Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Rusia, Orientul Mijlociu Și Iranul: perspectiva Moscovei

Laurențiu CONSTANTINIU

În ultimele două săptămâni, Rusia s-a preocupat în mod special de Orientul Mijlociu și de Iran. În intervalul 20-27 februarie, la Moscova, între Rusia și Iran au avut loc discuții, la nivel de experți, pe marginea "problemei atomice", mai concret privind crearea pe teritoriul Federației Ruse a unei uzine de îmbogățire a uraniului, care să furnizeze combustibilul nuclear necesar Iranului pentru construirea de centrale atomoelectrice.



"Activismul" diplomatic al Kremlinului

 

Deja se poate vorbi despre un succes în această privință, singura problemă rămasă în suspensie fiind legată de acordul autorităților de la Teheran pentru inspectarea instalațiilor de către specialiștii Agenției Internaționale Atomice.

La 3 martie, o delegație a Hamas a fost primită la Moscova, la invitația președintelui Putin, pentru a discuta cu ministrul rus al Afacerilor Străine, Serghei Lavrov.

În fine, luni, 6 martie, Serghei Lavrov s-a aflat în vizită la Washington, unde a discutat pe marginea situației din Orientul Mijlociu cu omologul său american, Condoleezza Rice.

Judecând după inițiativele diplomației ruse, impresia pe care aceste demersuri o lasă este că liderul de la Kremlin dorește să mărească marja de manevră a Rusiei în Orientul Mijlociu, încercând, totodată, să o restrângă pe cea a unei Americi care pare să nu găsească soluții pentru un Irak din ce în ce mai instabil. În același timp, Rusia pare să se fi înscris într-o cursă de recuperare a unui timp și poziții pierdute în zonă.

 

Iran: stat prieten sau stat concurent

 

Preocuparea Rusiei față de Orientul Mijlociu ar putea fi explicată prin faptul că, în ultimii 50 de ani, Kremlinul a fost o prezență constantă în zonă, susținând, de multe ori, statele arabe. În privința Iranului, situația este mai nuanțată, date fiind particularitățile acestei țări. În primul rând, Iranul ocupă locul doi în lume, după Rusia, în privința rezervelor de gaz, deținând circa 15% din rezervele mondiale, fapt care transformă Iranul în concurentul cel mai serios al Rusiei pe piața europeană a gazului. Când Europa vorbește despre diminuarea dependenței de gazul rusesc, aceasta înseamnă, de fapt, folosirea Iranului ca sursă alternativă de gaz (Gruzia, după explozia gazoductului de la granița cu Rusia, s-a reorientat către gazul iranian).

În al doilea rând, Iranul este vecinul sudic al Rusiei, cu care aceasta încă nu a ajuns la un acord concret privind delimitarea Mării Caspice. Astfel, partea de nord a Mării Caspice a fost împărțită între Rusia, Azerbaidjan și Turkmenistan. Însă partea de sud, care este și cea mai "interesantă" din punctul de vedere al rezervelor de petrol, încă nu a fost delimitată de către Iran, Azerbaidjan și Turkmenistan. Iar această zonă, pe lângă faptul că este foarte atractivă, prin rezervele de petrol pe care le deține, pentru toate marile puteri și, în special, pentru Rusia, care este direct interesată în controlarea ei, este departe de a fi una "liniștită". Nu rare au fost cazurile când petroliștii iranieni au pătruns în zona azerbaidjană pentru a face "prospecții" geologice, fapt care l-a obligat pe Ilham Aliev să folosească navele militare pentru a-i îndepărta.

 

Rusia, Uniunea Europeană, SUA și Iranul

 

Este de domeniul evidenței că, în problema iraniană, trei sunt actorii de pe scena internațională, interesați în rezolvarea ei: Statele Unite, Uniunea Europeană și Rusia. Dacă Statele Unite sunt înclinate spre adoptarea unei poziții de forță - atitudine care nu se bucură de o prea mare susținere în rândurile establishmentului american, mai ales în lumina evenimentelor din Irak -, Uniunea Europeană este împotriva unei astfel de soluții. Diferențele de opinie dintre SUA și UE în privința Iranului sunt destul de mari, și nu puține sunt statele europene care consideră că autoritățile de la Teheran nu ar sprijini în vreun fel organizațiile teroriste.

Statele Unite nu sunt de acord cu apariția în zonă a unui lider regional "belicos", de talia Iranului, și cu rezerve de petrol care i-ar asigura o independență majoră în relațiile internaționale. Dimpotrivă, mulți dintre liderii statelor europene consideră că există premise pentru o conviețuire pașnică cu Iranul, în pofida retoricii sale. Europenii, pe de altă parte, mai sunt interesați într-o colaborare în domeniul petrolier cu autoritățile de la Teheran, fapt care ar mai reduce din dependența Europei în materie de petrol și gaze, față de sursele din Orientul Mijlociu și din Rusia.

În ceea ce privește Rusia, ea reprezintă singurul dintre cei trei actori majori care se intitulează "prieten" al Iranului și în luările sale de poziție se pronunță pentru apărarea intereselor acestuia. În opinia noastră, necesitatea - din punctul de vedere al Kremlinului - unei bune relații între Rusia și Iran poate fi explicată prin doi factori: foloasele economice și considerentele de ordin geopolitic.

La capitolul avantaje economice ar putea fi trecută finanțarea pe care Rusia o obține pentru industria sa "atomică" (este vorba despre laboratoarele și fabricile care se ocupă cu cercetări și construcții în acest domeniu), singura dintre industriile de înaltă tehnologie care, după destrămarea fostei URSS, a rămas pe linia de plutire. Ministerul Energiei Atomice din Rusia este obligat să caute finanțare pentru programele nucleare ale Rusiei, atât pentru cele militare, cât și pentru cele civile. Sprijinul și colaborarea cu Statele Unite în acest domeniu nu s-au dovedit a fi prea folositoare pentru Rusia, iar Europa a rămas surdă la cântecul de sirenă al Rusiei, nefiind interesată în cooperarea nucleară cu Moscova.

Din punct de vedere geopolitic, Iranul este văzut de Rusia ca bastion al influenței sale în Orientul Mijlociu. O bună relație cu Iranul permite Rusiei să-și consolideze pozițiile la granița sa sudică, din Asia Centrală. Așa ar putea fi explicată și poziția adoptată de Iran - considerată de Rusia ca "responsabilă și constructivă" - față de conflictul din Cecenia și Tadjikistan.

Cu toate acestea, Rusia nu poate rămâne impasibilă față de statutul nuclear al Teheranului, mai ales că teritoriul ei, și nu cel al Statelor Unite, este mai ușor de atins de către rachetele iraniene. De aceea, cooperarea economică cu Teheranul și apărarea intereselor sale în fața forurilor internaționale sunt considerate de Moscova mijloacele prin care ar putea fi influențată conducerea iraniană. Din acest punct de vedere, Rusia este mai aproape de Uniunea Europeană în problema iraniană, fapt care transpare și din interviul dat de președintele Putin Canalului 1 al televiziunii israeliene. Vorbind despre relația Rusia-Iran și despre Iran, în general, liderul de la Kremlin a afirmat: "Iranul, vecinul nostru, este o țară mare, iar a ofensa o astfel de țară poate avea consecințe negative. Niciodată, o astfel de țară și un astfel de popor, ca acela iranian, nu trebuie jigniți. Cu toate acestea, noi trebuie să fim convinși că programele lor nucleare nu vizează crearea de arme atomice, iar noi vom insista în continuare pe lângă partea iraniană pentru ca aceasta să folosească potențialul atomic exclusiv în scopuri științifice și economice".

Se pare că pentru Moscova a sosit timpul să primească dividentele pentru atitudinea sa cooperantă promovată de-a lungul timpului față de statele din zonă, iar recentele demersuri diplomatice pot fi trecute de Kremlin la capitolul câștiguri.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 35

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: