă! Într-o Europă căreia românii îi aparțin probabil cu mai puține meandre de identificare decât acești austrieci, ne așteaptă tocmai ei, noii noștri parteneri și prieteni. Nu ne rămâne decât să-i și înțelegem! Cum și UE ar trebui să-i dea măcar acum de gândit ceea ce se întâmplă astăzi în România. A trebuit ca un președinte nonconformist și reformator să-și învingă la mustață contracandidatul, lipsit de o popularitate reală și asupra căruia planează suspiciuni de corupție, pentru ca românii să înceapă să simtă pe propria piele, în viața de zi cu zi, beneficiile apropierii de momentul aderării la UE. "O mașinărie a UE mai alertă și mai eficientă ar fi identificat care sunt blocajele-cheie care împiedicau România să devină un stat clădit pe suveranitatea legii, unul în care cetățenii să conteze", este de părere același Tom Gallagher.

Și, cum ar fi de dorit ca înainte de a ne încuscri pe toate planurile cu Viena - de curând a avut loc la București chiar și un reușit bal, "vienez", onorat chiar și de prezența ambilor primari ai capitalelor celor două țări -, să nu ne uităm propriile valori naționale, alături de cele ale austriecilor pe care oricum de-abia am început să le deslușim, prin buzunare, în vârful pantofului lăcuit în ritm de vals sau chiar mai prozaic, la stațiile de benzină.

Revin la Robert Menasse, care în eseul citat dădea un exemplu de interpretare austriacă, numită chiar de el "neinspirată" a propriei suveranități: cancelarul federal Bruno Kreisky, fiind întrebat la începutul anilor '70 unde se găsește națiunea austriacă, a răspuns - "Acolo unde există o echipă națională și o bancă națională, acolo ar trebui să existe și o națiune." Ceea ce Robert Menasse încearcă să ne facă să înțelegem, atrăgând atenția asupra umorului legendarului cancelar, este că, pe lângă faptul că echipa națională de fotbal a Austriei folosea la vremea respectivă un echipament identic cu cel al naționalei de fotbal a Germaniei, Banca Națională a Austriei, prin legătura monetară care a existat între șiling și marca germană, putea fi foarte bine considerată o filială a Deutsche Bundesbank.

Paradoxurile, departe de a ne desparte, dacă sunt înțelese, ne pot apropia. Cred astfel că ar fi util să ne gândim să începem măcar să-i cunoaștem pe austrieci.

 

Notă: Dr. A. Todericiu, născut în 1967 la București, s-a stabilit în Austria fiind doctor în filozofie cu specialitatea științe politice și științele comunicării al Universității din Viena, 1999, cât și consilier licențiat pentru întreprinderi, 2005. Activează între 1991 și 2000 în calitate de corespondent al ziarului "România liberă" la Viena. Publică numeroase articole pe teme românești în presa austriacă și germană, lucrează ca corespondent Deutsche Welle, Radio Europa Liberă și BBC, departamentul românesc. Este membru al Uniunii Presei Străine din Viena din 1991.

Publicat în : Economie  de la numărul 35

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: