Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Ce nu pricep "ei"...

Cristian BANU

Scandalul Adrian Năstase a fost privit de toată lumea ca ceva care i s-a întâmplat exclusiv lui Adrian Năstase și probabil că toți fredonau fericiți "Ce bine îmi pare că ai luat țeapă!"



Nu mai contează că procurorii s-au grăbit să încalce procedurile doar-doar i-or da lui Năstase motive să conteste, viitorul lui ca om politic este compromis definitiv. Deja în PSD haitele de vulturi s-au repezit pentru a recupera puterea și a-l readuce în frunte pe săracul, dar cinstitul Ion Iliescu. La fel cu Dan Ioan Popescu, la fel cu ceilalți care vor urma.

Și George Copos se apără cu aceleași argumente: că este victima unor "grupuri de interese" la fel ca Adrian Năstase, care era victima "serviciilor secrete din subordinea lui Băsescu". Nici unul, nici celălalt nu resping propriu-zis acuzațiile, ci se lamentează că sunt victimele unor "jocuri politice".

Asta denotă modul lor de gândire, în care totul se reduce la "eu îl fac pe X" și acum uite că "X m-a făcut". Mod de gândire care se regăsește la o bună parte a populației. Legalitatea e aici un moft. E ca un joc între rechini în care peștii cei mari îi înghit pe cei mici.

De aceea nici ceilalți politicieni (mă refer acum la cei din zona puterii) nu s-au grăbit să condamne prea tare sau să aibă vreo reacție. Pentru că nici ei nu înțeleg problema din punct de vedere al legalității. Pur și simplu, pentru clasa politică învârtelile lui Copos, DIP sau Năstase sunt "normale", fiindcă și ei le practică la o scară mai mare sau mai mică. Că ei au căzut de papagali, e "țeapa lor". Așa cum sunt alcătuite legile, oricum nu li se întâmplă nimic. Să ne amintim, de exemplu, că și un Adrian Păunescu a trecut cu bine peste o ploaie de flegme în '90, iar acum este bine-mersi senator al României, iar Justiția cea independentă și profesionistă a reușit să o facă scăpată pe soția sa în ciuda evidențelor.

Dacă la Tăriceanu era normală o oarecare apropiere atât de PSD, cât și de PUR (cel puțin așa spunea presa), este ciudat de ce tace în continuare Traian Băsescu, mai ales în cazul lui George Copos. Să ne reamintim ce declarații războinice făcuse la începutul mandatului, când spunea că va demite imediat orice ministru asupra căruia planează suspiciuni (mai ales că în acest caz Constituția chiar îi dă dreptul să se amestece). La fel ca în cazul serviciilor secrete, unde "mizează în continuare pe profesionalismul" oamenilor lui Ion Iliescu, președintele tace.

Ceea ce nu înțeleg ei este că acum nu mai este vorba de răfuieli între politicieni. Pentru prima dată avem o puternică reacție a opiniei publice și a societății civile. Până acum, aceștia au mormăit în barbă în vreme ce politicienii și-au văzut de treburile lor. Or, acum nu mai merge. Chiar nu mai merge. Și cine nu înțelege asta va fi pur și simplu eliminat, asemenea lui Adrian Năstase. Electoratul chiar nu se mai lasă prostit de povești cu mătuși, nepoate, veri sau bunici.

Abia acum se vede cu adevărat importanța unei legi. Chiar dacă slăbiciunea sistemului nu permite ca aceia care au greșit să și plătească pentru asta, măcar are darul de a-i pune pe politicieni în adevărata lor lumină, de a-i arăta așa cum sunt ei de fapt: proști, nesimțiți, rudimentari, incompetenți. E un început. Pentru curățarea societății. Și pentru politicieni este tot un început. Începutul sfârșitului.

Un alt aspect relevat de recentele scandaluri de corupție (evident, nu numai) îl constituie faptul că oamenii politici, de la președinte și premier până la ultimul primar de comună, nu par să înțeleagă "ce vrem noi de la ei".

Și aici nu este vorba numai de aspectele legale. Faptul că X sau Y s-a îmbogățit sau nu în timpul exercitării funcției este mai degrabă un aspect colateral. Care disconfort este mai mare? Că primarul X a favorizat firma Y în schimbul unui comision? Sau faptul că firma Y nu și-a făcut datoria și tragem cu toții ponoasele? Dacă în primul caz prejudiciul se poate rezolva foarte simplu, în al doilea, cine despăgubește nervii și cheltuielile, de pildă ale șoferilor care își strică mașinile în străzile prost asfaltate?

Este cert că nu toți demnitarii sunt corupți, dar incompetența este vizibilă cam peste tot. Ați observat că în toate instituțiile statului spațiul rezervat "relațiilor cu clienții" este strâmt, de obicei prost aerisit și prost luminat?

Chiar și la sediile noi de marmură și sticlă, spațiile de lângă ghișee sunt mici și insuficiente, ceea ce duce la înghesuială, nervi și de o parte, și de cealaltă. Trebuie să recunosc că de ceva vreme am observat o îmbunătățire vizibilă a modului în care funcționarii publici interacționează cu clienții. Informațiile sunt mult mai ușor de găsit, nu doar pe internet unde, de bine, de rău majoritatea instituțiilor publice au site actualizat, dar și în sedii. Însă disconfortul de a trata cu o instituție publică rămâne.

Nu același lucru se poate spune despre conducători, care nu înțeleg pur și simplu aspectele minimale legate de datoria lor ca funcționari publici. Pe primarul Capitalei nu-l trage nimeni la răspundere că a îndatorat orașul cu o jumătate de miliard de euro (contribuind astfel la majorarea deficitului comercial) și banii stau nefolosiți de aproape o jumătate de an. Nimeni nu spune nimic despre proiectele sale faraonice care depășesc până și imaginația bolnavă a lui Nicolae Ceaușescu - căci el mai visa să facă din București port la Dunăre.

Nimeni nu-l trage la răspundere pe Mugur Isărescu - încă pentru mulți un simbol al profesionalismului - pentru modul cum a "patronat" denominarea și pentru monedele de cinci bani care coclesc.

Majoritatea miniștrilor sunt conștienți că "sunt probleme", dar rareori vezi unul care să facă ceva ca să le identifice corect și apoi să încerce să le rezolve. Cineva sugera ca fiecare ministru să adopte modelul Cuza și să vadă pe propria piele ce înseamnă să circuli cu un tramvai 41 la orele de vârf, ce înseamnă să treci prin vama românească, câte hârtii ți se cer pentru cea mai banală autorizație sau că, deși formularele sunt disponibile pe internet, funcționarii de la ghișeu nu le acceptă decât pe cele de la xeroxu' din colț, șterse și abia inteligibile.

De bine, de rău, România și-a cam pus la punct majoritatea problemelor, în special care țin de partea economică. Acum este momentul să se umble la management, adică la clasa politică. Fiindcă în momentul de față politicienii nu mai au nici o scuză. Tot ceea ce merge prost în țara asta li se datorează exclusiv lor. Nu FMI-ului, nu Uniunii Europene, nu inflației, nu deficitului bugetar, nu absenței legilor. Ci lipsei de organizare, lipsei de viziune pe termen lung, lipsei de proceduri orientate spre rezultate, lipsei de eficiență în actul decizional.

Normele impuse de ministrul Justiției au arătat acumulări de averi imposibil de justificat (de altfel, când au încercat să justifice, oamenii politici au cam dat-o în bară, cu mătuși, unchi, bunici și alte rude). Faptul că cei care au încălcat legea nu pățesc nimic va fi decontat. A bonne entendeurs, salut.(C. B.)

Publicat în : Ultimul cuvânt  de la numărul 34

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: