Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Reflexologia

dr. Melania DRĂGHICI

Ca ramură a medicinii orientale, reflexologia este știința zonelor reflexogene ale organismului situate pe suprafața corpului, în general cu efect distal (la distanță față de organele pe care le reprezintă). Organele sunt componente inseparabile în ansamblul organismului uman, având legătură vasculară, nervoasă și energetică directă cu zonele corespunzătoare reflexogene. Astfel, se cunosc zonele de proiecție la nivelul picioarelor, mâinilor, coloanei vertebrale, limbii, urechii, intestinului gros etc.



Din punct de vedere al medicinii alopate, reflexul este activitatea fundamentală a sistemului nervos, cu ajutorul căruia se reglează relațiile dintre organe și se stabilesc relațiile dintre organism și mediul înconjurător.

 

Componentele principale

 

Componentele principale ale reflexologiei sunt:

a) reflexoevaluarea

b) reflexoterapia

a) Reflexoevaluarea constă în reperarea punctelor sensibile sau dureroase din zonele reflexogene. Prin reflexoevaluare se poate descoperi o suferință morfo-funcțională sau un dezechilibru al organului corespondent, palpând zona lui reflexogenă, zonă foarte bogată în terminații nervoase și vasculare. Prin palpare apare o durere care este direct proporțională cu magnitudinea afecțiunii organului corespondent. Pentru evaluarea stării de sănătate se folosesc proiecțiile din tălpi și din palme. Evaluarea în palme este greoaie și mai puțin precisă, deoarece activitatea zilnică la care sunt supuse palmele duce la scăderea sensibilizării pe care o urmărim în cadrul unei evaluări a stării de sănătate.

Reflexoevaluarea cere atât un studiu amănunțit, experiență și diversitate în cazuistică, precum și solide cunoștințe de anatomie, fiziologie și patologie privind organismul uman, cât și folosirea altor mijloace de evaluare spre a stabili un așa-numit "diagnostic diferențial".

b) Reflexoterapia este componenta reflexologiei care se ocupă cu tratamentul prin masaj al punctelor reflexe diagnosticate ca fiind sensibile (dureroase). Masajul se practică cu vârful degetului mare de la mână (policele) sau cu articulațiile interfalangiene, într-o ordine care ține seama de ecoul biologic al fiecărui organ reprezentat.

Reflexoterapia este un masaj digital (sau folosind instrumente simple pentru mărirea și grăbirea efectului) executat pe extremitățile corpului (picior, mână); cel executat pe cutia craniană, ureche poartă numele de presopunctură). Se realizează în scopul:

- relaxării,

- reechilibrării circulației sanguine și limfatice,

- îmbunătățirii activităților organelor interne și a metabolismului,

- creșterea capacității imunitare a organismului.

Zonele reflexogene sunt puncte sau zone (în talpă sau pe gambă) care sunt în stransă legatură cu organele interne ale corpului.

 

Istoric

 

Cea mai concretă dovadă a practicării reflexoterapiei în antichitate a fost descoperirea unei picturi reprezentând o scenă de practică a reflexoterapiei mâinilor și picioarelor, în mormântul lui Ankhmahor (cea mai înaltă funcție a suitei faraonilor) la Saqqara, Egipt, care este de asemenea cunoscut ca "Mormântul doctorului". Această pictură murală este datată din timpul celei de-a VI-a dinastii, aproximativ 2330 î.Hr. Înainte de această descoperire s-a crezut că originile reflexoterapiei sunt indubitabil legate de practica străveche a Tuina (masaj tradițional chinez, părintele masajului japonez Shiatsu), parte componentă a medicinii tradiționale chineze (TCM). Similar, medicina tradițională nord-americană (a indienilor nativi) este recunoscută a manipula și stimula tălpile picioarelor ca parte a practicii de vindecare.

Oricum, TCM a studiat vreme de milenii beneficiile de stimulare a punctelor reflexe pe care se bazează teoria reflexologiei picioarelor. În dinastia Shang (1700-1200) î.Hr. inscripții pe oase arată că Tuina a fost o metodă importantă în tratarea afecțiunilor digestive ale copiilor și adulților prin ceea ce numim astăzi reflexologie. Multe descoperiri atestă faptul ca reflexologia era folosită, cu mici diferențe de tehnică și dispunere a zonelor reflexogene, ca metodă de vindecare de către majoritatea culturilor străvechi.

 

Era modernă

 

În cultura occidentală prima carte care face referire la reflexologie a fost publicată în 1582 de către doi eminenți medici ai vremii: dr. Adamus și dr. A'tatis. O a doua carte a fost publicată în aceeași perioadă la Leipzig de un anume dr. Bell.

A fost însă meritul medicului american William H. Fitzgerald care a dezvoltat și folosit în Occident această populară știință a practicării reflexologiei în perioada modernă. Dr. Fitzgerald a studiat la Universitatea din Vermont pe care a absolvit-o în 1895. Pentru o perioadă practică medicina la Boston, după care se mută la Londra unde lucrează la spitalul ORL, apoi la Viena.

Întors în Statele Unite, dr. Fitzgerald se dedică dezvoltării unui nou sistem de reflexologie bazat pe zece zone distincte de împărțire a corpului, de la creștet la tălpi, pe baza cărora erau identificate punctele reflexe de pe mâini și picioare. Dr. Edwin Bowers, scriitor și critic de literatură medicală, depășește limitele propriului scepticism și publică alături de dr. Fitzgerald cartea "Zone Therapy" (Terapia pe zone) nume sub care a fost cunoscută de altfel reflexologia până la începutul anilor 1960.

Eunice Ingham, care inițial a lucrat cu dr. Fitzgerald ca terapeut, începe să lucreze cu dr. Joe S. Riley, unul dintre numeroșii doctori care practicau terapia zonală, apoi lucrează independent, fiind considerată promotoarea reflexologiei moderne americane.

A călătorit în marile orașe americane susținând seminarii, publicând două cărți, "Povestiri pe care le pot spune picioarele"(1938) și "Povestiri pe care le-au spus picioarele", și înființează în Petersburg (Florida) Institutul Internațional de Reflexologie. Mulți autori de cărti si profesori au preluat conceptele de bază ale reflexologiei promovate de Eunice Ingham. Institutul înființat de Eunice ființează și astăzi, fiind condus de Dwight Byers, nepotul acesteia. Eunice a murit în 1974.

În zilele noastre, în America de Nord, Barbara și Kevin Kunz aduc o mare contribuție la recunoașterea reflexologiei ca terapie valoroasă, prin practica lor, programul educațional, cercetare științifică pe tărâmul acestei metode de vindecare.

 

Cum lucrează reflexologia?

 

Când punctele reflexe sunt stimulate, energia electrică naturală proprie sistemului nervos lucrează spre a elimina blocajele ce au apărut în anumite zone ale corpului. O sesiune de reflexologie înlătură cristalele (identificate ca depozite de toxine) și care pot interfera cu fluxul de energie din sistemul nervos. Prin manipularea unor anumite puncte reflexe, activând răspunsul parasimpatic al sistemului nervos, blocajele pot fi înlăturate prin schimbări fiziologice ale diferitelor sisteme ale organismului. Prin înlăturarea stresului și îmbunătățirea circulației permitem corpului să se reîntoarcă la starea de homeostazie (proprietate a organismului de a menține, în limite foarte apropiate, constantele mediului intern) care reprezintă mecanismul nostru de autovindecare.

În mod tradițional (TCM) se crede că energia (Qi) circulă prin intermediul meridianelor corpului. Când energia este blocată într-o anumită parte a corpului, acea parte nu mai este alimentată optim cu energie și se îmbolnăvește.

O teorie mai nouă spune că în talpă există peste 70.000 de terminații nervoase conectate prin măduva șirei spinării cu toate părțile corpului (după cum știți, când stați cu picioarele în apă rece sau vă e frig, strănutați sau vă curge nasul). Lucrând pe aceste terminații nervoase, reflexoterapia stimulează sistemul nervos pentru a călăuzi corpul spre o funcționare normală.

Alte teorii menționează interacțiunea dintre câmpul electromagnetic al mâinilor terapeutului (bioenergia - a cărei prezență este de altfel confirmată științific) și corpul celui care este tratat. Terapeutul lucrează astfel cu sistemul bioenergetic propriu și cu abilitățile de a vindeca deblocând toxinele acumulate în tălpile picioarelor ca urmare a stresului, bolii sau lipsei de exercițiu.

 

Când și cum se poate aplica reflexoterapia?

 

Când trebuie utilizate zonele reflexe?

Atunci când apare o durere acută, masajul zonelor reflexe face minuni; acest efect se instalează probabil și datorită eliberării endorfinelor, care au rol de anestezic. Fără îndoială că bolile cronice presupun mai mult de zece ședințe, dar după câteva săptămâni, uneori luni, veți putea constata o ameliorare evidentă, terminațiile nervoase devenind mai puțin dureroase.

Pentru a restabili echilibrul glandelor endocrine, reflexologia este un instrument de foarte bună calitate care îmbunătățește producția de hormoni la nivelul dorit.

 

Cum trebuie masate zonele reflexe?

Când se masează zone întinse, sensul de lucru este dinspre degete spre călcâi, și nu invers, pentru a nu frâna curentul limfatic care, de cele mai multe ori, este deja perturbat, iar în cazul intestinului gros se va masa în sensul de evacuare.

Nu este indicat să dislocăm mai multe toxine decât pot elimina rinichii și detoxifia ficatul, splina, sistemul limfatic, forțând astfel posibilitățile reale ale organismului.

O ședință de reflexoterapie durează aproximativ 50-60 de minute. Pentru reflexologia generală a piciorului, 5-10 secunde sunt suficiente pentru o primă presare a unui punct. Se face o scurtă pauză, după care masajul se reia. Această presiune intermitentă este indicată în special pentru punctele foarte dureroase.

 

Contraindicațiile reflexoterapiei.

- insuficiență renală acută,

- litiază renală (pietre mari care nu pot fi eliminate pe cale naturală),

- litiază biliară,

- în stare de infarct,

- varice deschise,

- hemoragii,

- sarcină,

- infecții cutanate, răni la talpa piciorului,

- nu se practică decât la două ore după luarea unei mese. După terapie, timp de două ore nu se va servi masa, deoarece pentru digestie este necesară o cantitate mare de energie, iar masajul folosește energia pentru refacerea unei funcții organice.

Pe perioada ședințelor de reflexologie:

- sunt interzise alcoolul, tutunul, cafeaua,

- se cere o dietă echilibrată, bogată în legume, fructe și sucuri naturale.

Publicat în : Sanatate  de la numărul 34

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: