Navigare
Numerele anterioare
2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,Lunile anterioare
Autor
Inovația: veriga lipsă a Europei
Jorg MULLER
Istoria reține Europa ca fiind continentul care a dat naștere științei și tehnologiei moderne. În prezent, o treime din descoperirile științifice ale lumii se fac în Europa. Și totuși, competiția tot mai strânsă din exterior, în special din America de Nord și Asia, ridică semne de întrebare asupra cercetării de pe bătrânul continent. Cum răspunde Europa?În ceea ce privește cercetarea și dezvoltarea, Uniunea Europeană nu are o strategie clară. Deși în prezent universitățile sunt mai deschise la colaborarea cu aceste sectoare, Europa a avut o evoluție destul de problematică în domeniul cercetării științifice, mai ales după ce oamenii de știință au părăsit continentul în anii 1930, din cauza persecuțiilor diverselor guverne. La început, Războiul Rece a transformat cercetarea științifică într-o competiție între Statele Unite și Uniunea Sovietică și sateliții săi, o competiție în care Europa lua parte destul de rar. Apoi, după căderea Zidului Berlinului, a apărut Asia ca potențial concurent al Statelor Unite, iar Europa a rămas în continuare în afara cursei. Deși au existat oameni de știință importanți în Europa în ultima sută de ani, bătrânul continent nu are o etică a cercetării și inovării. Ceea ce este în avantajul Americii de Nord și al Asiei. Politică slab coordonată Nu este nici un secret că sectorul cercetare-dezvoltare în Europa este unul viciat de birocrație. Un patent este de cinci ori mai scump în Europa decât în SUA, iar documentația necesară este și ea de cinci ori mai stufoasă. În Europa nu există o apreciere evidentă a realizărilor cercetătorilor sau cel puțin nu la fel de substanțială ca în America de Nord. Când ați văzut un film european care să vă facă să vreți să deveniți om de știință? Bugetul pentru cercetare al Statelor Unite depășește bugetele statelor membre UE la un loc. Ca să nu mai vorbim de rasismul din sistem. UE este cunoscută pentru discriminarea pe care o face împotriva cercetătorilor străini, în mare parte în dezavantajul Europei înseși. Și, chiar dacă există infrastructura necesară în Europa, se vorbește prea puțin despre descoperirile științifice, atât în rândul oficialilor guvernamentali, cât și în presă. Dezbaterile politice aprinse sunt preferate subiectului cercetării științifice. Un studiu francez recent sugera că UE ar avea nevoie de 50 de ani pentru a recupera diferența față de Statele Unite în acest domeniu. Păcat, pentru că inovația ar putea contribui la soluționarea unui mare număr de probleme actuale, de la mediu la sănătate, pentru a îmbunătăți productivitatea continentului, mai ales ținând cont că Europa a suferit din cauza unei economii în stagnare în ultimii ani. Strategia Lisabona este ineficientă În martie 2000, Comisia Europeană a realizat un plan pe zece ani menit să creeze locuri de muncă și să ajute Europa să devină "cea mai competitivă și dinamică economie bazată pe cunoaștere din lume, până în 2010", cunoscută sub numele Agenda Lisabona. La jumătatea planului de 10 ani, măsurile care ar fi trebuit să ajute Europa să-și atingă acest țel nu dau rezultate. Relocarea industriei este unul din principalele motive care au împiedicat funcționarea strategiei. Numeroase locuri de muncă, inclusiv în cercetare, au fost relocate în Asia, un cadou oferit concurentului Europei în acest sector. Scopul strategiei Lisabona era de a consolida piața europeană a inovației. În realitate, decalajele tot mai mari între statele europene nu ajută deloc la implementarea planului. În timp ce statele scandinave au performanțe foarte bune în domeniu, Franța și Italia rămân în urmă, iar statele din estul Europei au de recuperat foarte de mult. Europa are tot ce-i trebuie pentru a deveni centrul mondial al cercetării, așa cum era cândva. Dar, dacă nu încetează să se concentreze asupra divergențelor politice și nu începe să lucreze cu toate forțele la realizarea unui plan bazat pe cooperare în domeniul inovației, decalajul dintre Europa și competitorii ei nu va face decât să se mărească.
Publicat în : Politica externa de la numărul 34
Număr curent

Semnal editorial

Revolutia din decembrie 89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate. Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009 În volumul de eseuri Mintea cea socotitoare, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului. Eseurile sunt structurate pe patru parti - Mintea senina, Metaforele mintii, Mintea învolburata si Privind înainte. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.


Această carte de poezie este seismograful de mare sensibilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deopotrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMUSEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nedegradabile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale românului? Vibrația versurilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului paradoxal n-au efect distructiv asupra tonusului moral al cititorului, ci produc neliniștea cea bună, cum ar spune Sfinții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fiziologie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, o inimă din ceruri, cum ar spune poetul latin. Căci, în această inimă din ceruri, există lacrimi deopotrivă pentru românul umilit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui război-viață, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)