Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

România și acquis-ul occidental de securitate

Iulian FOTA

Problemele de securitate, națională sau internațională, s-au regăsit din plin pe agenda publică a anului 2005. În primul rând opinia publică românească a fost confruntată cu probleme ținând de securitatea națională, fie că vorbim de răpirea ziariștilor români în Irak, posibile atentate teroriste în România, spionaj și acțiuni subversive, masive inundațiisauapariția gripei aviare în zonele adiacente Deltei Dunării și sud-estului României. Dar în egală măsură agenda publică a inclus dezbaterea unor chestiuni de securitate internațională, cele mai cunoscute fiindterorismul internațional, gestionarea situațiilor din Irak și Afganistan, problematica Mării Negre sau viitorul Balcanilor de Vest și în special al provinciei Kosovo.



Ca după orice schimbare de administrație, agenda publică a inclus o amplă dezbatere cu privire la opțiunile de securitate ale noii administrații, inclusiv asupra conținutului noii strategii de securitate națională și data la care ea va fi supusă dezbaterii publice și ulterior aprobării ei de către Parlament. Noua strategie de securitate națională este cu atât mai importantă cu cât va trebui să scoată în evidență influențele asupra modului cum țara noastră își percepe securitatea, prin prisma faptului că România are în acest moment un statut internațional unic în ultimii 150 de ani.

Pe 2 aprilie 2004 România a devenit membră a Alianței Nord-Atlantice, iar în 2007 va deveni membră a UE. Pentru prima dată în istoria sa, România se va afla într-o relație de alianță cu toate statele occidentale importante, inclusiv cu cele având statutul de mare putere. Vabeneficia astfel de garanții de securitate din partea celei mai puternice alianțe militare din lume și de sprijinul economic și financiar al celei mai bogate uniuni de state din lume. România, angajată în plin efort de a redeveni o țară occidentală, își va relua locul în cadrul lumii occidentale.

Integrarea în NATO și UE va veni să modifice procesul conceperii și elaborării strategiei de securitate națională. Ca membră a NATO și UE, securitatea României devine securitatea NATO și a UE, iar securitatea NATO și a UE devine securitatea României. Obligațiile de membru determină acomodarea obiectivelor strategiei de securitate națională a României atât cu obiectivele conceptului strategic al NATO, cât mai ales cu cele ale strategiei de securitate a UE ("StrategiaSolana").

Influențele europene asupra strategiei naționale de securitate vor fi mai mari decât cele venind dinspre NATO. Dincolo de influența comună, Pilonul doi - CFSP (PESA - politica externă și de securitate comună) și Strategia europeană de securitate fiind compatibileîn foarte multe privințe cu conceptul strategic al NATO, UE are prin intermediul Pilonului trei - JAI (Justiție și afaceri interne) o serie de influențe suplimentare în ceea ce ar putea fi definit drept securitate internă (abordări comune și integrate ale crimei organizate și ale terorismului). Mai mult decât atât, așa cum arată rapoarte recente ale Institutului de studii de securitate al UE, sub umbrela conceptului de securitate s-ar putea să intre și chestiuni legate de dezastrele naturale, epidemiile grave sauperturbarea majoră a infrastructurii strategice ("Disasters, Diseases, Disruptions: A new D-drive for the EU" , Chaillot Paper 83, EU - Institute for security studies, septembrie 2005) sau privitoare la reforma sectorului de securitate ("Promoting security sector governance in the EU's neighborhood", Chaillot Paper 80, EU - Institute for security studies, iulie 2005), în special poliție și servicii de informații.

Anul 2006 este important pentru România nu numai pentru că este anul garantării integrării în UE, dar este și anul când țara noastră ar putea avea prima strategie de securitate națională, de inspirație eminamenteoccidentală. Însă un prim pas necesar în această privință este înțelegerea și asimilarea corectă a "acquis-lui occidental de securitate".

 

Aquis-ul occidental de securitate

 

Zona securității, fie ea națională sau internațională, este foarte diversă și foarte dinamică. Riscurile de securitate pot varia de la țară la țară și evident că și soluțiile de contracarare a lor pot acoperi o gamă largă. Tradiția joacă un rol foarte important în formularea strategiilor de securitate producând o și mai mare diversitate. Nu este un lucru deloc simplu în a stabili dacă la nivelul statelor occidentale avem anumite caracteristici comune în materie de securitate națională și, mai mult decât atât, dacă aceste caracteristici capătă cu timpul un caracter de obligativitate ducând la ceea ce s-ar putea defini "aquis-ul occidental de securitate națională".

Ideea de"acquis" a evolut cu timpul și de la "acquis comunitar european", o chestiune de ordin juridic și un aspect particular, specific UE ("Manualul afacerilor europene", Institutul European din România, 2005, p. 12.) a ajuns să capete un grad mare de generalitateprin "acquis"înțelegându-se un set comun de standarde și proceduri. Astfel "acquis-ul occidental în securitate națională" ar însemna setul comun de standarde și proceduri dezvoltate și folosite în gestionarea problemelor de securitate națională și internațională, standarde și proceduri acceptate și folosite de toți membrii NATO și UE. Acquis-ul de securitate este o caracteristicăa ceeace Deutsch a definitprin"comunitatea de securitate".

Acquis-ul occidental de securitate a fost dezvoltat în special după cel de-al doilea război mondial, primul pas important fiind crearea NATO. Politica de "basic principles și minimum standards requirements" dezvoltată de către Alianța Nord-Atlantică, inițial în domeniul militar și ulterior și politic, a dus ca în timp, pe lângă interoperabilitatea militară să putem vorbi astăzi și de interoperabilitate politică sau chiar intelectuală.

Acest acquis occidental în materie de securitate națională cuprinde șapte elemente: triada intereselor naționale, conceptul multidimensional de securitate, individul ca beneficiaral securității, calitatea vieții drept criteriu principal de evaluare a performanței instituționale, conducere civilă și control democratic, gestionarea integrată a securității și gestionarea globalizării ca preocupare principală. Ele se prezintă după cum urmează:

 

1. Triada intereselor naționale: securitate, prosperitate, identitate

 

Multe secole "securitatea" a reprezentat cea mai importantă preocupare a unei entități politice, fie că vorbim de un imperiu, regat sau un stat-națiune. Evoluția ulterioară a relațiilor internaționale, afirmarea capitalismului ca fiind cel mai eficient mod de producție au introdus pe agenda strategică a statelor "prosperitatea" ca un al doilea membru al triadei. Iar globalizarea avea să încheie lista, amplificând problemele legate de "identitate" până acolo încât ele s-au transformat în preocupare națională.

Securitatea este principala și cea mai veche preocupare a unei țări. În Oxford English Dictionary, "securitatea" este definită ca fiind "the condition of being protected from or not exposed to danger; a feeling of safety or freedom from absence of danger" (condiția de a fi protejat sau de a nu fi expus unui pericol, sentimentul de siguranță sau de eliberare în absența pericolului). O dată cu consacrarea statelor-națiune, la mijlocul secolului al XIX-lea, problema securității naționale a fost în mod tradițional abordată prin prisma conceptelor de pace și putere (B. Buzan, "Popoarele, statele și teama", Editura Cartier 2000, p. 14). Pacea a devenit conceptul central al idealiștilor și a dominat relațiile internaționale în special în intervalul dintre cele două războaie mondiale. Cel de-al doilea concept, de putere, este centrul celei de-a doua mari școli a relațiilor internaționale, realismul. Perioada Războiului Rece a însemnat consacrarea și apoteoza acestei școli și declararea puterii ca scopul principal al politicii statului. Acumularea de putere era calea cea mai sigură de a preveni o agresiune militară și astfel angrenarea țării într-un război care ar fi putut în final însemna inclusiv dispariția respectivei entități statale.

În aceste condiții, Walter Lippmann produce definiția poate cea mai sugestivă cu privire la ce s-a înțeles prin securitate națională în timpul Războiului Rece: "O națiune este în siguranță în măsura în care nu se află în pericol de a trebui să sacrifice valori esențiale, dacă dorește să evite războiul și poate, atunci când este provocată, să și le mențină obținând victoria într-un război" ("A Wolfers, Discord and Collaboration" - Baltimore, Johns Hopkins University Press, 1962, p. 150).

Securitatea devenea o consecință a puterii. Gradul de securitate era determinat de acumularea suficient de mare de putere pentru a descuraja un adversar sau a-l putea învinge în cazul angrenării într-un conflict. Amenințarea cu războiul și războiul în sine au reprezentat chintesența securității. Amplificarea în ultimii ani a riscurilor și amenințărilor nemilitare la adresa securității naționale a unui stat nu face decât să reconfirme importanța securității ca principală preocupare a unui stat.

Prosperitatea devine un obiectiv major al statului o dată cu consacrarea capitalismului ca fiind cel mai eficient mod de producție și mai ales când devine posibil, în special sub influența diferitelor revoluții tehnico-științifice, ca prosperitatea obținută să fie cât mai echitabil distribuită. La nivelul lumii occidentale, dar nu numai, mase largi de oameni încep să se bucure de beneficiile muncii lor și de un standard de viață cât mai ridicat. Internaționalizarea puternică a schimburilor comerciale petrecută după cel de-al doilea război mondial și ulterior, o dată cu sfârșitul Războiului Rece, trecerea la globalizare au făcut ca zone întinse ale planetei să capete șansa unui nivel de prosperitate comparabil cu cel din Occident. Europa Centrală este un foarte bun exemplu în acest sens. Alături de securitate, prosperitatea devine un interes național. Cazuri celebre precum prăbușirea și destrămarea URSS, în definitiv a doua putere nucleară a lumii, demonstrează cum buna guvernare înseamnă astăzi nu numai protecția unei țări împotriva pericolelor generate de exterior, dar în egală măsură asigurarea unui grad de prosperitate suficient de ridicat pentru a-țiproteja cetățenii împotriva unor potențiale pericole din interior: sărăcia, criminalitatea organizată, dezastre naturale etc.

Identitatea apare ultima pe agenda strategică a Occidentului și este rezultatul rapidei globalizări a sistemului internațional. Într-o lume globalizată, afirmarea și protejarea identității sunt cruciale atât din punct de vedere politic și economic, dar și cultural. Răspunsul la întrebarea cine suntem noi preocupă în egală măsură intelectualitatea americană ca și pe cea europeană. În SUA o lucrare precum cea a lui Samuel Huntington intitulată "Cine suntem? Provocările la adresa identității naționale americane" a generat deja o dezbatere națională cu privire la sensurile, semnificația și mai ales transformările identității americane. Ce anume îi unește pe americani și îi face diferiți de alte popoare? Întrebări asemănătoare frământă și intelectualitatea europeană mai ales acum când marele proiect european își vede viitorul supus incertitudinilor prin respingerea Constituției europene în Franța și Olanda. Iar peste toate acestea plutesc incertitudinile legate în special de raporturile culturale ale Occidentului cu alte spații și în special cu lumea musulmană. Iar aceste rânduri sunt scrise în plină perioadă de isterie religioasă datorită exprimării anumitor puncte de vedere prin intermediul unor caricaturi.

 

2. Conceptul multidimensional de securitate

 

În perioada de început a Războiului Rece dimensiunea esențială a puterii era cea militară, cu componenta sa vitală, cea nucleară. Evoluția Războiului Rece, evenimente precum criza rachetelor din Cuba și detensionarea internațională care a urmat, în paralel cu dezvoltarea economică fără precedent a Occidentului au dus la diversificarea dimensiunilor puterii, ulterior contând foarte mult puterea economică și, nu în ultimul rand, atractivitatea culturală, cele două integrate ulterior în conceptul de "soft power".

Anii '70 pun în discuție semnificația tradițională a abordării bazate pe putere și pe război. În primul rând o serie de evenimente internaționale arată cât de relativ este totuși conceptul de putere, în special prin prisma dimensiunii sale militare. Cea mai puternică țară de pe glob, SUA, deși militar înregistrează succese notabile în timpul războiului din Vietnam, în final pierde din punct de vedere strategic și politic. SUA trebuie să se retragă militar și pierde în favoarea lagărului comunist.

În al doilea rând, apariția a ceea ce s-a numit ulterior "probleme globale", chestiuni precum sărăcia și subdezvoltarea, resursele naturale de importanță strategică (în special petrolul), poluarea de dimensiuni continentale sau chiar globale conving statele occidentale că nici măcar cei puternici nu mai pot gestiona singuri anumite probleme internaționale. Anii '70 sunt anii de afirmare ai conceptelor de "interdependență" și "intermestic" (concept propus în 1977 de C.A.W. Manning într-un articol din "Foreign Affairs". Conceptul este rezultatul compunerii cuvântului "internațional" cu "domestic" (intern), sugerând dispariția graniței tradiționale între intern și internațional, cu impact major asupra formulării și implementării politicii generale a unui stat. "Penguin Dictionary of International Relations", 1998).

Conceptul de securitate a evoluat de la unul preponderent militar, agresiunea militară fiind principala amenințare pentru un stat, la unul multidimensional. Sfârșitul anilor '90 a dus la dezvoltarea unei întregi literaturi concentrate pe analiza acestei transformări, dintre care probabil că Școala de la Copenhaga (Barry Buzan și ceilalți) este cea mai cunoscută. Dispariția URSS, un stat foarte puternic din punct de vedere militar, deținător al primei puteri nucleare din lume (ca megatonaj), avea să se producă în urma unor probleme interne, în special sociale și economice. Asistăm la consacrarea noului concept de securitate, multidimensional. Pe lângă dimensiunea militară, pentru securitatea unei țări dimensiunile politică, economică, societală și ecologică deveneau cel puțin la fel de importante. Apariția pe agenda de securitate a statelor a unor probleme precum crima organizată transfrontalieră, terorismul sau macropoluarea venea să confirme justețea abordării multidimensionale. Acest aspect nou, la rândul lui, determină evoluția spre demilitarizare a politicii de securitate națională. Demilitarizarea îmbracă astăzi mai multe forme: controlul civil și democratic, prezența civililor în aparatele militarizate ale ministerelor (apărare, interne, servicii) și nu în ultimul rând prezența la nivelul societății civile a unui puternic corp de experți civili care au multiple posibilități de a se exprima critic în probleme de securitate națională și internațională, prin intermediul mass-media sau al organizațiilor neguvernamentale de tip "think-tank". Un mare merit revine în acest sens mediului universitar occidental care a permis în mai multe rânduri democratizarea domeniului securității naționale, prin dezvoltarea domeniului studiilor strategice în anii '60, a studiilor de securitate în anii '80, iar mai nou a trecut la abordarea metodică a componentelor principale ale securității. Astăzi în Occident este foarte la modă dezvoltarea în universitățile civile a studiilor în domeniul "intelligence-ului" sau derularea masteratelor de securitate națională.

 

Continuare în numărul următor

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 34

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: