Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Poporul vrea corupții!

Cristian BANU

Poate deloc surprinzător, celui mai bun guvern de după 1990 i se poate atribui cea mai importantă modificare de până acum, și anume transformarea corupției dintr-un concept vag, de-a dreptul intelectual, în ceva concret, palpabil.



Pe drept cuvânt, Monica Macovei este considerată astăzi, în primul rând la Bruxelles, simbolul Justiției. Din păcate, la noi ea este mai puțin sprijinită. Premierul, cel care ar trebui să-i fie alături, este silit în calitate de lider al unei coaliții de guvernământ să răspundă unor atacuri venite din toate direcțiile. Din partea președintelui, cu care în decembrie 2004 împărțea sticla de șampanie pe scenă într-o baie de steaguri portocalii. Unui Partid Democrat care se comportă la putere ca și cum ar fi în opoziție, criticând deciziile guvernului la două secunde după ce au ieșit din ședința de guvern. Din partea unui partid-televiziune care încalcă zilnic orice reguli ale bunului simț, căci este greu de crezut că gafele de la Ministerul Economiei sunt simple scăpări benigne ale unui ministru prea tânăr pentru responsabilități atât de mari. Și nu în ultimul rând, cerințelor exagerate ale reprezentanților UDMR, să recunoaștem, singurii care au avut cât de cât un comportament civilizat așa cum ar trebui să aibă niște parteneri.

Pentru prima oară, corupții au un nume și dau cu subsemnatul la Parchet. Desigur, această Daciadă a anticorupției este posibil să se lase și cu victime colaterale, însă este datoria Justiției să lămurească cine se face vinovat și care sunt faptele incriminate.

În aceste condiții, singurul care face ceva pentru integrare, premierul, este supus unor presiuni concertate din toate părțile.

 

Ce vrea Guvernul

 

Atunci când nu este sabotat din interior de câte un ministru năuc, precum Șereș sau Gheorghe Dobre, guvernul pare să-și facă datoria conștiincios. A reușit să înainteze Parlamentului în timp util legile necesare și pentru unele pachete de legi și-a asumat sau își va asuma răspunderea în Parlament.

A închis toate capitolele de negociere, în ciuda unei moșteniri dezastruoase lăsate de guvernul lui Adrian Năstase, în special în domeniul Justiției.

Noile reglementări introduse de Monica Macovei privind declararea averilor au adus la lumină acumulările nejustificate ale unora și au declanșat urmăririle penale împotriva unor "pești mari" precum Adrian Năstase sau Dan Ioan Popescu. Valul justițiar nu a ocolit nici Partidul Liberal, Dinu Patriciu ținând prima pagină a ziarelor, implicându-l și pe premier, care a gafat, fiind prins asemenea unui școlar cu copiuța în buzunar. Este totuși o mare diferență de atitudine și, până la urmă, greșeala lui Tăriceanu constă în faptul că nu a ales mijlocul cel mai adecvat. În definitiv, dacă în loc de telefon ar fi trimis un mail sau un fax, nimeni nu ar fi avut nimic de comentat. De aici însă până la transformarea premierului în inamic public mi se pare o distanță mult prea mare, care eludează eforturile reale și concrete ale lui Tăriceanu de a face să funcționeze o echipă eterogenă și cu interese divergente. Șansa lui este integrarea, dar pentru asta este obligatoriu să facă o curățenie serioasă în propria ogradă. În cazul în care gafe de genul celor de la Ministerul Economiei (gafe repetate) continuă neamendate, atunci nu trebuie să mire dacă opinia publică îl va taxa.

În loc să fie ajutat, Guvernul este criticat din toate părțile și în loc să-și vadă de treabă este silit să răspundă acuzațiilor sau să piardă timp util în discuții sterile pe marginea unor subiecte marginale.

 

Ce vor parlamentarii

 

Dezbaterile din Parlament la adresa Ordonanței DNA au demonstrat, din păcate, slăbiciunile coaliției. Aici, guvernul - și premierul, în ultimă instanță - a fost trădat de nenumărate ori de reprezentanții coaliției. Și este foarte interesant de observat că, ori de câte ori este vorba de vreo boacănă la Senat, printre autori se găsesc aproape întotdeauna Norica Nicolai și Radu Câmpeanu sau Teo Meleșcanu. Conform ultimei cercetări CURS, Parlamentul a ajuns la o cotă de neîncredere imensă, 82% din populație având o părere proastă despre "organul reprezentativ suprem al poporului român". Uimitor este faptul că situația dezastruoasă în care a fost adusă această instituție fundamentală a democrației nu îngrijorează pe nimeni. Nici măcar pe cei responsabili: partidele politice.

Din contră: PSD se chinuie să-și apere liderul, grupul parlamentar al PSD din Cameră respingând cererea ministrului Justiției de percheziție a caselor lui Adrian Năstase. 87 din cei 111 membri ai grupului au votat împotriva solicitării Monicăi Macovei, doi au fost de acord, un buletin a fost anulat, restul au absentat. Deputații social-democrați au organizat o ședință publică,în care toți vorbitorii și-au folosit resursele oratorice pentru a demonstra că președintele Camerei are dreptate.

Modul în care Adrian Năstase se pitește în spatele funcției sale îl face cu atât mai vulnerabil și mai suspect în ochii opiniei publice. Dacă nu este vinovat, de ce oare se comportă ca și cum ar avea ceva de ascuns? Ipoteza că Adrian Năstase ar fi un apărător al Constituției ar putea părea credibilă dacă nu ar veni din partea celui care a ordonat ridicarea de pe stradă a unui individ care postase pe internet informații despre averea sa. Comportându-se astfel, Adrian Năstase s-a pus și pe sine, și Parlamentul într-o situație absolut umilitoare.

În momentul de față, principala preocupare a parlamentarilor sunt propriile pensii. Ceea ce dovedește că, pentru ei, Parlamentul nu este altceva decât "un serviciu", locul acela de unde îți iei leafa, semnezi condica, mai tragi chiulul când se poate, mai tragi un pui de somn, mai votezi o majorare de pensii, un ajutor de șomaj, un plan de compensații la "disponibilizare". Și, desigur, te opui din toate forțele ca un nenorocit de procuror să se atingă de "munculița" ta. Iar când situația se îngroașă, tragi fuga-fuga la Cotroceni ca președintele să salveze situația. Blocarea Ordonanței DNA i-a permis președintelui să "amendeze" ordonanța, astfel încât procurorul-șef al DNA ajunge la mâna lui Botoș, omul de casă al președintelui, cel care a slujit cu credință dimpreună cu Ioan Amariei cauza PSD, având grijă ca vreme de patru ani nimeni să nu fie deranjat. Este greu de estimat ce se va întâmpla în viitorul apropiat cu DNA și dacă va mai putea să ducă până la capăt bătălia împotriva corupției în care se angajase destul de decis.

 

Ce vrea președintele

 

Una dintre cele mai de neînțeles întâmplări de după isteria cu respingerea Ordonanței DNA este chemarea partidelor la Cotroceni pentru "negocieri". Întrebarea care se pune este ce naiba mai era de negociat? Răspunsul a venit repede. Subordonarea lui Morar lui Ilie Botoș, spre marea ușurare a PSD.

Ținând cont de reacția străinătății, nu era de făcut decât un singur lucru: ordonanța trimisă la Parlament și senatorii și deputații supravegheați cu "biciul" în spate să o voteze. În loc de asta, Traian Băsescu "negociază". Nu este prima dată când Traian Băsescu face brusc pasul înapoi, asta după ce chiar el însuși pusese jar sub fundurile clasei politice. Așa s-a întâmplat și cu debarcarea cuplului Năstase-Văcăroiu, la votarea Consiliilor de administrație ale Radioului și Televiziunii, cu alegerile anticipate. Asemenea cedări din partea președintelui întăresc ideea că acesta a căzut la pace cu sistemul.

Și nu cu orice sistem, ci chiar cu serviciile secrete. Este trist să-l auzi pe președinte luând apărarea serviciilor secrete, spunându-ne că doar 20% mai sunt cei care au lucrat în fosta Securitate (în condițiile în care același procent fusese avnsat și de Virgil Măgureanu acum 10 ani, perioadă în care ar fi de presupus că măcar o parte din ei s-au pensionat, dovadă că este o cifră lansată după ureche). Este trist să-l auzi pe președintele unei țări NATO afirmând că deschiderea dosarelor Securității lui Ceaușescu pot aduce atingere siguranței naționale, acum la 16 ani de la moartea dictatorului, când România este membră NATO și pe cale să intre în Uniunea Europeană.

Strategia națională de securitate, proiectele de lege cu antetul SRI, problema CNSAS, sunt tot mai multe cazurile în care președintele promovează public agenda serviciilor. Este trist că un președinte care blamează sistemul ticăloșit i-a descoperit partea curată tocmai acolo.

Protejarea serviciilor secrete este făcută și de portavocea președintelui, PD, care s-a opus din răsputeri deschiderii dosarelor de la Securitate. Iar propunerile legislative făcute de președinte încalcă flagrant drepturile și libertățile cetățenești și întăresc acuzele de instaurare a unui stat polițienesc. Ofițerii de informații vor avea dreptul să intre în orice locuință și să utilizeze orice mașină sau telefon, pentru "înlăturarea unor pericole iminente pentru securitatea națională", se propune în proiectul de lege privind statutul ofițerilor de informații. Ei nu vor avea nevoie de un mandat judecătoresc pentru a intra în case sau pentru a utiliza mașinile și telefoanele altora, dar, dacă seva restrânge exercițiul unor libertăți fundamentale, se vor aplica dispozițiile legale.

Prin intermediul unor astfel de propuneri, președintele nu face altceva decât să submineze în mod real lupta împotriva corupției, susținând apărarea celor acuzați, conform cărora este vorba de răfuială politică și nu de justiție. Și, mai mult, ne poate duce în situația de a nu mai respecta criteriul democratic.

 

Cazul DNA

 

În cazul DNA, se amestecă interesant două lucruri complet diferite. Pe de o parte, avem o instituție care trebuie să investigheze și parlamentari, așa cum solicită și Uniunea Europeană. Aici, lucrurile sunt foarte clare și este obligatoriu ca și parlamentarii să poată fi investigați. Atâta vreme cât ei sunt suficient de nesimțiți să nu demisioneze din Parlament pentru a fi egali în fața justiției ca orice alt cetățean, așa cum fac colegii lor mai onorabili din alte țări, este necesar să existe și o astfel de entitate. Astfel s-ar evita situații penibile de genul celei în care s-a pus Adrian Năstase recent, de exemplu. Și el, și PSD nu ar fi avut decât de câștigat dacă s-ar fi prezentat în fața justiției și a procurorilor de fiecare dată, așa cum a făcut-o Traian Băsescu sau cum o face acum Dinu Patriciu. Dacă acuzațiile nu se vor susține, există întotdeauna posibilitatea de a da statul în judecată și chiar de a câștiga procesul - în România sau la CEDO.

Problema reală, din punct de vedere instituțional, vine din legislația de-a dreptul diabolică adoptată de PSD cu (sau poate fără) largul concurs al parlamentarilor actualei puteri. PNA a fost de la bun început o instituție neconstituțională și, tocmai pentru a rezolva această problemă și a continua lupta împotriva corupției, Monica Macovei a inventat această soluție de compromis, care a primit binecuvântarea europeană. Așa se explică reacțiile dure ale europenilor sau a Statelor Unite.

În momentul de față, PSD s-a pus într-o situație foarte neplăcută pe plan european și va primi o vizită de "informare" de la Internaționala Socialistă. După ce a luat țeapă cu Năstase, lui Geoană îi va fi foarte greu să-i aburească pe europeni.

Dar nu numai pesediștii au probleme în acest sens, și premierul Tăriceanu fiind urecheat de liberalii europeni. Pe democrați nu are cine să-i tragă de mânecă, ei nefiind membri ai unei familii politice europene, iar cea la care vor ei să adere este pe cale să se împartă în două.

Al doilea aspect îl reprezintă eventualele abuzuri sau erori făcute de procurorii anticorupție. În cazul în care acestea există, cei care le-au făcut vor plăti și Justiția își va spune cuvântul. Mai ales că în ultima vreme se constată o independență reală a instanțelor, care nu mai răspund așa de ușor comandamentelor politice. Probabil că nu întâmplător președintele i-a criticat pe judecători, lăudându-i în schimb pe procurorii staliniști ai lui Botoș, care au reinventat conceptul arestărilor de la miezul nopții...

 

Poporul vrea capetele corupților

 

Actuala putere a fost votată pentru a elimina corupția, nu pentru a-și elimina inamicii politici și economici. Lupta împotriva corupției trebuie dusă însă cu mijloace legale și cu respectarea procedurilor și a drepturilor omului. Nu cred că UE sau oricine altcineva este de acord cu încălcarea legii, a Constituției sau a drepturilor omului. Deocamdată, campania anticorupție generează spectacol mediatic în fiecare zi, spectacol care, desigur, place publicului însetat de sânge și pentru care Vlad Țepeș este încă un model de bună guvernare.

Însă adevăratul test îl reprezintă sala de judecată, acolo unde Justiția trebuie să-și spună cuvântul. Asta, însă, dacă se va mai ajunge acolo, procurorii întrecându-se în vicii de procedură care fac ca cei acuzați să scape nevătămatați, doar cu imaginea șifonată.

România trebuie să continue reforma în justiție într-un mod calm și rațional, fără să-și propună anumite rezultate, cum ar fi un număr de capete care trebuie să cadă, deși poporul asta cere. Nu aceasta este calea corectă. Reforma în justiție trebuie să continue fără a cădea în capcanele politicii.

"Peștii cei mari" nu sunt o soluție. Pentru a reforma justiția, trebuie luate faptele așa cum sunt, alcătuite dosare solide, construite cazuri, investigații și pe baza acestora se pot declanșa procedurile de urmărire penală, dar fără a stabili un plan "cincinal" la corupție. Trebuie urmate procedurile standard de drept ale UE, dar fără a fixa anumite ținte, pentru că aceasta ar însemna o imixtiune a politicului în actul de justiție și ar fi în contradicție cu procedurile de drept penal.

Din toată această gălăgie, rămâne totuși o întrebare. La PSD, planează suspiciuni de corupție cu grămada: Năstase, DIP, Mitrea, Mazăre et Comp. La conservatori, Șereș este "coruptul de serviciu", alături de George Copos și "tartorul-șef" Dan Voiculescu. La PNL, îl avem pe Patriciu. La UDMR e un Verestoy Attila, de pildă. La PD, în schimb, liniște și pace. Nici măcar unul, de sămânță... Să fie oare partidul prezidențial cel mai curat și uscat?

Publicat în : Cover story  de la numărul 35

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: