Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Africa, zonă de interes pentru China

Virginia MIRCEA

În contextul sporirii influenței chineze în lume, Beijingul și-a fixat atenția asupra Africii. Interesul Chinei pentru Africa nu este de dată recentă. În anii 1960 și 1970, China s-a concentrat asupra constituirii unei solidarități ideologice cu statele subdezvoltate, pentru a promova comunismul în versiune chineză și a anatemiza "imperialismul" occidental. După Războiul Rece, interesele Chinei au luat forme mai pragmatice, legate de comerț, investiții și energie.



În ultimii ani, Beijingul a identificat continentul african ca o zonă de interes strategic și economic semnificativ. SUA și Uniunea Europeană descoperă că viziunile lor despre o Africă prosperă, condusă de guverne democratice care respectă drepturile omului și statul de drept și îmbrățișează principiile pieței libere, sunt contestate de influența tot mai mare a Chinei asupra Africii.

Dictaturile africane sunt susținute și încurajate de Beijing, care le legitimează politicile eronate și laudă modelele de dezvoltare, sub pretextul adaptării lor la realitățile naționale. Beijingul promovează modelul unic de dezvoltare a Chinei - o creștere economică semnificativă, supravegheată de un stat disciplinat, totalitar, condus de un partid unic cu autoritate, dacă nu control complet asupra tuturor domeniilor economice - ca exemplu demn de urmat de ceilalți.

Mai mult, China își recompensează prietenii africani cu atenție diplomatică și asistență financiară și militară, exacerbând dislocările forțate ale populației și încurajând încălcări ale drepturilor omului în state-problemă ca Sudan și Zimbabwe. În consecință, sprijinul chinez acordat represiunii economice și politice în statele africane contracarează influențele liberale ale partenerilor lor tradiționali din Europa și America. Ofensiva puternică a Chinei vizând strângerea relațiilor cu statele africane reflectă de asemenea campania globală a Beijingului de izolare diplomatică a Taiwanului (7 din cele 26 de state care au relații diplomatice cu Taiwanul sunt africane).

 

Goana după resurse naturale

 

În ultimul deceniu, economia chineză s-a dezvoltat cu o rată de creștere anuală de aproape 10%. Această extindere rapidă necesită resurse enorme, mai ales energetice.

Cererea internă de energie, în creștere accelerată, combinată cu o producție internă de petrol în scădere și cu o producție de cărbune insuficientă, a împins Beijingul să caute surse externe stabile de hidrocarburi. Până în 2004, China devenise cel de-al doilea mare consumator de petrol din lume, fiind devansată doar de Statele Unite. Estimările arată o creștere a consumului chinez de petrol cu 10% pe an, iar importurile de petrol și gaze se vor mări de la 33% din cererea totală de petrol și gaze a Chinei, în prezent, la 60% până în 2020. Producția de petrol și gaze naturale a Asiei nu crește suficient de rapid pentru a satisface cererea chineză și o mare parte a producției de petrol și gaze a Orientului Mijlociu este alocată piețelor SUA și europene.

În încercarea de a-și menține sub control consumul de petrol și gaze, ținând cont de creșterea spectaculoasă a prețurilor pe piețele internaționale, Beijingul s-a concentrat asupra țărilor africane ca posibile ținte de achiziție de hidrocarburi. Se estimează că 25% din totalul importurilor de petrol ale Chinei vin din Africa, iar Beijingul și-a făcut o prioritate din menținerea unor relații strânse cu furnizorii de energie africani, prin investiții, vizite la nivel înalt și o politică strictă de "neamestec în treburile interne", foarte comodă pentru dictatorii africani.

Firmele de stat chineze au investit miliarde de dolari în operațiuni valutare și au folosit resursele tehnice ale Chinei pentru realizarea infrastructurii privind exploatarea resurselor de petrol, gaze naturale și minerale din multe țări africane: Algeria, Angola, Gabon, Nigeria, Sudan și Zimbabwe. Noile investiții energetice ale Chinei în Africa au rolul clar de a suplimenta importurile de petrol din Orientul Mijlociu.

Sudanul furnizează, în prezent, 7% din volumul total de importuri de petrol ale Chinei și a beneficiat de cele mai mari investiții chineze. Societatea Națională de Petrol a Chinei (CNPC) este cel mai mare acționar (40%) în Compania de Exploatare Petrolieră a Nilului Superior, care controlează câmpurile petrolifere ale Sudanului, și a investit 3 miliarde USD în construcția de rafinării și conducte în Sudan începând din 1999.

În martie 2004, Beijingul a prelungit un credit de 2 miliarde USD acordat Angolei, în schimbul unui contract de furnizare a 10.000 barili de țiței pe zi. Conform înțelegerii, împrumutul va fi în mare parte reinvestit în construcții de infrastructură, cu 70% din volumul creditului urmând a fi transferat companiilor chineze și restul de 30% subcontractorilor locali.

În iulie 2005, PetroChina a încheiat un acord de 800 milioane USD cu Societatea Nigeriană de Petrol, privind livrarea a 30.000 barili de petrol pe zi timp de un an. În ianuarie 2006, China National Offshore Oil Corporation (CNOOC), după ce a ratat preluarea companiei Unocal, bazată pe capital american, a cumpărat un pachet de 45% dintr-un câmp petrolifer și de gaze naturale nigerian, plătind 2,27 miliarde USD și angajându-se să investească alte 2,25 miliarde USD în exploatarea câmpului respectiv.

Industria petrolieră în declin din Gabon a beneficiat și ea de investiții masive din partea China National Petrochemical Corporation (SINOPEC), care intenționează să exploreze rezervele petroliere interne și externe ale Gabonului. Africa de Sud și Zimbabwe rămân principalele surse de minereu de platină și fier pentru Beijing.

 

Politica chineză pentru Africa

 

În 2004 au avut loc peste 12 schimburi de vizite ale unor înalți oficiali de partid și de stat între China și țări africane. Majoritatea schimburilor s-au concentrat asupra cooperării economice și energetice.

Toate aceste vizite s-au axat pe oportunitățile de explorare în comun a resurselor de petrol, minerale și de energie neconvențională în regiune. În schimb, înalți oficiali din Kenya, Liberia, Africa de Sud și Zimbabwe au vizitat Beijingul și și-au asigurat investiții și asistență economică viitoare din partea Chinei. În ianuarie 2006, turneul ministrului de externe Li Zhaoxing în șase state vest-africane - Capul Verde, Senegal, Mali, Liberia, Nigeria și Libia - a fost însoțit de lansarea "Politicii chineze pentru Africa," document guvernamental oficial al Chinei menit să promoveze cooperarea economică și politică, precum și dezvoltarea energetică comună, fără amestec în treburile interne ale statelor partenere.

 

Promovarea modelului chinez de dezvoltare economică

 

Relațiile dintre China și Africa sunt promovate de Forumul de Cooperare China-Africa (CACF) înființat în 2000 cu scopul de a realiza legături comerciale și investiționale sporite între China și statele africane, atât la nivel guvernamental, cât și în sectorul privat. Dacă în 1999, volumul anual al comerțului între China și Africa era de 5,6 miliarde USD, după înființarea CACF, relațiile comerciale sino-africane au crescut la 32,2 miliarde în 2005. Investițiile directe ale Chinei în Africa în 2005 s-au ridicat la 135 milioane USD, cu 77 de companii chineze care au intrat pe piața africană.

China a oferit de asemenea sprijin partenerilor africani în diverse forme, de la lucrări de construcții în infrastructură la tratamentul bolilor contagioase ca malaria și HIV/SIDA. Din anii 1960, peste 15.000de medici chinezi au lucrat în 47 de state africane, tratând aproape 180 de milioane de pacienți. Drumuri și căi ferate sunt în construcție în Kenya, Ruanda și Nigeria cu finanțare chineză, iar în Tunisia se realizează o rețea de telefonie mobilă. Astfel de contracte sunt adesea acordate companiilor chineze, care aduc muncitori din China. Postul public China Radio International și-a lansat prima stație de radio în afara țării în Kenya, în ianuarie 2006, pentru a oferi celor două milioane de kenyeni 19 ore de program pe zi, prezentând cele mai importante știri din China și din întreaga lume, inclusiv pe cele legate de schimburile Chinei cu statele africane.

Guvernul chinez a pledat activ în favoarea adoptării de către statele africane a modelului chinez de dezvoltare economică, bazat pe un sistem de piețe restricționate de prioritatea fundamentală a menținerii unui guvern totalitar și a unui partid unic. Numeroase regimuri autoritariste africane, avide să-și revigoreze economia fragilă, dar în același timp să țină strâns sub control puterea politică, par a considera modelul de reformă și dezvoltare economică al Chinei preferabil politicilor de piață liberă și reprezentativitate a guvernului promovate de Statele Unite și Uniunea Europeană.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 35

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: