Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Ecologia - ideologia viitorului

Roxana MAZILU

Ecologia se pare că a devenit termenul de referință al epocii noastre. Noțiunea este veche de două secole și are înțelesuri plurivalente desemnând o știință, o relație între specii și nu în ultimul rând un program politic.



Deși problematica ecologică este un subiect vechi, iar rădăcinile intelectuale ale conceptului pot fi găsite în gândirea greacă și germană, semnificația sa politică și ideologică a fost dezvoltată teoretic și s-a impus în conștiința publică a lumii abia în secolul XX. În Occident, momentul de referință se găsește în anii '70, după ce lucrările Clubului de la Roma au tras un semnal de alarmă asupra deteriorării continue a mediului înconjurător și a epuizării resurselor planetei (studiul "Omenirea la răspântie" din 1972), iar în Europa Centrală și de Est în anii 1980, evenimentul marcant fiind accidentul nuclear de la Cernobâl din 1986. Preocuparea pentru protejarea mediului a devenit, treptat, o prioritate, mai întâi națională și apoi mondială. Aceste evenimente au marcat puternic opinia publică și au introdus ecologia pe agenda de bază a lumii politice redescoperindu-se astfel conceptul.

Termenul științific de "ecologie" a fost utilizat pentru prima dată în 1869 de către naturalistul german Ernest Haekel. Apariția științei mediului ca și a interesului pentru ideile ecologiste sunt o consecință a industrializării Europei în special a Marii Britanii și Germaniei, dar și a Americii. Fenomenele care au urmat progresului economic și industrializării s-au dovedit a fi nefaste: explozie demografică, exploatare irațională a resurselor până la împuținarea dramatică și chiar la epuizarea unora, poluare atmosferică și consecințele nefaste ale acestora: dispariția unor plante și animale, distrugerea ecosistemelor, accidentele ecologice, încălzirea globală și dezastrele naturale care i-au urmat.

 

Ecologia ca ideologie

 

Ecologia politică s-a născut din această criză a mediului înconjurător și este o ideologie relativ nouă, dar care s-a impus puternic în ultimii ani o dată cu degradarea progresivă a mediului de viață uman și care urmărește să ofere soluții la aceste probleme.

"Politicile verzi" alcătuiesc un corp de idei care au ca scop promovarea unei societăți bazate pe dezvoltare durabilă. Ecologiștii consideră că aceste crize ale mediului, deși este evident că pornesc de la acțiuni și practici, sunt în realitate produse de anumite idei care plasează omul ca stăpân absolut al naturii. Contraideologia "verzilor" se bazează pe o critică severă a ideologiilor care au dominat până în prezent lumea fie că se plasează la dreapta sau la stânga spectrului politic (liberalism, conservatorism, socialism) și pe o viziune pozitivă asupra relației om-mediu. Din perspectiva problemelor de mediu, ecologiștii nu văd o diferență semnificativă între societățile capitaliste și cele comuniste, deoarece aceste două tipuri de societate sunt antropocentrice și nu au preocupări serioase față de mediul înconjurător.

Nu toate opiniile ecologiștilor diferă de ideile politice tradiționale. Ei se declară adepții modelului democrației participative și deliberative, dar susțin și sfârșitul industriilor poluante și instaurarea unei competiții economice bazate pe economisirea energiei și reducerea deșeurilor, sunt împotriva industriei nucleare aderând la principiul prudenței în utilizarea tehnologiilor, împotriva industriei alimentare cu compuși chimici șipentru investiții în capitalul uman. Mișcării ecologice îi lipsește însă identificarea clară cu anumite grupuri de interese. Cu toate acestea, partidele care promovează aceste idei și organizațiile independente ca Greenpeace devin încet, încet tot mai puternice.

În ceea ce privește partidele ecologiste, acestea au ajuns în prezent în Uniunea Europeană la aproape 12% din opțiunile electoratului, iar grupul Verzilor este constant reprezentat în Parlamentul European. În unele state ecologiștii participă la guvernare ca parteneri sau sunt mult mai bine reprezentați la nivelul municipal sau regional. Partidele "verzi" se bazează pe cei 4 stâlpi care reprezintă valorile lor de bază: sustenabilitatea ecologică, justiție și responsabilitate socială, democrație și pace. Partidele ecologiste colaborează la nivel internațional pentru a-și promova cu mai multă putere ideile și a-și face auzită vocea. În Europa de exemplu peste 32 de partide naționale sunt reunite în gruparea Verzii Europeni care la rândul lor sunt afiliați la nivel internațional Grupului Verzilor.

Consecința activității partidelor ecologiste la nivel european și internațional este impunerea unei noi filosofii de viață și marea reușită a fenomenului ecologist este pătrunderea termenului de "dezvoltare durabilă" în majoritatea politicilor publice mai ales la nivelul Europei și în politicile sectoriale ale UE, cum ar fi politica de mediu, transporturi, dezvoltarea regională etc.

În ciuda punctelor de convergență a numeroaselor mișcări ecologiste, în ceea ce privește orientările acestora, există anumite nuanțe în grupul "verzilor" care se împart în reformiști ("verde deschis"), care pun accent pe politicile ce favorizează individul minimalizând afectarea negativă a mediului, și radicali ("verde închis"), care promovează politici de apărare a mediului și de extindere a suprafețelor verzi. Pe de altă parte, față de aceste probleme există poziții care se bazează pe o etică religioasă și spirituală (organizația Earth First!), în timp ce alți ecologiști sunt înclinați mai mult spre ideile malthusiene sau spre ideile sociale, recunoscând dependența omului de mediu și punând accent pe viață. Desigur există și alte diferențe. Acestea țin și de strategia de lucru și de informare, unele organizații activând puternic și direct pentru a-și impune opiniile (Greenpeace, Earth First!), în timp ce altele lucrează prin lobby pentru a influența legislația sau produc filme și materiale informative pentru public.

 

O chestiune mondială

 

Extinderea problemelor de mediu a dus la semnarea Protocolului de la Kyoto de către 150 de țări, care s-au angajat să-și reducă emisiile de gaze care produc efect de seră. Dar toate marile state industrializate au probleme în a-și respecta angajamentele luate în acest tratat. Dacă statele europene și americane semnatare ale protocolului au dificultăți în respectarea acestor reguli, perspectivele nu sunt prea optimiste în condițiile în care cei doi giganți asiatici ai economiei mondiale, China și India, au un comportament mai puțin ecologic și care va influența tot restul omenirii. În plus, sunt puține șanse să fie încheiat un nou acord de mediu după 2012 și care să concilieze interesele Uniunii Europene, Statelor Unite, ale mediului de afaceri și ale organizațiilor ecologiste.

Problemele climaterice sunt în prezent printre cele mai importante ale agendei politice internaționale, lucru evident atât la nivel național, cât și internațional. Dar aceste probleme nu mai pot fi rezolvate individual de fiecare stat, ci numai prin conjugarea eforturilor și cooperare internațională.Fenomenele meteo extreme se pare că vor deveni din ce în ce mai numeroase în următorii ani și întrebarea care se pune este în ce măsură acest proces poate fi oprit sau dacă va fi necesară adaptarea oamenilor la noile condiții. Poate că dezvoltarea societății va continua pe același drum și în cazul acestui scenariu numai cercetarea științifică și tehnologică va putea oferi soluții de supraviețuire sau, așa cum doresc grupurile ecologiste, fiecare locuitor al planetei va deveni conștient de pericol și va reduce emisiile gazelor cu efect de seră abandonând practicile poluante, consumul și utilizarea mașinilor vor scădea iar lumea se va de-globaliza.

Indiferent ce scenariu va fi urmat, și pot fi imaginate și altele, ecologia va deveni ideologia viitorului pentru că problemele de mediu vor copleși lumea, iar sfera politică va fi tot mai presată să adopte politici publice care să restabilească echilibrul dintre om și mediu, să împiedice deteriorarea atmosferică și a pâmântului, sau să găsească soluții pentru a se adapta noului climat așa încât viața pe Terra să fie posibilă în continuare. Este evident că toate partidele, chiar dacă nu sunt dedicate absolut acestui concept, îi vor împrumuta din idei pentru a găsi soluții la problemele care vor apărea.

Publicat în : Politici regionale  de la numărul 32

Comentarii

Comentariul nr.1 - Donici Pavel a spus în 16.12.2008 08:36:00:
Articolul este bun si sunt de parere ca ar trebui sa se vorbeasca din ce in ce mai des despre ecologie, pentru ca numai asa putem starni interesul oamenilor fata de ecologie pentru ca numai asa ne putem pastra sanatatea
Comentariul nr.2 - OANA H a spus în 25.02.2009 14:15:00:
Sa spunem ca este un articol acceptabil....ma intreb cate persoane cunosc semnificatia cuvantului ecologie

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: