Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Formele creează fondul?

Cristian BANU

Cazul Adrian Năstase este o primă demonstrație că, în cele din urmă, formele ajung să creeze un fond. Și este prima victorie importantă a Monicăi Macovei. Legea privind declararea averii demnitarilor este de ceva vreme în funcțiune. Să ne amintim ce circ a fost la începutul anului trecut când ministrul Justiției a impus aproape cu forța noua formă de declarare a averii.



Atunci, mulți demnitari au făcut mișto, printre care și unii ai actualei puteri. Avem de zece ani o lege de control a averii demnitarilor care nu a funcționat practic deloc. Până recent, aceștia ocoleau declarațiile cu formule ambigue. Acum, pe baza normelor impuse de Monica Macovei, aceștia sunt obligați să declare adevărul. Și astfel unii dau în bâlbâială. Alții, precum Dan Ioan Popescu, au reușit să se strecoare sub fustele soțiilor sau altor rude. Nu însă și Adrian Năstase, care are acum toate șansele să fie peștele cel mare care să fie arătat Europei drept dovadă a victoriei luptei împotriva corupției.

Scandalul declanșat în jurul lui Adrian "Nepotul Minune", cum au ajuns deja să-l numească ziarele, nu cred că mai poate fi mușamalizat. Până și PSD dă semne că vrea să se lepede definitiv de el, "prostănacul" de Geoană vorbind chiar de suspendarea acestuia din partid. Iar, dacă actuala putere lasă să-i scape un asemenea plocon, înseamnă că se condamnă singură la dispariție politică.Adrian Năstase este un simbol. Un simbol al politicianului post-decembrist. Adrian Năstase confiscase statul în propriul interes. Anii săi de domnie au fost unii dintre cei mai negri pentru democrația și justiția din România, poate chiar mai negri decât anii comunismului.

Din punct de vedere politic, Adrian Năstase era terminat încă din iarna trecută când rostise celebrele vorbe "Eu nu pot să candidez împotriva domnului Ion Iliescu", chiar și în condițiile în care gestul acestuia din urmă de a-l elibera pe Miron Cozma contribuise decisiv la pierderea alegerilor în fața lui Traian Băsescu.

Comentatorii aflați în solda sa încercau să-l scoată ca un erou al opoziției, victorios împotriva încercărilor disperate ale puterii de a-l elimina din funcție și ajuns acum din nou pe cai mari, gata să preia puterea în PSD. Nimic mai fals. Nu Adrian Năstase a câștigat bătălia, ci Ion Iliescu și oamenii săi de la Curtea Constituțională. Iar ceva mă face să cred că Adrian Năstase a venit pur și simplu la pachet cu feblețea lui Ion Iliescu, celălalt premier al PSD-ului, Nicolae Văcăroiu. În partid, Adrian Năstase era deja izolat și lipsit de orice putere. Iar din momentul în care Geoană a făcut pace cu baronii acestui partid, nu mai există nimeni care să-l deranjeze pe noul peședinte (desigur, atâta vreme cât acționează conform indicațiilor).

Acum, și-a făcut-o cu mâna lui și a ajuns un cartof fierbinte pe care toți îl aruncă din mână ca să nu-i frigă. Pe de altă parte însă, nu este de așteptat ca situația să se rezolve rapid. Sincer, nu cred că Adrian și Dana Năstase vor ajunge la închisoare. Cel mai probabil, va demisiona din funcția de președinte al Camerei Deputaților și-și va pierde poziția în partid.

"Terminarea" lui Adrian Năstase - dacă se va finaliza - va marca începutul unei noi ere, în care politicienii vor deveni ceva mai conștienți că nu se poate și cu mâna pe slănină, și cu sufletul în rai. Deja se simte o diferență între declarațiile de avere ale celor din actuala putere și ale celor din opoziție. Între milionul moștenit de Năstase și acțiunea "de aur" de 10.000 de euro a lui Tăriceanu. Legile există și sunt suficiente. Este de ajuns să fie aplicate. Și, mai de rușinea Europei, mai de una, mai de alta, ele încep să fie aplicate și formele încep să creeze și fondul. Sunt convins că o dată ce vom adera la Uniunea Europeană, procesul se va accelera și nu ar fi deloc exclus ca la alegerile din 2008 să avem o clasă politică mult mai curată și mai responsabilă decât cea actuală. Chiar dacă asta va însemna dispariția multora dintre cei care par azi intangibili.(C. B.)

Publicat în : Ultimul cuvânt  de la numărul 32

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: