Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Căderea lui Assad va avea efect de domino

Anthony McARTHUR

Vizita președintelui iranian Mahmoud Ahmadinejad la Damasc, în luna ianuarie, nu ar trebui să surprindă pe nimeni. Alianța siriano-iraniană pentru susținerea actelor de terorism datează din anii 1980, când a fost înființată Hezbollah. Formațiunea a fost creată pentru a duce un război terorist împotriva forțelor americane și franceze din Liban.



Cele două state și-au definit bine sarcinile: Siria controla teritoriul, iar Iranul conducea organizația. Succesele criminale ale Hezbollah au devenit legendare, de la atacurile sinucigașe cu bombă asupra taberelor militare americane și franceze până la operațiunea teroristă asupra ambasadei americane, toate în Beirut. La acestea se adaugă bombardamentele masive ale unor ținte israeliene în Argentina. În prezent, alianța siriano-iraniană a rămas intactă și constituie baza războiului terorist din Irak.

 

Strânsoarea slăbește

 

Teheranul este îngrijorat de semnele de slăbiciune în edificiul regimului Assad și își dă silința să amintească sirienilor că destinelor celor două regimuri tiranice sunt strâns legate. Ele trebuie să continue să construiască un front comun împotriva "forțelor revoluționare destabilizatoare" aruncate asupra regiunii de către Statele Unite. Assad se află sub presiunea investigațiilor nașteptat de hotărâte ale ONU privind asasinarea lui Rafik Hariri în Liban și această presiune s-a intensificat după dezertarea fostului vicepreședinte Abdel-Halim Khaddam, acum un susținător deschis al unei schimbări de regim în Damasc. Lucrurile sunt destul de încurcate pentru Assad și în Liban, unde există voci care cer dezarmarea forțelor Hezbollah.

Assad a sugerat că va coopera cu coordonatorii investigațiilor, cu condiția ca lui și familiei sale să i se acorde imunitate, dar administrația Bush a respins orice astfel de aranjamente. După recenta vizită a lui Dick Cheney în Arabia Saudită și Egipt, ambele guverne au adoptat o poziție dură față de Damasc. Chiar Amr Moussa, șeful Ligii Arabe și cel care a dat un nou sens conceptului de conciliere cu tiranii, a spus că nu va exista nici un fel de indulgență pentru asasinii lui Hariri. Adăugându-se la această binevenită dovadă de seriozitate din partea americanilor, Trezoreria a înghețat conturile bancare ale șefului serviciului sirian de informații militare, cumnatul lui Bashar, Assef Shawkat.

Pe scurt, strânsoarea familiei Assad asupra Siriei slăbește, o veste cu adevărat îmbucurătoare pentru mult-încercatul popor sirian. Regimul de la Teheran vrea cu disperare să-l mențină la putere pe Assad și să susțină un Hezbollah înarmat până în dinți. Dacă lucrurile ar sta altfel, Iranul și-ar pierde principalul aliat în războiul împotriva americanilor în Irak. Așa cum s-au obișnuit, iranienii îi plătesc pe alții pentru a le face treburile murdare și i-au dat lui Assad petrol în valoare de zeci de milioane de dolari, precum și bani pentru a acoperi cheltuielile cu recrutarea, antrenarea și transportul tinerilor luptători ai jihadului, care au trecut din Siria în teatrul de război din Irak. Acest flux criminal s-a redus considerabil în ultimele luni, datorită unei campanii extinse a forțelor SUA și irakiene în provincia Anbar, de-a lungul frontierei Irakului cu Siria.

Dacă ar înceta traficul jihadist către Irak și Liban, americanii și irakienii ar putea să-și concentreze atenția asupra frontierei cu Iranul, mai ales în partea sudică, bogată în petrol, unde Gărzile Revoluționare sunt foarte active. Acestea încearcă să suprime mișcarea împotriva regimului arabilor Ahwaz, pe partea iraniană a frontierei, să se infiltreze pe partea irakiană a graniței, pentru a sprijini rețeaua teroristă a lui Zarqawi și pentru a agita spiritele în favoarea creării unei republici islamice în regiunea șiită din jurul Basra. Iranienii sunt hiperactivi în această zonă încă de la prăbușirea lui Saddam.

Populația din zonele petrolifere iraniene este în mare parte arabă și a fost oprimată cu brutalitate și supusă activităților de purificare etnică de către mullahi. Teheranul a înghițit mii de kilometri pătrați de pământ, sub pretextul construirii de parcuri industriale sau al extinderii facilităților militare, iar localnicii au protestat mult timp. Regimul iranian este atât de speriat de o eventuală dezordine în coloana vertebrală a economiei țării, încât a trimis membri libanezi ai Hezbollah și ai Corpului Badr (șiiți de origine irakiană antrenați în Iran în ultimele două decenii și apoi retrimiși în Irak pentru a lupta împotriva Coaliției).

Pe scurt, iranienii au pentru ce să-și facă griji, indiferent dacă au sau nu bombe nucleare. Mullahii au făcut o greșeală strategică enormă atunci când au hotărât să meargă până în pânzele albe în chestiunea armelor nucleare, pentru că acest lucru a transformat eliminarea regimului din Iran într-un imperativ absolut pentru Vest. Cu cât se apropie de primul test nuclear, cu atât mullahii sunt mai aproape de ziua judecății și nu în sensul în care cred fanaticii din jurul lui Khamenei și Ahmadinejad. Nu se vor confrunta cu cel de-al 12-lea Imam, ci cu condamnarea severă de către propriul popor.

Mullahii au conștientizat de mult această amenințare, iar ascensiunea lui Ahmadinejad a reprezentat o aruncare disperată a zarurilor cu intenția de a zdrobi toate forțele revoluționare din țară. Înultimele săptămâni, Teheranul a obligat guvernul din Dubai să pună capăt tuturor programelor transmise prin satelit în limba persană. Cu doar un an în urmă, mullahii au intimidat în mod asemănător guvernul olandez, deși parlamentul de la Haga aprobase fonduri pentru acest proiect. Într-o succesiune care a fost trecută cu vederea, olandezii au obținut un număr de contracte substanțiale în Iran la scurtă vreme după aceea, iar administrația Bush a amendat băncile olandeze cu aproape 80 milioane de euro pentru încălcarea embargoului.

Aceasta este practica obișnuită a tiranilor atunci când își pierd siguranța (și când perspectiva prăbușirii lor este demonstrată de ieșirea permanentă din țară a capitalului și a oamenilor). Pentru că nu pot risca să permită oamenilor să obțină informații adevărate, aleargă dintr-o parte în alta ca niște nebuni, încercând să astupe cu mâinile goale fiecare crăpătură din zidurile ideologice. Acum lichidează ONG-urile, care, potrivit publicației radicale Qods, sunt acuzate de Ministerul de Interne că ar planifica răsturnarea regimului. Mullahii vor organizații islamice, nu independente, care ar putea lupta pentru drepturile cetățenești sau pentru drepturile fundamentale ale omului. Vor monopol complet asupra fluxurilor de informații în interiorul republicii islamice.

 

Putere pentru popor

 

Populația iraniană observă disperarea conducătorilor săi. În plus, milioane de iranieni nu sunt de acord cu regimul de la Teheran. În Siria există câteva organizații politice noi care luptă pentru libertate.

Foarte probabil majoritatea conducătorilor lor trăiesc în afara regiunii controlate de Assad, dar au organizat întâlniri recente în Europa cu un număr surprinzător de mare de cetățeni sirieni. Acestea încep să transmită programe tv și radio în țară și sunt numeroase indicii care sugerează că ar exista mult sprijin popular pentru o revoluție democratică. Dacă regimul Assad se prăbușește, ecourile vor ajunge și la Bagdad și Teheran. Irakienii vor câștiga securitatea de care au disperată nevoie pentru a progresa în curajosul lor proiect democratic. Iar iranienii, și cei religioși, și ceilalți, vor vedea apropiindu-se momentul propriei libertăți.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 34

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: