Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Dosarul conflictului transnistrean (IV)

George ANGLIȚOIU

Continuare din numerele precedente

Factorul Băsescu

 

Prognoza geostrategică pe termen scurt indică faptul că România rămâne (alături de Polonia) limita extinderii spre estul ex-sovietic a NATO și a Uniunii Europene, respectiv (alături de Bulgaria) limita lărgirii UE la Marea Neagră. Acest fapt conferă României un avantaj și o relevanță importante, cu o condiție, aceea ca noul politician-forte de la București, adică popularul președinte Traian Băsescu, să coordoneze promovarea unei politicii externe românești cu mult mai eficientă și mai profesionistă decât cea a guvernărilor anterioare. Jocul geopolitic la gurile Dunării și Marea Neagră nu are România nici ca favorită, dar nici ca outsideră. Necesitatea securizării frontierei răsăritene poate fi un element decisiv, date fiind noile realități ale campaniei globale antiteroriste și amenințările cotidiene la adresa securității UE alimentate și din cauza traficului ilicit originat în Transnistria ori în restul spațiului CSI ce beneficiază de caracterul de stat slab al Ucrainei sau Rusiei. Dar care ar trebui să fie metodologia politicii externe românești la gurile Dunării și la Marea Neagră, deci implicit și în chestiunea transnistreană?

Primul pas ar trebui să-l reprezinte continuarea politicii de bună vecinătate, de promovare a cooperării regionale și a instrumentelor pașnice de soluționare a eventualelor litigii interstatale.

Al doilea pas ar trebui să se fundamenteze pe imaginea externă a României de factor de stabilitate și de securitate în regiune în relaționarea cu partenerii din UE și cu aliații din NATO. Acuze grave (gen Voronin, care în perioada negocierii acceptării Memorandumului Kozak - noiembrie 2003 -, reclama comisarului pentru extindere Guenther Verheugen comportamentul imperialist al României) de imixtiune și subminare într-un stat vecin nu pot avea relevanță în cancelariile vestice, cât timp România nu are unități militare dislocate (unilateral și fără mandat internațional) pe teritoriul altui stat din regiune și nu promovează o politică externă direcționată spre negarea statalității vreunei țări vecine (recte Republica Moldova).

Al treilea pas l-ar constitui nerenunțarea la obiectivul fundamental de control al gurilor Dunării și de delimitare justă a graniței maritime și a zonelor economice exclusive la Marea Neagră. Problema critică ce derivă de aici este relația dificilă cu fostele autorități ucrainene, noul regim Iușcenko, în pofida gesturilor amicale ale președintelui Băsescu, nerăspunzând cu măsuri similare. Dimpotrivă, Kievul continuă vechea tactică a tergiversărilor diplomatice și a acțiunilor unilaterale, chiar dacă acestea încalcă flagrant legislația internațională în vigoare (cazul continuării lucrărilor la canalul Bâstroe, de exemplu). În plus, imaginea externă a Ucrainei în raport cu Occidentul s-a îmbunătățit spectaculos de la revoluția portocalie încoace, fără ca atitudinea sa față de România să fi fost marcată de o schimbare reală. Marja de manevră a Bucureștiului în raport cu partenerii vestici este limitată, fiind relevată, de altfel, atunci când Ucraina regimului Kucima se afla într-o situație de izolare diplomatică din partea Occidentului din cauza violărilor la adresa drepturilor și libertăților fundamentale din această țară. Cu ocazia reuniunii informale a Consiliului Nord-Atlantic la nivel de miniștri ai Apărării de la Poiana Brașov (octombrie 2004), țara-gazdă, România, nu a reușit nici măcar să aducă pe agenda summit-ului subiectul Bâstroe...

Oricum, președintele Băsescu trebuie să aibă în considerare continuarea procedurilor la Curtea Internațională de Justiție de la Haga în chestiunea delimitării teritoriale, dar să fie și pregătită pentru un act diplomatic similar în dosarul canalului Bâstroe (ale cărui lucrări sunt momentan sistate, dar fără garanția fermă a Kievului de renunțare definitivă). Aceste două acțiuni pot reprezenta factori de presiune mult mai eficienți decât a n-a comisie bilaterală, o eventuală soluție favorabilă României (cel puțin în privința canalului Bâstroe) fiind un argument-forte, legitimant al politicii regionale românești.

Al patrulea pas (critic) ar trebui să fie renunțarea la obiectivul irealist al propulsării retorice a României drept lider regional. Desigur președintelui Băsescu îi este utilă o politică externă activă pentru consolidarea autorității sale, dar succesele reale sunt periclitate, de regulă, atunci când mesajul oficial trădează prea mult imaginar politic. În același timp, capabilitățile diplomatice ale României se necesită a fi la înălțimea unui astfel de obiectiv. Or, până acum, corpul diplomatic român a dat mai degrabă semne de inconsistență, precaritate profesională, timpi de reacție lenți, nepotism și nepromovare a tinerilor specialiști - reflexie a trăsăturilor generale birocratice de tip stat slab, care caracterizează România post-Război Rece.

Se recomandă dimpotrivă o atitudine retorică mai puțin grandioasă și mult mai pragmatică, mai oportunistă, care să poziționeze România ca partener și aliat realmente like-minded și necesar, iar în perspectivă, de ce nu, ca lider regional de facto.

Al cincilea pas privește propriu-zis Republica Moldova și conflictul transnistrean. Astfel, România trebuie să acorde o atenție specială cetățenilor români, locuitori pe ambele maluri ale Nistrului, drepturile și libertățile lor fundamentale trebuind să fie o prioritate strategică a noii administrații de la București. Aceasta trebuie să fie cartea principală pe care președintele Băsescu să joace atunci când dorește să conteze în jocul de putere relativ la soarta Republicii Moldova. Cetățenii români din Republica Moldova urmează să beneficieze de statutul cetățeniei europene (așa cum este ea instituită prin Tratatul de la Maastricht și reglementată prin Carta comunitară a drepturilor fundamentale) o dată cu aderarea de facto a României la UE, deci o contribuție solidă pe agenda PESC se impune din partea Bucureștiului. În același timp însă, prezența României ca atare, și nu doar implicită, prin UE, în grupul de mediere și garantare a rezolvării conflictului, este necesară.

 

Triunghiul SUA-NATO-UE

 

Această formulă interconectată - datorită comunității democratice de valori, interese, dar și grație apartenenței la Alianța Nord-Atlantică atât a actorului preeminent al lumii actuale, Statele Unite, cât și a majorității statelor membre ale Uniunii Europene - poate constitui cheia rezolvării conflictului transnistrean, prin opoziție cu lipsa de eficiență a triunghiului Rusia-Ucraina-OSCE.

Triunghiul comunității occidentale are forța economică, puterea militară, capacitatea și experiența diplomatică pentru implementarea unei soluții viabile în Transnistria. Lecțiile învățate în crizele similare din spațiul ex-iugoslav ar putea facilita un rezultat pozitiv și în privința conflictului transnistrean.

Se impun însă următoarele precondiții:

* Primo - UE și SUA să decidă necesitatea implicării urgente și decisive în acest dosar de securitate, unul de natură critică pentru supraviețuirea Republicii Moldova, dar și unul important, iar nu minor, pentru comunitatea euro-atlantică. Transnistria nu va fi reprezentând o gaură mare pe harta Europei, dar este una în vecinătatea imediată a euro-atlanticismului. Soluționarea sa nu va eradica flagelul terorist, dar va înlătura un facilitator al acestei amenințări alimentate de orice formă de trafic ilegal (persoane, droguri, arme, bani). Or, Transnitria este un avanpost rogue la adresa securității euro-atlantice.

* Secundo - UE și SUA nu trebuie să aibă probleme de cooperare, similare disputei transatlantice în privința Irakului. Protectorul Tiraspolului este membru în Consiliul de securitate al ONU și în G8, este partener al aliaților euro-atlantici în cadrul Consiliului NATO-Rusia, adică are o poziție net superioară unor entități precum fosta Iugoslavie ori Irakul. Convergența de obiective și o diviziune a muncii eficientă trebuie să fie atinse încă din faza preliminară, iar România trebuie să aibă o agendă diplomatică activă în acest sens.

* Tertio - UE și SUA trebuie să conștientizeze că secesiunea transnistreană este o problemă fezabilă, mai mult însăși relația transatlantică are de câștigat dintr-o astfel de inițiativă comună. O misiune de tip Petersberg, în cadrul Acordului Berlin+, va conferi PESA câmp de acțiune și performanță, în timp ce Statele Unite nu vor fi afectate, ci dimpotrivă, de împrumutarea capabilităților sale din NATO pentru un astfel de scop just. Dacă misiunea va eșua, atunci se va putea trece la etapa superioară de coerciție a intervenției Forței de răspuns a NATO ori a celei de reacție rapidă a UE. Implementarea misiunii de tip Petersberg trebuie să preceadă desfășurarea oricărei forme de consultare populară în regiunea transnistreană. Rusia poate participa la această misiune de management al crizei doar după retragerea deplină a Armatei a XIV-a și a arsenalului său din Transnistria.(G. A.)

Publicat în : Politica externa  de la numărul 35

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: