Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Viitorul relațiilor NATO-Ucraina

Mihaela VASIU

După Revoluția Portocalie, parteneriatul dintre Ucraina și NATO s-a dezvoltat, atât în termeni cantitativi, cât și calitativi. Această relație a fost ridicată la rangul de dialog intensificat. Ucraina este astăzi percepută de Alianța Nord-Atlantică drept un potențial candidat la integrarea în organizație, deși nu încă un potențial membru al acesteia.



Aderarea Ucrainei la NATO reprezintă o problemă mai complexă decât a fost în cazul statelor din centrul și sud-estul Europei, nu doar datorită dimensiunii statului și a populației sale (aproximativ 50 milioane de locuitori), ci și din perspectiva relației sale speciale cu Rusia (demn de menționat este faptul că trupe și baze militare rusești sunt încă prezente pe teritoriul Ucrainei).

Ucraina este o democrație emergentă și în ultimul an au existat semnale că noii lideri de la Kiev chiar acționează ca autorități responsabile pentru țară. Au fost realizate progrese evidente, mai ales în domeniul libertății presei și al libertății de expresie politică, deși mai sunt multe de făcut inclusiv în domeniul reformei sistemului de securitate. Între timp, greșelile sunt inevitabile și sever sancționate de opinia publică, în special ținând cont că așteptările de la noul regim politic sunt extrem de mari. Încrederea populației în liderii actuali se erodează, progresul neputând fi obținut peste noapte. Iar stereotipurile înrăutățesc și mai mult situația.

Numeroși ucraineni se tem că vor fi obligați să aleagă între Europa și NATO, pe de o parte, și Rusia pe de altă parte. Este greu să fie convinși că cele două alternative nu se exclud, ci pot coexista: Ucraina ar trebui să se integreze în structurile europene și euro-atlantice în paralel cu întărirea legăturilor cu Rusia. Mesajele transmise de organizațiile occidentale (UE, NATO, OMC) către Kiev sprijină eforturile Ucrainei, dar nu sunt extrem de încurajatoare în privința unei eventuale integrări. În consecință, chiar dacă intelectualii sunt convinși de beneficiile asigurate de integrarea în aceste instituții, majoritatea populației ucrainene - care nu este adecvat informată în privința rolului acestor organizații, mai ales în cazul NATO - continuă să fie dezamăgită. Toți ochii sunt ațintiți asupra pregătirilor pentru alegerile din martie 2006. Rezultatele acestora vor fi decisive pentru calea pe care o va urma Ucraina.

În ceea ce privește Alianța, există numeroase percepții eronate ale populației ucrainene, care trebuie corectate. Aceste percepții greșite sunt o moștenire a erei sovietice și, potrivit acestora, NATO ar fi un "inamic", o "amenințare", un "bloc agresiv", o "organizație pur militară" care se angajează în "aventuri" militare în care sunt uciși numeroși oameni. Integrarea Ucrainei în NATO ar submina economia națională, în special industria apărării; toate fabricile de echipament militar ar urma să fie închise, sporind astfel rata șomajului. Multe partide politice s-au folosit de astfel de sloganuri în scopuri electorale, fără a lua în considerare posibilele consecințe. Stereotipul potrivit căruia NATO este controlată de doar câțiva aliați (între care SUA) este extrem de răspândit la nivelul opiniei publice, care nu știe că NATO funcționează pe principiul consensului.

Ucraina dispune de un număr de active care ar putea ajuta NATO să sporească securitatea în interiorul și în afara regiunii euro-atlantice. Potențialul său militar, inclusiv capacitățile strategice de transport aerian, se îmbunătățește și a fost permanent testat în ultimul deceniu, în cadrul Parteneriatului pentru Pace, iar în ultima perioadă și în operațiunile din Afganistan și Irak. Ucraina a început să-și modernizeze forțele armate. În această etapă, va conta foarte mult dacă bugetul pentru apărare va fi sporit și dacă alte instituții cu atribuții în domeniul securității în afara Ministerului Apărării vor sprijini procesul de reformă în domeniul apărării. NATO este interesat de o schimbare sistemică în Ucraina. Iar schimbarea sistemică este imposibilă în absența unei coordonări la nivel național. Cu alte cuvinte, sincronizarea între instituții va fi esențială.

NATO are nevoie de Ucraina. Alianța sprijină autoritățile din Kiev în demersul lor de a continua reforma în apărare și își menține politica "ușii deschise", dar calitatea de membru al organizației va fi acordată doar pe baza performanțelor în implementarea reformelor interne. Acesta este motivul pentru care angajamentul liderilor ucraineni trebuie să fie ferm, iar acțiunile lor ireversibile. Integrarea Ucrainei în NATO ar avea cu siguranță o semnificație geopolitică profundă. Dar aderarea Ucrainei la NATO nu va fi bazată exclusiv pe rațiuni geopolitice. Aceasta se va baza pe opinia pe care fiecare dintre aliați o va avea asupra Ucrainei: privind relațiile dintre stat și societate, privind capacitatea sa instituțională, forța democrației sale, sănătatea economiei sale și, bineînțeles, caracterul și calitatea forțelor sale armate, a sectorului de securitate și a instituțiilor cu atribuții în aplicarea legii. Fără încredere publică și resurse economice, Ucraina nu va avea forțe armate, servicii de securitate, servicii vamale și de frontieră, justiție și forțe polițienești capabile să asigure securitatea. Dimpotrivă, aceste forțe vor constitui o sursă de insecuritate pentru cetățeni, pentru țară în ansamblu și pentru vecinii săi.

Chiar dacă Ucraina va implementa reformele necesare, integrarea sa în NATO va suscita o serie de dezbateri referitoare chiar la identitatea și viitorul Alianței, ca și la perspectivele pentru relațiile sale cu Rusia. Una dintre cele mai importante provocări este să convingă Rusia că extinderea NATO prin includerea Ucrainei nu este menită să afecteze interesele Moscovei. Teama de o deteriorare a relațiilor cu Rusia îi determină în mod evident pe unii aliați să evite propunerea unei date exacte pentru aderarea Ucrainei la NATO. Ei consideră că singura modalitate pentru integrarea Ucrainei în NATO este ca aceasta să reușească să păstreze un echilibru între relațiile sale cu Alianța, pe de o parte, și cu Rusia, pe de altă parte. Alți membri NATO, ca Franța, nu sunt prea nerăbdători să vadă o extindere a NATO - și de fapt nu ar vrea să vadă NATO făcând mare lucru în general. Aceste state ar prefera ca responsabilitățile de apărare și securitate să fie transferate treptat către UE. Extinderea NATO în Ucraina nu se încadrează în această strategie; ea ar face NATO mai util, mai relevant, mai viguros.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 32

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: