Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

PSD în 2006: Geoană sau nimic

Andrei STOICA

Identificarea PSD cu un partid de opoziție a părut mai clară la începutul anului 2006. În anul precedent, atât Alianța, cât și mass-media s-au comportat, aparent ciudat, ca și cum social-democrații s-ar fi aflat în continuare la putere. Pe măsură ce partidele de guvernământ încercau să ocupe funcțiile de conducere în mai toate domeniile (Parlament, Justiție, administrație locală, sănătate etc), s-au lovit de opoziția fermă a PSD sau a unor persoane apropiate de acest partid.



Acest fenomen a indus percepția că Alianța nu stăpânește în realitate frâiele puterii (și, deci, le poate scăpa din mână oricând).

 

Liderul rezistenței PSD

 

S-a putut observa, pe parcursul anului 2005, că alegerile anticipate nu puteau fi o soluție decât cel mult în zona politică, în special în administrația centrală și în Parlament. În celelalte sectoare, însă, anticipatele lăsau practic problema nerezolvată. Pe de altă parte, prezența în fruntea Camerelor Parlamentului a celor doi lideri ai PSD, Adrian Năstase și Nicolae Văcăroiu, era, simbolic, o legitimare politică pentru funcții de conducere și în restul administrației. Deci înlăturarea lor era importantă pentru că deschidea calea schimbărilor pe scară largă.

Eșecul înlăturării lui Năstase și Văcăroiu nu a fost singurul, ci doar cel mai important dintr-un șir de alte eșecuri: legea administrației locale nu a mai fost amendată, astfel încât să permită modificarea majorităților în consiliile județene; schimbarea directorilor de spitale a primit o replică dură din partea celor sancționați; reforma Justiției a întâmpinat opoziția CSM, ba chiar a întregului sistem; înlocuirea președinților de la Radioul și Televiziunea publice a stârnit un imens scandal. Una din persoanele care au încetinit ritmul schimbărilor este chiar președintele Traian Băsescu. Acesta a refuzat să-i înlocuiască pe șefii serviciilor de informații și pe procurorul general Ilie Botoș. Ca efect al acestor insuccese, spre sfârșitul anului 2005 s-a putut constata scăderea Alianței în sondajele de opinie și revenirea la momentul tensionat Băsescu-Năstase de dinaintea alegerilor generale din 2004. Era momentul când PSD putea spera să ajungă din nou în top.

Chiar dacă a pierdut funcția de președinte al PSD, la congresul de anul trecut, Adrian Năstase și-a păstrat aproape intactă influența în interiorul partidului. După alegeri, el a fost liderul rezistenței în fața ofensivei Alianței de a-i schimba pe reprezentanții partidului în teritoriu. Luptându-se pentru păstrarea funcției de președinte al Camerei Deputaților, el a lăsat impresia că PSD poate rezista pe poziții. Faptul că Alianța a eșuat în tentativa sa de schimbare pe scară largă l-a legitimat pe Năstase ca lider al rezistenței PSD. Așa se face că, la sfârșitul lui 2005, Năstase era un concurent din ce în ce mai serios al noului președinte Mircea Geoană și devenea din ce în ce mai credibil în atacurile sale la adresa puterii.

 

Simbolul corupției

 

Nu poate fi apreciat încă foarte exact efectul pe care noua declarație de avere a lui Adrian Năstase o va avea asupra evoluției situației din PSD (și nu numai). Se presupune însă că impactul mediatic și politic va fi major. Mătușa soției lui Năstase ar fi lăsat familiei acestuia o avere de aproximativ 1 milion de euro. Presa a discutat zile la rând acest subiect și majoritatea celor care și-au spus cuvântul sunt de acord că povestea este cusută cu ață albă. În realitate, cred ei, moștenirea este o formă mascată, dar deja clasică prin care fostul premier a încercat să-și ascundă actele de corupție. Implicarea controversatului om de afaceri Alexandru Bittner în acest caz (Năstase a recunoscut că mătușa Tamara a făcut afaceri cu Bittner) a stârnit și mai multe suspiciuni. Nereguli au fost sesizate și în declarațiile de avere ale unor demnitari ai puterii (Traian Băsescu sau Gheorghe Flutur), dar mass-media a insistat zile în șir aproape exclusiv asupra cazului Năstase.

Există cel puțin două circumstanțe care favorizează supralicitarea importanței declarației de avere a lui Adrian Năstase. În primul rând, apropierea Consiliului Național al PSD, unde se va încerca o nouă reglare a raporturilor de putere dintre tabere. O parte a PSD (inclusiv președintele partidului, Mircea Geoană) este direct interesată de îndepărtarea lui Adrian Năstase din echipa de conducere. În al doilea rând, Alianța D.A., preocupată în prezent mai mult decât oricând să rezolve într-un fel problema corupției, care amenință să amâne aderarea la Uniunea Europeană, trebuie să găsească un vinovat la nivel politic. Numărul de condamnări sau măcar de trimiteri în judecată în cazuri de mare corupție reprezintă o condiție a Uniunii Europene, nu a Alianței. În politica internă, PNL și PD trebuie să identifice cazuri simbolice care să fie expresia corupției. Cazul exemplar este Adrian Năstase.

 

A doua Românie a pierdut alegerile

 

Când cineva ia cunoștință de noua declarație de avere a lui Adrian Năstase, află deci de moștenirea suspectă pe care ar fi primit-o, întrebarea pe care și-o pune este: ce s-ar fi întâmplat dacă acest om ar fi fost ales președinte al României? Sigur, și Traian Băsescu și-a vândut acțiunile la un preț cam mare, dar este departe de acumulările impresionante ale lui Năstase. Trebuie spus că și în trecut fostul premier a fost acuzat de implicarea în diverse cazuri mai mult sau mai puțin dubioase, ceea ce i-a atras porecla "Năstase, patru (șase) case". De această dată însă este totuși vorba de 1 milion de euro. Suma este mare. Consecințele sunt, prin urmare, mai grave, iar ele sunt accentuate de contextul politic actual. Discreditarea lui Adrian Năstase este aproape o certitudine. El nu mai poate fi un "simbol al rezistenței". Dimpotrivă, prezența sa la vârful partidului legitimează acțiunile Alianței împotriva membrilor PSD din administrație. Declarația de avere l-a întors la ipostaza de lider al "sistemului ticăloșit" și îi vulnerabilizează dramatic pe pesediștii care, până acum, au rezistat pe poziții. Ei nu mai pot vedea în Năstase sprijinul politic necesar.

De-a lungul anului 2005 a existat o incertitudine majoră privind sensul ultimelor alegeri generale. Alianța afirma că a câștigat ea, PSD că sunt "două Românii" (Adrian Năstase), iar puterea trebuie împărțită la doi. Tocmai când Alianța se dovedise incapabilă să răstoarne PSD din administrație și să confirme astfel prin fapte că a câștigat alegerile, Adrian Năstase și-a publicat declarația de avere și astfel a făcut lumină. Pentru oricine a devenit dintr-o dată evident că victoria lui Traian Băsescu a fost un lucru bun. Năstase nu merita să câștige, iar Alianța proceda corect atunci când dorea să-l schimbe din funcția de președinte al Camerei Deputaților. A acționat, prin urmare, corect și atunci când a încercat să elimine PSD din administrație.

 

Convulsii

 

Desigur, nu este de așteptat ca Adrian Năstase să renunțe la pozițiile sale de putere în interiorul PSD (sau în Parlament). Statutul său este, însă, serios zdruncinat, ceea ce va declanșa noi convulsii în interiorul partidului. O parte din susținătorii lui Năstase sunt fără îndoială dezamăgiți și vor "migra" spre Mircea Geoană. Indecișii, de asemenea, se vor orienta către noul președinte al PSD. Aceasta nu înseamnă că lucrurile se vor clarifica în scurt timp. Ion Iliescu însuși pare să joace un rol din ce în ce mai ingrat. Este posibil ca fostul președinte să intre într-o alianță, oarecum naturală, cu Adrian Năstase împotriva lui Geoană.

Situația este cu atât mai complicată pentru PSD cu cât PNL și PD au anunțat că doresc să fuzioneze. Ca și rezultatul alegerilor din 2004, care a condus la nealegerea lui Iliescu în fruntea partidului, procesul de fuziune va accentua tendințele reformiste și deci va întări încă o dată poziția lui Mircea Geoană.

 

Pe scena politică românească, în ultimii 15 ani, s-au dat două bătălii importante: prima, împotriva comunismului (sau a cripto-comunismului), a doua, împotriva corupției. Imaginea cripto-comunismului a fost Ion Iliescu; a corupției, Adrian Năstase. Ion Iliescu a fost înfrânt chiar de partidul pe care l-a creat. Urmează ca Adrian Năstase să fie dat jos de reformiștii pe care i-a promovat. Se poate spune că anul 2006 va fi anul lui Geoană sau PSD nu va mai fi deloc.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 32

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: