Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

2006 - anul reașezărilor doctrinare pe scena politică românească

Mihaela ENACHE

Anul 2005 a dat semnalul unor noi schimbări pe scena politică, declanșate, în mod evident, de efectele firești ale alternanței la guvernare. Cum era de așteptat, întreg spectrul politic a fost cuprins de o serie de frământări generate, în fapt, de nevoia adaptării la o nouă ordine politică. Care vor fi dimensiunile și mai ales finalitatea acestei ordini sunt aspecte dificil de stabilit.



Se poate aprecia însă că, în comparație cu perioada precedentă, în cazul partidelor politice, fundamentele doctrinare capătă sensuri noi, încep să aibă un rol mai important în fixarea și aprecierea lor pe scena politică. O explicațiecredibilă rezidă, în primul rând, în conectarea din ce în ce mai strânsă a partidelor românești la spațiul politic internațional. Cu certitudine, fiecare partid politic se vede nevoit să-și regândească valorile și traseul, să-și reconstruiască sistemul de relaționare cu celelalte formațiuni politice, să se repoziționeze în interiorul sistemului de partide. Deopotrivă, formațiunile aflate la putere și cele din opoziție se află într-un sinuos proces de readaptare la noile realități sociale și mișcări pe scena politică.

Pe de o parte, chestiunea fuziunii pune partidele din Alianța D.A. în fața unei situații extrem de complexe, a cărei soluționare presupune multă abilitate, disponibilitate la compromis și înțelepciune politică. Pe de altă parte, în zona opoziției, PSD se confruntă cu cea mai gravă criză din istoria sa politică. Undeva, în zona de mijloc, partidele mici se repoziționează în funcție de mișcările principalelor formațiuni pe scena politică.

 

Doctrina populară, în pregătire

 

Pentru PD adoptarea doctrinei populare s-a constituit, în fapt, ca o primă etapă dintr-un proiect mai amplu ce vizează o construcție politică de orientare populară, curent ce are o influență puternică la nivelul instituțiilor europene. Reorientarea doctrinară a PD a fost dictată, în mare parte, de noile condiții interne (dezbinarea în zona de centru, incapacitatea PPCD de a deveni o forță politică), dar și de rațiuni de politică externă (necesitatea construirii unei forțe politice care să colaboreze cu partidele europene de orientare populară). Este adevărat, nevoia unei construcții politice românești de dreapta, conectată la curentul popular european, se resimte tot mai puternic în condițiile în care România se apropie de momentul integrării de iure în structurile Uniunii Europene. Reorientarea PD pe culoarul popular a fost comentată cu scepticism în mediile politice, iar criticile au vizat și o anume superficialitate în preluarea unei ideologii insuficient dezbătute în interiorul partidului. În mod firesc, asumarea unei doctrine trebuie transpusă faptic în proiecte și politici publice corespunzătoare. În cazul PD, asumarea unor valori și principii de sorginte populară trebuie să presupună și promovarea unor soluții și proiecte subsecvente acestei doctrine. Altfel spus, o consolidare a PD la nivel doctrinar trebuie să se facă printr-o identificare clară a acelor zone de interes specific pentru PPE (familie, comunități locale, biserică), dar și prin susținerea prioritară a unor soluții și proiecte definitorii ale acestui grup politic (subsidiaritate, societatea inovării, federalizare). Prezența PD la putere este o bună ocazie pentru promovarea unor proiecte care să-i susțină fixarea doctrinară în spațiul popular și, totodată, să-i afirme statutul de reprezentant al acestui curent. Așadar, consolidarea doctrinară a PD depinde în mare măsură de o transpunere a principiilor și valorilor sale ideologice la nivel acțional, în planul proiectelor sale politice și publice. Aceasta ar determina și o credibilizare a procesului de reorientare ideologică a PD în interiorul sistemului de partide românești.

De asemenea, de acest proces ar depinde și impunerea PD ca eventual vector unificator în spațiul, ocupat actualmente de către PPCD, ca membru al Partidului Popularilor Europeni. Statutul de partid aflat la putere poate fi apreciat ca un atu important în dialogul cu popularii europeni, dar și ca un argument convingător pentru formațiunile politice cu o oarecare tradiție în zona de centru. RelațiaPD cu PPCD este deocamdată una relativ tensionată,dar există premisele creării unor canale de comunicare, în condițiile în care în interiorul PPCD, partid marcat de frustrări și conflicte vechi, nu există un acord general acceptat în ceea ce privește formula colaborării cuPD.

 

Social-democrația, în derivă

 

La un an de la trecerea în opoziție, PSD se confruntă cu o criză politică internă inedită. Deși a încercat găsirea unor similitudini cu perioada 1997 -2000, când partidul s-a aflat în opoziție, PSD a fost nevoit să constate că situația actuală este sensibil diferită de acea perioadă și, implicit, comportă găsirea unor soluții noi, radicale. Dincolo de celelalte dimensiuni ale crizei, în cazul PSD se pune, cu prioritate, problema redefinirii mesajului politic, a tipului de electorat pe care dorește să îl reprezinte, dar și a reactualizării soluțiilor pe care le propune în noua conjunctură socio-economică. Cu certitudine, PSD se află într-o perioadă extrem de critică și luarea unor decizii care să conducă la o nouă reașezare a leadership-ului devine condiția esențială pentru redefinirea și acceptarea PSD ca principal reprezentant al social-democrației românești.

 

Liberalismul, la răscruce de drumuri

 

În cazul PNL, problema fuziunii plasează actuala conducere într-o situație extrem de complexă, între Scylla tradiției și Caribda noilor imperative politice. Altfel spus, varianta fuziunii separă PNL în mai multe grupuri de opinie, între care, grosso modo, se pot distinge două. Un grup se pronunță ferm în favoarea unei fuziuni cât mai rapide, iar motivațiile sale sunt de ordin realist, pragmatic, scopul fiind construirea unei formațiuni compacte de dreapta. O a doua grupare se opune fuziunii, din considerente ce țin de tradiție, și în speță faptul că această fuziune ar presupune renunțarea la liberalism, ca doctrină definitorie a partidului. Liberalismul românesc a avut în ultimii 16 ani o istorie zbuciumată și complexă, cu multe dezbinări și reunificări. În fapt, constituirea PNL ca partid politic s-a realizat prin fuziunea formațiunilor de sorginte liberală, fapt ce explică, structural, diversitatea centrelor de putere în interiorul partidului. Despre PNL nu se poate spune că a fost un partid puternic pe scena politică, acesta activând mai degrabă în zona civică decât în cea politică. Deși până acum nu și-a asumat puterea în mod individual, ci doar în cadrul unor coaliții, liberalismul în sine a reprezentat o constantă pe eșichierul politic românesc. Se poate aprecia însă că în următoarea perioadă PNL va trebui să ia o decizie extrem de importantă pentru viitorul său politic, fie va accepta o diminuare semnificativă a identității sale liberale, fie se va găsi în situația de a conviețui în spațiul dreptei cu o construcție politică distinctă, de orientare populară.   

Cu certitudine, în perioada următoare vom asista la unele modificări semnificative în ceea ce privește reconfigurarea ideologică a partidelor politice, în fapt, am putea spune, o conturare doctrinară mai precisă a schimbărilor care s-au prefigurat în cursul anului 2005. Schimbări majore se vor opera în spațiul dreptei românești, unde electoratul fie va fi împărțit între opțiunea liberală și cea populară, fie se va grupa masiv pe o construcție compactă de orientare liberal-democrată. Deopotrivă, pe segmentul de centru-stânga, social-democrația românească se confruntă cu o gravă criză de identitate, fiind constrânsă la unele schimbări radicale.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 35

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: