Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Hamas joacă la două capete

Anthony McARTHUR

Cine a spus că terorismul nu dă rezultate? Președintele Rusiei, Valdimir Putin, i-a invitat pe liderii Hamas să-l viziteze în Moscova. Convorbiri directe sunt așteptate să aibă loc în curând cu Franța și Turcia. Reprezentanții Hamas fac vizite oficiale în întreaga lume arabă și musulmană, inclusiv în Arabia Saudită, care acum trei ani promitea Statelor Unite că va retrage finanțarea grupurilor islamice teroriste.



Ce urmărește Putin? De la sfârșitul anilor 1990, Rusia a devenit un aliat de facto al Iranului - unul din ultimii clienți importanți pentru industria militară de calitate inferioară a Rusiei. Iar Hamas este un client iranian.

De la înfrângerea reprezentantului său în alegerile din Ucraina, în 2004, Putin și-a exprimat nemulțumirea tot mai mare față de statutul în declin al Rusiei în lume. Ațâțarea problemelor din Orientul Mijlociu este una din cele mai vechi strategii prin care Rusia amintește Occidentului că trebuie să o ia în serios. Kremlinul consideră probabil că deschiderea sa față de Hamas i-ar putea aduce sprijin saudit, și nu numai, pentru insurgenții din Cecenia musulmană.

În același timp, Hamas se pregătește să joace la două capete. În timp ce vorbește cu glas tunător despre hudna (armistițiu), organizația avertizează în șoaptă guvernele europene că orice reducere a fluxului de ajutoare către Autoritatea Palestiniană va conduce la sporirea atacurilor teroriste asupra orașelor europene.

În orice caz, valul de proteste violente împotriva caricaturilor daneze, vechi de patru luni, a picat foarte bine pentru Hamas, exact în momentul în care a câștigat alegerile în Palestina, nu-i așa?

Unii cinici s-ar putea chiar întreba dacă nu cumva protestele așa-zis "spontane" care au izbucnit în state polițienești precum Siria și Iran la o săptămână după victoria Hamas nu sunt chiar așa spontane cum par - dacă nu cumva respectivele state polițienești au contribuit la incitarea participanților la revolte.

Iranul, de exemplu, s-ar putea vedea el însuși chemat în fața Consiliului de Securitate al ONU pentru a da socoteală pentru programul nuclear clandestin. Anul trecut Danemarca a fost aleasă membru non-permanent al Consiliului de Securitate pentru perioada 2005-2006. În iunie, Danemarca preia președinția Consiliului. Sprijinul acordat de Iran atacurilor împotriva intereselor daneze transmite un mesaj clar guvernului danez: Fiți atenți! Dacă ne pedepsiți, și noi vă putem pedepsi pe voi.

Poliția secretă siriană a tolerat, cel puțin, incendierea ambasadelor Danemarcei din Damasc și Beirut. Și Siria are probleme cu Consiliul de Securitate: Rezoluția 1559, care cere Siriei să evacueze Libanul.

Și cu siguranță nu ar fi fost deloc convenabil dacă protestele ar fi izbucnit, să zicem, cu patru săptămâni mai devreme. În acel moment, electoratul palestinian ezita încă între Hamas și Fatah. Palestinienii depind, în ceea ce privește veniturile, aproape exclusiv de ajutoarele străine. Iar statele scandinave sunt donatori deosebit de generoși. Eventuale revolte antidaneze, încurajate de imami, ar fi putut speria alegătorii palestinieni, determinându-i să voteze cu partidul Fatah, mai puțin religios.

Dar nu doar guvernele radicale au calculat cu sânge rece momentul, costurile și beneficiile acestei izbucniri a furiei islamice. Clericii musulmani radicali din UE folosesc controversa asupra caricaturilor în încercarea de a convinge guvernele membre să adopte legi care să interzică publicarea de imagini ale lui Mahomed. Musulmanii britanici au sperat să preseze Parlamentul Marii Britanii în direcția extinderii legilor privind incitarea la ură și asupra jignirilor aduse religiilor și învățăturilor religioase, tentativă până acum eșuată.

Este o mare greșeală să presupunem că, deoarece oamenii acționează în moduri extreme sau își pierd cumpătul, aceasta îi face în mod necesar iraționali sau nerealiști. Și este periculos de naiv să credem că izbucnirile emoționale care au loc în state polițienești precum Siria sau Arabia Saudită sunt spontane și neorganizate.

Și probabil cea mai periculoasă greșeală dintre toate este aceea de a judeca după aparențe, într-o lume plină de umbre așa cum este Orientul Mijlociu în prezent.

Naivitatea este o eroare primejdioasă deoarece conduce la consecințe periculoase în lumea reală. Dacă v-ați imagina că Orientul Mijlociu este populat de mulțimi emoționale gata să explodeze într-o furie spontană la primul cuvânt jignitor... ei bine, atunci ați avea mare grijă să nu-i jigniți, nu-i așa? Poate chiar ați încerca să-i calmați - de exemplu, negociind cu grupuri islamice teroriste ca Hamas.

Dar, dacă ați privi cu mai mult scepticism pentru a percepe raționalitatea sinistră a politicii în Orientul Mijlociu, veți observa că extremiștii, ca oricine altcineva, răspund la stimulente și la descurajări. Dacă terorismul dă rezultate - în ajutoare străine, recunoaștere diplomatică, diverse concesii -, atunci terorismul proliferează. Dacă terorismul eșuează - dacă teroriștii devin paria vânați și statele teroriste au a se teme de un răspuns pe măsură -, atunci vom avea mai puțin terorism.

Dacă Putin este lăsat singur cu noii lui prieteni - dacă Hamas este izolată, dacă amenințările sale sunt întoarse împotriva sa și dacă noul guvern al Autorității Palestiniene este tras la răspundere pentru orice act de violență pe teritoriu propriu -, atunci și numai atunci vom vedea Hamas moderându-și și relaxându-și poziția. Dar, dacă diplomați miopi și speriați conving guvernele occidentale să încerce să curteze Hamas, să o ducă cu zăhărelul și să-i ofere mite și avantaje, atunci violențele vor dovedi o foarte blândă prefață pentru ororile care vor veni.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 35

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: