Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Românii trăiesc bine, Economia merge prost

Cristian BANU

S-au înmulțit mesajele oficialilor români care trag semnale de alarmă privind mersul economiei. Analiștii economici bocesc inflamarea inflației și creșterea deficitului comercial. Indicatorii macroeconomici par să fi scăpat de sub control. Cu toate acestea hypermarketurile sunt pline, firmele raportează creșteri de două cifre. România din realitate pare să contrazică România din statistici.



Unde este de fapt problema? Este foarte simplu. O dată cu alegerile din 2004 a intrat în uzul public sintagma "două Românii". Din păcate, România este puternic divizată între o populație (cvasi)rurală - includ aici și populația din orașele mici și foarte mici, monoindustriale - și România urbană, dezvoltată, dacă nu la nivel... european, măcar la un nivel apropiat de cel al țărilor central-europene. Diferențele dintre București și Budapesta sunt mult mai mici decât diferențele între București și Alexandria. Ca să nu mai vorbim de o comparație cu o comună.

Au apărut câteva centre de dezvoltare puternice, București, Timișoara, Brașov, Ploiești, care atrag investiții puternice și se dezvoltă exponențial. La o viteză mai mică, dar tot pe un trend ascendent sunt Cluj, Iași, Oradea. Din păcate, feudele baronilor, cum ar fi Constanța, Focșani, Bacău sau Craiova, sunt ocolite și cunosc o stagnare puternică acum când nu mai beneficiază de fonduri de la buget acordate cu generozitate de stăpânii politici.

Un alt aspect care influențează cifrele macroeconomice îl reprezintă inacuratețea lor. De exemplu, inflația în România este o ficțiune statistică. Inflația "oficială" nu există. Ea este doar o sumă denaturată a inflației din cele două Românii, adică aproape 0 în economia rurală, bazată în principal pe schimburi în natură și autoconsum, și inflația urbană. De asemenea, ponderea elementelor în "coșul" statistic nu respectă întru totul structura coșului de consum normal pentru românul mediu. Astfel, inflația de la București este cu totul alta decât inflația de la "țară". Din acest punct de vedere, inflația este oricum percepută mult peste cea anunțată oficial.

De asemenea, majoritatea datelor sunt inacurate și cam la doi ani asistăm la o "centralizare" și "revizuire" a unor indicatori de maximă importanță, cum ar fi PIB-ul, de exemplu.

Din această cauză, utilizarea datelor oficiale trebuie făcută "cum grano salis" și mult mai importante sunt observațiile directe. Creșterea consumului către un 10% denotă o încredere puternică a oamenilor în economie, dar în primul rând în ei înșiși. Nimeni nu se angajează la credite pe termene medii sau lungi dacă nu este sigur că va avea o sursă de venit constantă.

 

România care merge bine

 

Majoritatea companiilor anunță creșteri de două cifre. Aceste creșteri se văd de altfel și din creșterea încasărilor pe anumite categorii de venituri la bugetul de stat, cum ar fi veniturile din TVA și impozitul pe venitul întreprinderilor.

Dacă analizăm structura importurilor, observăm că aproape 80% din acestea sunt ale companiilor, nu se referă la bunuri de larg consum. Din acest punct de vedere măsurile luate de BNR pentru restrângerea împrumuturilor reprezintă o reacție mai degrabă nervoasă și prost gândită. Nu frigiderele și aragazurile sunt vinovate pentru creșterea deficitului bugetar. De altfel, această creștere a deficitului bugetar este un pericol mai degrabă de natură contabilicească decât macroeconomică. Deficitul bugetar al SUA a atins cote-record, ceea ce nu împiedică economia americană să aibă o viteză de creștere mult mai mare decât economiile europene care înregistrează chiar excedente comerciale, cum ar fi Germania, de exemplu. Una din greșelile care se face este că acest deficit este pus în seama României, când în realitate el este generat de firmele românești. Până la urmă, nu statul român are deficit comercial, ci firma X sau Y. Or, atâta vreme cât firma X sau Y obține suficienți bani în România pentru a-și achita facturile în străinătate, nu văd de ce ar trebui să ne îngrijoreze acest aspect. În definitiv, de ce să nu cumpăr un brad din Danemarca dacă acesta este mai competitiv din punct de vedere al prețului și al calității decât bradul românesc?

Ceea ce trebuie să îngrijoreze cu adevărat este "România de chirpici" sau "România rurală" sau cum vreți să o numiți. Ea a fost neglijată complet de guvernele de până acum, care s-au mulțumit să dea bani de repararea unui drum aici, de zugrăvire a unei școli dincolo, fără a se realiza un proiect concret de dezvoltare pe termen lung.

România urbană pare să fie în momentul de față pe un trend ascendent de dezvoltare și evoluție. Din păcate, dezvoltarea ei este trasă înapoi de cealaltă Românie care-i strică statisticile...

 

Părțile bune ale anului 2005

 

Principalul punct din programul Alianței, cota unică, a fost introdus chiar de la bun început. Asta este partea plină a paharului. Din păcate, cota unică nu este chiar unică, ceea ce face denumirea inutilizabilă. Atâta vreme cât mai există cote de 1%, de 5%, de 10% sau de 19% nu putem vorbi de o cotă "unică".

Măsura este bună și a dus la rămânerea unor sume mult mai mari la companii și salariați. Se vehiculează cifra de un miliard de euro - care trebuie privită cu îndoială - care ar fi rămas salariaților și companiilor. O sumă atât de mare anulează din start afirmația opoziției și a "unei părți a presei", conform căreia de cota redusă au beneficiat doar cei bogați.

Beneficiile reale de până acum sunt:

- încurajarea muncii, care în vechiul sistem era puternic penalizată (din păcate, rigiditățile din Codul Muncii și cotele crescute ale contribuțiilor la asigurările sociale anulează o parte din efectele pozitive);

- companiile beneficiază de bani mai mulți pentru investiții (anul acesta, aproape jumătate din investițiile străine directe au fost realizate prin reinvestirea profitului și nu prin aport de capital, situație care demontează acuzele opoziției și ale presei);

- a contribuit la strângerea unor venituri mai mari la bugetul de stat.

Din păcate, cota "unică" a fost însoțită de numeroase excepții care au redus sumele care intră la bugetul de stat. Abia în noua variantă de Cod Fiscal, care urma să intre în vigoare la 1 ianuarie, dar care a fost amânată, se mai eliminau o parte din excepții. Rămân însă zone importante descoperite, în funcție de interesele economice ale politicienilor, cum ar fi piața imobiliară unde există o discrepanță majoră între taxele pentru persoane fizice și cele pentru persoanele juridice, ceea ce lasă loc liber de manevră pentru speculații, sau pe piața de capital, oricum vitregită de toate guvernele de până acum.

Tot la capitolul aspecte pozitive se constituie eforturile actualei guvernări de a elimina evaziunea fiscală. Dincolo de "zgomotul" și "piarul" făcute de Sebastian Bodu, rămân rezultatele, care arată clar că încasările au crescut.

 

Punctele rele

 

Din punct de vedere strict economic, greșelile făcute de actualii guvernanți sunt:

- inconsecvența;

- lipsa de viziune și strategie pe termen lung;

- tratamentul discriminatoriu;

- lipsa de susținere politică ce a dus la întârzieri legislative importante sau la "certuri" care au creat confuzie, ca de exemplu disputa pe tema TVA-ului sau a bugetului pentru învățământ (din acest punct de vedere, Cabinetul Tăriceanu s-a văzut atacat chiar de partenerii de coaliție);

Pe de altă parte este greșit să se judece economia românească decuplând-o de ceea ce s-a întâmplat în economia mondială ca și cum ar fi un experiment de fizică de tipul celor care se desfășoară în condiții ideale de mediu. 2005 a fost un an agitat și pentru economia mondială, cu un preț al petrolului oscilând foarte mult și atingând maxime record, cu catastrofe naturale, acte de terorism și bulversări politice (respingerea de către francezi și olandezi a Constituției europene). Evident că toate acestea s-au reflectat mai mult sau mai puțin și în economia românească.

 

O guvernare de dreapta într-o presă de stânga

 

La acest bilanț este obligatoriu să demontăm o serie de mituri create de presă și opoziție.

Scăderea investițiilor străine datorită "politicii haotice a actualei guvernări". Este un fals. Conform unui raport OECD, investițiile străine directe în România sunt cele mai mari din țările din jur, atingând 3,6 miliarde de euro. Este adevărat, sunt mai mici decât în 2004, dar 2004 a fost anul privatizării Petrom. Dacă scoatem această privatizare din ecuație avem o creștere de aproape 25%. Iar dacă adăugăm banii din privatizarea BCR - care nu știu dacă vor fi contabilizați pentru anul 2005 - am avea o creștere de 75%.

Este adevărat, s-au pierdut câteva investiții importante, dintre care cea mai mare este cea a Montupet, în valoare de aproape 200 milioane de euro, ratată din cauza incapacității Consiliului Local Cluj de a se desprinde de feudalismul în care se complace.

Sărăcirea populației - este de-a dreptul o glumă penibilă. Toate statisticile arată o creștere a nivelului de trai și a consumului care contrazice flagrant o asemenea teză.

Creșterea poverii fiscale: este o altă stupizenie care nu se susține. Adevărata greșeală a fost în prezentarea introducerii cotei unice drept "relaxare fiscală", când ea a fost și este o redistribuire a poverii fiscale de la impozitele directe către cele indirecte. Din păcate, mărturisesc că și eu am căzut inițial în această capcană, cauzată de o comunicare defectuoasă din partea actualei puteri care nu și-a putut reprima discursul populist.

Scăderea creșterii economice. Scoasă din context, afirmația este adevărată. Însă cred că ar trebui să privim "the big picture". 2005 a fost un an dezastruos în agricultură datorită catastrofelor naturale. Așa cum arătam recent, dacă scoatem agricultura, avem în realitate o creștere economică de 5,6%, adică aproape de ținta guvernului (asta în condițiile unor influențe internaționale deloc favorabile, care au afectat toate economiile). Această creștere arată potențialul real al economiei românești a cărei atractivitate a crescut foarte mult - dovadă suma obținută pentru BCR în condițiile în care Guvernul Adrian Năstase s-a chinuit aproape doi ani să o privatizeze...

Inflamarea inflației. Aici avem de-a face cu o falsă problemă. În primul rând, este evident greșeala BNR care a trecut la o politică de țintire a inflației într-o conjunctură internă și externă complet nefavorabilă: pe plan intern, schimbarea politicii fiscale care a adus mai mulți bani în buzunare, liberalizarea contului de capital, un an dezastruos din punct de vedere meteorologic, dar și unei conjuncturi externe la fel de nefavorabile, cu creșteri ale prețului petrolului, și altele. Era obligatoriu ca Greenspanii din strada Doamnei să ia în calcul o victorie a Alianței și să construiască scenarii alternative (asta ca să dau un singur exemplu). Din păcate, oficialii BNR au preferat să se izoleze în turnul lor de fildeș și din când în când să strâmbe din nas la acțiunile guvernului sau la cerințele FMI. Pe de altă parte și guvernul este vinovat că nu a căutat o colaborare mai strânsă cu BNR în vederea stabilirii unei strategiii economice comune astfel încât politica monetară și cea fiscală să se coroboreze una cu cealaltă.

 

Ca o concluzie

Per ansamblu putem spune că din punct de vedere economic 2005 a fost un an zbuciumat care însă a întărit câteva tendințe importante:

- economia românească este în plin proces de însănătoșire și are un potențial de creștere ridicat;

- inflația este pe un trend descendent și poate fi controlată de către BNR;

- rezervele băncii naționale cresc și conferă o stabilitate superioară economiei;

- și anul acesta s-au adăugat 2 noi companii în clubul celor cu cifră de afaceri peste un miliard de euro, iar pentru 2006 așteaptă cel puțin alte două (în 2003 - Petrom și SIDEX, 2004 - Metro și Petromidia, 2005 - Dacia și Romtelecom, 2006 - Vodafone și Orange?);

- investițiile străine încep să schimbe structura exporturilor românești de la izmene și șosete la automobile, produse petroliere, alte produse industriale.

Pe de altă parte, a scos la iveală câteva probleme care trebuie rezolvate:

- dependența mult prea mare a agriculturii de capriciile naturii;

- lipsa de comunicare între instituțiile statului;

- lipsa de viziune și strategie pe termen lung.

La fel de trist este faptul că, dacă actuala putere nu era pregătită să guverneze, nici actuala opoziție nu este capabilă să ofere altceva decât un discurs populist ieftin. Măcar Alianța a reușit să miște un pic lucrurile. Din păcate, vinul de calitate este diluat cu mult sifon, într-un șpriț subțire, de vară.

Publicat în : Economie  de la numărul 32

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: