Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Berlusconi - între Mussolini, Napoleon și Isus Christos

George ANGLIȚOIU

Italia este cea care dat lumii Renașterea, belcanto-ul ori neorealismul cinematografic, dar și comedia dell'arte și mafia. Scena politică italiană este caracterizată zilele acestea de tumultul teribil al campaniei electorale pentru alegerile generale din luna aprilie. Personajul principal este premierul Silvio Berlusconi, secondat de rivalul său de stânga, Romano Prodi.



Mogul al media și rege al fotbalului

 

Notorietatea actualului premier italian își are originea în succesele repurtate în cele două domenii principale ale imperiului său, anume în crearea celui mai important concern media (Mediaset) și a celei mai de succes echipe de fotbal din Italia (AC Milan).

Cu o avere estimată în 2005 de revista "Forbes" la 12 miliarde de dolari (poziția 25 în clasamentul mondial al celor mai bogați oameni), controversatul Berlusconi reprezintă alături de primarul New Yorkului, Bloomberg, ilustrarea clară a puterii politice pe care o pot atinge mogulii media în epoca "satului global" digital. Neintrând în detaliile ingineriei de succes care l-a condus pe Berlusconi în postura de lider monopolist pe piața TV din Italia (controlând 90%, conform multor critici), trebuie totuși reliefate originile neclare ale obținerii capitalului prin care Berlusconi și-a început ascensiunea ca antreprenor în construcții (la începutul anilor '60), iar ulterior a creat Fininvest (primul său concern media), deși legea italiană interzicea, de exemplu, existența unei alte televiziuni cu acoperire națională în afara celei de stat RAI. Astfel, acuzațiile de corupție în ierarhia de stat și de legături cu mafia sunt alimentate de numeroase probe: prietenia sa în anii '70-'80 cu un cap mafiot, Vittorio Mangano, sau cu fostul premier italian Bettino Craxi (dovedit pentru acte de corupție), condamnarea colaboratorului său Marcello dell'Utri la 9 ani de închisoare de către un tribunal din Palermo pentru legături cu mafia (2004), apartenența sa la P2 - lojă masonică având un program politic autocrat și anticomunist, pentru care actualul premier a și primit singura sa condamnare pentru sperjur, amnistiată însă în 1989 -, sumele considerabile plătite de către fratele său Paolo în 2002 autorităților locale drept înțelegere în procesele în care acesta era acuzat de corupție și însușire ilegală de bunuri etc. Mai mult, Berlusconi a avut probleme judiciare nu doar în Italia (acolo unde partizanii săi pot invoca mult mai ușor cauzele politice de hărțuire), ci și în Spania, unde a fost acuzat de fraudă și încălcarea legii antitrust, statutul său de europarlamentar protejându-l însă de consecințele legale.

Berlusconi este însă nu doar un om de afaceri redutabil, ci și un suporter pătimaș al echipei AC Milan pe care a preluat-o într-o situație dificilă în 1986 pentru ca în numai 3 ani să o aducă pe prima poziție în Europa. Au urmat alte 3 Cupe ale Campionilor Europeni și 6 titluri de campioană a Italiei, ceea ce a însemnat o mare popularitate în sânul electoratului italian, mare amator de fotbal. Mizând pe această simpatie, Berlusconi fondează o formațiune politică nu întâmplător denumită Forza Italia, cu care câștigă alegerile la doar două luni de la înființare, devenind premier al Italiei (aprilie-decembrie 2004).

 

Un partid personal cu aliați problematici

 

Forza Italia reflectă fidel viziunea de conducere a lui Berlusconi: un lider unic ales prin aclamații, stabilirea ierarhiei politice fiind apanajul său exclusiv. Caracterizat la început printr-o orientare liberală, manifestă prin prezența în programul politic a măsurilor economice stimulative și a reducerii taxelor, Forza Italia a evoluat spre curentul popular și în încercarea de a acapara segmentul electoral al creștin-democraților, principala forță politică în Italia până în 1991, anul declanșării campaniei anti-mafia a Mâinilor Curate. În consecință, din 1999 partidul lui Berlusconi este afiliat Partidului Popular European.

Aliații politici ai lui Berlusconi au generat însă alte controverse. Astfel, în 1994, viitorul premier se va alia în nord cu Liga Nordului (formațiune care militează fie pentru federalizarea țării, fie pentru desprinderea Nordului bogat de Sudul leneș), iar în centrul și sudul Italiei cu Alianța Națională (partizană a centralizării, dar frecvent acuzată de neo-fascism), două formațiuni problematice care nu erau aliate între ele, dimpotrivă. Acest caracter neomogen se va vădi curând în perioada de guvernare, Berlusconi fiind nevoit să demisioneze în urma dezmembrării coaliției.

 

Rațiunea de a fi premier

 

Dacă ne raportăm la declarațiile actualului premier prin care elogiază sau se identifică cu personalități istorice, putem desprinde obiectivul de grandoare politică pe care Berlusconi și l-a propus ca un corolar al unei cariere de om de afaceri de mare succes. Astfel, Mussolini este în viziunea sa "cel mai mare politician din istoria Italiei", care "n-a ucis pe nimeni" în timpul dictaturii sale (caracterizată de practica eliminării sau deținerii în lagăre a adversarilor politici, mai ales comuniști), ci obișnuia să-i trimită "în vacanță". Admirația sa pentru Mussolini s-a manifestat însă și prin preocuparea constantă de a o păstra ca aliată politică pe nepoata fostului dictator, Alessandra, membră a Parlamentului italian, revenită de curând în cadrul coaliției lui Berlusconi Cassa delle liberta.

Recent, în plină campanie electorală, Berlusconi nu a ezitat să-și compare realizările politice cu cele ale lui Napoleon, să se autocaracterizeze drept "Isus Christos al politicii italiene" întrucât "sunt o victimă răbdătoare... mă sacrific pentru toți" sau să se ipostazieze în eliberator ("Churchill ne-a eliberat de naziști. Silvio Berlusconi, de comuniști"). Deși nu lipsite de controversă (limbajul colocvial-popular conținând replici neblasfemiatoare gen povero Christo), acest tip de atitudine retorică ofensivă caracterizează categoria liderilor dornici să facă istorie în scurt timp.

Un alt motiv posibil al dorinței de a conduce Italia din punct de vedere politic ar rezida - din punctul de vedere al criticilor - în dorința lui Berlusconi de a-și garanta astfel imunitatea judiciară, date fiind numeroasele aspecte ligitioase legate de afacerile sale. În acest sens, ar putea fi amintit raportul Mediobanca despre cele mai mari 10 companii italiene (în care pe anul 1992 grupul Fininvest avea datorii de 7140 miliarde de lire, în timp ce valoarea sa netă se cifra doar la 1053 miliarde) sau faptul că perioada 1992-1993, care precede intrarea oficială a lui Berlusconi în politică, este marcată de investigațiile procuraturii italiene asupra Fininvest privind acuzații de dare de mită (pentru protecție politică și obținere de contracte publice), facturi false, încălcarea regimului frecvențelor etc. Nu întâmplător, poate, toate aceste posibile capete de acuzare au fost o preocupare constantă în activitatea normativă a actualei guvernări, Berlusconi căpătând impunitate cel puțin pe durata mandatului.

 

Practica de premier

 

Dincolo de autoproclamatele performanțe napoleoniene (care de altfel i-au și atras aprecierea că riscă să-și trăiască în curând propriul Waterloo), Berlusconi s-a preocupat constant de implementarea promisiunilor politice din 2001 cunoscute sub denumirea de Contractul cu italienii prin care se angaja să micșoreze fiscalitatea, să reducă criminalitatea, să mărească numărul locurilor de muncă (temă recurentă, în campania din 1994 el promițând crearea unui milion de slujbe noi), creșterea pensiilor, noi proiecte de infrastructură. Miracolul continuu, cum obișnuiește să-și descrie propria guvernare, este însă contestat nu doar de opoziția socialistă sub conducerea fostului premier și președinte al Comisiei Europene, Romano Prodi (cel care conduce, de altfel, în sondaje cu 5 procente încă de la începutul campaniei electorale), ci și de aliați - dornici de o mai mare influență în Cabinet. Certe rămân însă cifrele care arată creșterea modestă a PIB, dar rapidă a datoriei publice, precum și înfrângerile politice ale Forza Italia din alegerile regionale din 2003, recuperate parțial în alegerile europene din 2004, dar sub umbrela blocului popular.

Politica externă italiană nu a fost nici aceasta scutită de controverse, personajul Berlusconi, pe de o parte, opțiunile sale pro-Washington, pe de altă parte, alimentându-le din plin.

Trebuie reliefate succint câteva din incidentele care i-au creat lui Berlusconi o imagine deloc favorabilă în Europa, cu repercusiuni negative implicite asupra Italiei: la finele Consiliului UE la nivel de miniștri de Externe (februarie 2002), Berlusconi a rămas imortalizat în fotografia de grup cu gestul de încornorat la adresa ministrului spaniol de Externe Josep Piqué care stătea în fața sa; în iulie 2003, după ce fusese criticat de europarlamentarul social-democrat german Martin Schulz pentru problemele judiciare personale pe care încerca să le elimine prin măsuri inacceptabile de politică internă, proaspătul președinte al Consiliului UE a replicat dur comparându-l cu un gardian nazist (kapo), fapt care a generat proteste oficiale din partea cancelarului german Schroeder. Anul trecut, în plin efort diplomatic de obținere a localizării Agenției Europene pentru Protecție Alimentară în orașul italian Parma, Berlusconi a generat un alt conflict diplomatic, de data aceasta cu rivalii finlandezi, prin afirmarea faptului că a trebuit să recurgă la atuu-rile sale de playboy pentru a o convinge pe președinta Finlandei Tarja Halonen. De fiecare dată, replica sa favorită a fost că a glumit.

Acuzat în repetate rânduri de organizații profesionale gen Jurnaliști fără frontiere sau de cele din aria apărării drepturilor omului (Freedom House) care au emis rapoarte critice la adresa standardului libertății mass-media degradat la nivelul Turciei, Berlusconi a rispostat mereu, în cazul celebrei publicații britanice "The Economist" (caracterizată drept "The Ecommunist") ajungându-se la proces.

În privința ralierii sale la tabăra pro-americană, trebuie subliniate nu doar beneficiile apropierii de actorul-hegemon al lumii actuale - bazate pe afinitățile morale (valorile creștine aplicate în viața publică) cu guvernarea neoconservatoare a președintelui Bush -, ci și răcirea relațiilor diplomatice cu principalii parteneri europeni care s-au opus intervenției în Irak (Franța și Germania) ori pierderea unei părți importante din electoratul italian pacifist.

 

Politica văzută ca o marfă

 

Nu puțini sunt analiștii care interpretează preocuparea actualului premier pentru monopolizarea imaginii publice prin asocierea politicii cu orice altă marfă de larg consum pe care omul de afaceri Berlusconi se pricepe atât de bine să o vândă de vreme ce este cel mai bogat italian, cu o avere construită de la zero. Or, pentru așa ceva ai nevoie de publicitate pe orice canal media disponibil, iar Berlusconi posedă și tv, și radio, și ziare, deci succesul ar trebui să fie garantat.

Dar când declari investitorilor de pe Wall Street că merită să investească în Italia fiindcă este țara cu "cele mai frumoase secretare din lume" sau recomanzi celor concediați de concernul FIAT că ar trebui "să-și ia slujbe la negru", omniprezența media poate deveni acea armă cu două tăișuri, lipsa de popularitate cauzată de absența notorietății devenind similară impopularității.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 35

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: