Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Quo Vadis?

Mihnea GRAUR

A devenit obișnuință ca la granița dintre ani să tragem concluzii pentru anul încheiat și predicții pentru cel ce urmează. Deși mai avem de așteptat indicatorii macroeconomici finali, previziunile sunt suficient de clare. Așadar, ce a fost și ce va fi? Să vedem un top 10.



1. Cota unică de impozitare de 16%

Cota unică de impozitare a fost de departe evenimentul cu cel mai mare impact în 2005. Asupra schimbării metodei de impozitare nu este prea mult de comentat, aceasta ținând și de politica liberalilor, ci asupra alegerii nivelului procentului. Se pare că eroarea alegerii procentului de 16% îi aparține lui Theodor Stolojan. Deși s-a bătut mult moneda pe impactul asupra persoanelor fizice, gaura de la buget s-a datorat impactului asupra persoanelor juridice, interesele personale ale multor oameni de afaceri de succes din guvern spunându-și cuvântul. UDMR, care a participat și la guvernarea precedentă, nu a știut să-și impună punctul de vedere al unui mult mai real 19%.

"Circul de stat" cu modificarea cotelor de impunere la tranzacțiile bursiere, dividende, dobânzi sau cel pentru microîntreprinderi a fost prima palmă pe care guvernul și-a dat-o singur.

Introducerea cotei unice a lăsat în economie un miliard de euro. Suma însă nu s-a reflectat în creșterea investițiilor, a producției, ci în sporirea consumului. Efectele nefaste se vor simți însă cu adevărat în 2006, accentuate de incoerența dintre anunțuri și măsurile efective.

 

2. Viitura ratării obiectivelor

Ratarea principalelor ținte macroeconomice, respectiv creșterea PIB și scăderea inflației, este în mod cert cel mai discutabil eveniment al anului abia încheiat.

Pe de o parte, compararea PIB-ului cu creșterea de 8,3% în 2004 este incorectă. Să nu uităm că fără anul de excepție al agriculturii, creșterea ar fi fost aproximativ egală cu cea din 2003. În 2005 - anul inundațiilor - căderea agriculturii a antrenat în mod cert și o parte a industriei, aflată și ea în scădere. Pe de altă parte instabilitatea fiscală a frânat investițiile directe.

Inflația la 11 luni 2005 a fost de 8,7%, decembrie este de obicei o lună de vârf, mai mult ca sigur va fi circa 10% la sfârșitul anului. Ținta era de 7,5% cu o lățime a intervalului de variație de +/- 1%. Aici însă guvernul nu prea are loc de scuze, cu atât mai puțin cei doi miniștri de Finanțe. Exasperat, deși prin prisma poziției ocupate poartă o parte de vină prin nereușita acțiunii de stopare la sursă (băncile), Mugur Isărescu a ieșit în luna decembrie cu rugămintea către populație de a nu mai cumpăra atât de mult! De la Palatul Victoria nu mai avea ce să mai ceară.

În condițiile în care sunt așteptate creșteri de prețuri (în special la gazele naturale) și se continuă creșterea accizelor, atingerea unei inflații de 5% în 2006 o considerăm nerealistă, imposibilă chiar.

 

3. Leul greoi

Denominarea a fost un eșec. Măsurile de popularizare au fost slăbuțe, la 6 luni încă se primesc de la bancomat lei vechi, iar momentul ales - mijlocul anului - a fost clar o alegere nefastă. Aceasta din urmă s-a datorat amânării din motive politice, fosta și actuala putere ferindu-se de drobul de sare de pe casă - efectele psihologice asupra electoratului.

La sfârșitul lunii noiembrie pe piață se aflau doar 25% lei noi, iar explicația BNR cu reticența agenților economici nu stă în picioare. Este de sperat ca în 2006 să fie accelerată schimbarea, eventual prin forțarea băncilor de a folosi la bancomate exclusiv lei noi.

 

4. Scăderea dobânzilor

După mulți ani în care dobânzile reale băteau recorduri de neimaginat pentru o bancă occidentală, în a doua parte a anului s-a produs și mult-așteptata scădere a dobânzilor la un nivel coroborat cu inflația.

Dobânzile în lei au scăzut sub 10%, totuși DAE (dobânda anuală efectivă) se menține cu câteva procente bune mai sus. Rezultatul este pozitiv, încurajat și de măsurile Băncii Naționale luate în perioada august-decembrie împotriva creditelor în valută.

În schimb dobânda la depozite a ajuns real negativă, efectul fiind resimțit asupra populației, favorizându-se consumul sau alegerea altui tip de plasament - mai mult la bursă.

Ușor-ușor piața devine stabilă, fără mari variații în 2006.

 

5. Cursul de schimb

O nouă premieră pentru România postdecembristă: leul s-a apreciat atât în raport cu euro, cât și cu dolarul american, cursul mediu pentru 2005 fiind 3,6 RON/1 euro, respectiv 2,9 RON/1 dolar. Deci o apreciere medie de 10% față de anul precedent. Cauzele sunt multiple. Pe de o parte a fost efectul - oarecum întârziat - al faptului că în 2004 creșterea economică a fost superioară mediei europene, pe de altă parte intrarea în țară în prima parte a anului a unui volum mare de capital speculativ, dar care ulterior s-a retras. Nu în ultimul rând, moneda națională a fost susținută de banii celor care muncesc în străinătate.

Trendul din ultimele luni ale anului 2005 nu indică fezabilitateascenariului optimistde 3,55 lei/euro luat ca bază pentru bugetul pe anul 2006.

 

6. Bursa de Valori București

Am asistat la încă un an cu o creștere importantă a bursei, fenomen firesc survenit în urma creșterii economice din acest deceniu.Indicii bursieri pe 2005 au încheiat anul cu randamente impresionante: BET +50,9%, BET-C +38,22%, iar BET-FI +175%. Fără bâlbele contradictorii privind modificările fiscale "reușite" de Tăriceanu, Videanu și Ionuț Popescu, creșterile puteau fi mai mari.

Anul s-a încheiat cu o capitalizare bursieră de 56 miliarde lei noi, deci aproximativ 15,5 miliarde euro.

De remarcat că luna decembrie a adus și fuziunea prin absorbție a BVB cu Rasdaq.

Așteptările pentru 2006 sunt mari, foarte probabil volumul de tranzacționare și indicii bursieri își vor continua creșterea spectaculoasă din 2005, având susținerea unor noi listări, între care se remarcă fondul "Proprietatea".

 

7. Privatizarea anului

Privatizarea anului 2005 a fost BCR. Cele aproape 4 miliarde de euro plătite de austriecii de la Erste pentru preluarea controlului la cea mai mare bancă românească au săltat ratingul dat BCR de către Standard & Poors.

Perspectivele pieței, dar în special perspectivele unei bănci care a înregistrat pe 11 luni din 2005 un profit de peste 210 milioane euro au condus la un preț corect. Putea fi și transparent în cazul în care se făcea prin BVB, nu prin parade cu ciocanul pe harddisk...

În 2006 urmează privatizarea CEC, care a "beneficiat" de Crăciun de o dedicație de la primul ministru: "În privatizarea CEC nu ne așteptăm să încasăm miliarde de euro". E interesant la ce s-a referit - la ordinul de mărime sau la monedă.

În condițiile în care analiștii onești consideră că, dacă tot am renunțat la acordul cu FMI, de ce să nu lăsăm un mic punct de sprijin pentru o pârghie economică de avarie?

 

8. Marile afaceri

În mod categoric, anul 2005 a fost anul marilor afaceri în sistemul privat. Mari jucători de pe piețele românești - industrie, servicii, bănci, asigurări etc. - au devenit ținta unor nume importante pe plan mondial.

Cununa cu lauri aparține fără îndoială achiziției Connex de către Vodafone pentru 2,5 miliarde $. În condițiile în care s-a văzut că schimbarea Dialog - Orange a fost una de bun augur, iar piața are o dinamică ridicată, această preluare încinge mai tare lupta pe piața telecomunicațiilor din România.

Alte preluări importante - parțiale sau totale - au fost: Banca Țiriac - HVB Bank, Omniasig - Wiener Staedtische, Sara Merkur - Grazer Wechselseitige Versicherung (Grawe), Siveco România - Intel, Best Computers și IT Sistec - Diverta, Astral - UPC, Flanco - Flamingo.

Pentru 2006 avem câteva indicii. De așteptat lămurirea situației de la Daewoo Craiova, dar și privatizarea la Antibiotice Iași - o companie modernizată și retehnologizată, care în curând va începe un amplu proces de rebranding.

Dacă se va concretiza, o mare afacere va fi privatizarea Poștei Române, deoarece sunt de așteptat majorări importante ale tarifelor ca urmare a integrării în UE, în acest spațiu o scrisoare costând 1 euro. Totodată ne așteaptă privatizarea Loteriei Naționale și a Imprimeriei Naționale, două vaci foarte bune de muls. Suspect, proiectul supervizat de Sebastian Vlădescu prevede vânzarea prin negociere directă. Probabil ca să nu mai dea cu ciocanul in harddisk...

 

9. Piața auto

Ca urmare a scăderii dobânzilor la creditul bancar și la leasing, piața auto românească a explodat în 2005, înregistrând valori-record. Loganul a confirmat și, mai mult, a avut parte de primiri de excepție, stocurile fiind lichidate instantaneu, indiferent că a fost vorba de țări mai mult sau mai puțin dezvoltate din Europa și Asia.

Dacă estimările APIA pentru 2005 vorbesc de vânzări de autovehicule noi de circa 255 mii de bucăți, din care 215 mii autoturisme, adică aproximativ 2,5-3 miliarde euro, pentru 2006 situația nu se prezintă la fel de roz, fiind posibil - în opinia lui Constantin Stroe - chiar un regres de 7-10%.

 

10. Piața imobiliară

Piața imobiliară crește an de an odată cu apropierea integrării. În Capitală și în marile orașe, prețurile la case și terenurile din intravilan au continuat să crească în 2005, înregistrând valori similare cu cele din marile orașe europene. Deja sunt zone rezidențiale în București mai scumpe decât în alte mari capitale de pe bătrânul continent. Creșterea în 2005 de circa trei ori față de 2003 a prețurilor pe piața imobiliară nu va continua în 2006, fiind așteptată o calmare.

Valoarea terenurilor agricole (din extravilan) a crescut și va continua să crească, integrarea în UE crescând prețurile. Deocamdată în România un hectar de teren agricol se vinde cu 400-800 euro, în funcție de zonă și de calitatea solului. Prețurile în UE sunt însă de minim 5.000 euro/ha. În condițiile în care legea proprietății modificată în 2005 va conduce la noi retrocedări fărâmițate, fenomenul de regrupare a acestora în ferme mari (vezi cazul Porumboiu, care a ajuns să lucreze în câteva județe) nu se va opri. Iar prețurile vor continua să crească.

 

Una peste alta, un an 2005 în care am avut parte de creștere economică, de reformă. În plan economic, anul 2006 ne va aduce noi și dificile examene care trebuie trecute dacă vrem diploma Uniunii Europene.

Publicat în : Economie  de la numărul 32

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: