Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Rusia și SUA, în competiție pentru Eurasia

Victor MAIER

Sprijinul acordat de SUA statelor mici sau revoluțiilor "colorate" de la periferia Rusiei poate fi important pentru Washington, dar acesta nu ar trebui să dicteze strategia majoră a SUA, definită de interesele naționale. Administrația Bush s-a îndepărtat de această strategie pentru a sprijini Georgia, Ucraina și Kârgâzstanul în eforturile lor de a instaura democrația.



Percepțiile Rusiei asupra propriilor vecini și înțelegerea obiectivelor SUAîn regiune au îngreunat considerabil implementarea politicii americane în Eurasia. Timp de secole, rușii i-au considerat pe ucraineni drept "frați mai mici" și au privit cu dispreț eforturile lor de a-și obține independența sau chiar de a-și dezvolta propria limbă și propria cultură. Elitele Rusiei nu au recunoscut cultura distinctă a Ucrainei sau interesele distincte ale clasei sale conducătoare. Moscova are convingerea adânc înrădăcinată că toată lumea din jur ar fi mai fericită sub influența, mai mare sau mai mică, a Rusiei. Moscova crede că statele și popoarele pe care le-a dominat timp de secole ar trebui să fie recunoscătoare față de Rusia și misiunea ei civilizatoare și față de realizările sale istorice - între care apărarea georgienilor de turci în secolul al XVIII-lea sau protejarea ucrainenilor de polonezi în secolul al XVII-lea. Astăzi, preocupări reale cum ar fi sprijinul Rusiei pentru Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud sau Karabah și prioritățile economice precum tranzitul de energie, alimentarea cu petrol, gaze sau electricitate, și migrația sunt cele care dictează atitudinea vecinilor imediați față de Rusia mai mult decât o fac amintirile istorice.

SUA pe de altă parte simt adesea că elitele și legiuitorii Rusiei consideră că ceeace se întâmplă în Comunitatea Statelor Independente (CSI) nu este treaba Washingtonului. Interesele politice americane, cum sunt promovarea democrației și amplasarea de baze militare pentru a continua războiul împotriva terorismului, sunt minimalizate.

 

Provocări pentru democratizare

 

"Experții" ruși descriu revoluția portocalie și altele de același gen ca artefacte "made in the USA". Ei nu recunosc profunzimea frustrării pe care au generat-o ultimii ani ai regimului Eduard Șevardnadze sau corupția generalizată din perioada Leonid Kucima.

Există pe de altă parte membri ai cercurilor de "tehnologie politică" de la Moscova - care l-au citit prea mult pe Machiavelli - care neagă cu cinism dreptul oamenilor de a-și exprima opiniile în privința felului în care sunt conduși. Aceștia afirmă public că oamenii votează pentru cei care plătesc mai mult. Dacă ar fi adevărat, rezultatul din Ucraina ar fi fost cu totul altul. În același timp, ei amintesc de Stalin, care cu același cinism observa că nu contează cum votează poporul; contează doar "cine numără voturile".

Acești "experți" recomandă folosirea "tuturor mijloacelor posibile" - inclusiv forța fizică - pentru ca regimurile să se mențină la putere. S-a văzut deja prețul plătit în Andijan, unde liderii au urmat acest sfat. Știm cum dictatorii abuzează de autoritatea pe care o au pentru a se îmbogăți, ei și familiile lor. Dacă oamenii percep Rusia ca sprijinind dictatorii, popularitatea acesteia în locuri ca Minsk, Tașkent sau Ashghabad va scădea vertiginos.

Nici Rusia, nici SUA nu ar trebui să sprijine schimbările de regim de dragul schimbării sau să abuzeze de procesele democratice pentru a-i aduce la putere pe cei care recită sloganuri pro-americane sau anti-ruse. SUA nu ar trebui să sprijine orice agitator care emite mesaje antiruse. Forțele naționaliste ucrainene care au sprijinit naziștii în cel de-al doilea război mondial, cum sunt Organizația Naționaliștilor Ucraineni sau Armata Insurgentă Ucraineană, cunoscute sub numele OUN și UPA, sunt încă active în politica ucraineană. Șamil Basaev, islamistul terorist cecen, și partidul radical islamist radical Hizb-ut-Tahrir produc destulă retorică antirusă, dar aceasta nu înseamnă că sunt prieteni ai SUA.

De asemenea, SUA nu ar trebui să sprijine ariviștii egoiști, care, odată ajunși la putere, jefuiesc sistematic resursele țării sau discută la nesfârșit despre re-naționalizare sau re-privatizare (adică cine ce porție primește din tort). Astfel de târguieli josnice nu fac decât să trădeze încrederea pe care poporul și-a pus-o în ei.

Democrația poate fi foarte avantajoasă pentru statele care și-au dobândit recent independența și care nu au o tradiție în ceea ce privește organizarea statului. Democrația poate fi o sursă de guvernare legitimă și poate asigura stabilitatea după ce conducerea greșită și corupția au subminat credința oamenilor în guverne. Se poate spune că o astfel de situație este cea din statele baltice. Rusia însăși ar putea beneficia din aprecierea și implementarea valorilor și proceselor democratice într-o măsură mai mare decât o face în prezent.

Statele din spațiul ex-sovietic sunt însă state reale, cu propriile interese, și acesta este un lucru pe care unii preferă să-l ignore la Moscova. Aceste state își vor găsi o voce diplomatică între Moscova, Washington, Beijing și Bruxeless.

 

China - al treilea competitor

 

Rusia pare să neglijeze puterea în creștere a Chinei. Beijingul a lansat - iar Rusia a acceptat - Organizația de Cooperare Shanghai (SCO), care stabilește un precedent angajând China în lupta împotriva "separatismului, extremismului și terorismului" în statele din spațiul ex-sovietic.

China vede Asia Centrală ca fiind "vecinul său imediat" strategic. Pe măsură ce forța sa economică sporește, crește și apetitul său geopolitic. Trupe chineze vor lua parte la manevre în Asia Centrală și vor face parte din forța de reacție rapidă SCO desfășurată în Asia Centrală, familiarizându-se astfel cu mediul și construindu-și relații cu forțele militare locale și cu elitele politice.

China este cel mai mare consumator de echipament și tehnologie militară rusească, și foarte probabil va depăși Rusia din punct de vedere tehnologic în următoarele două decenii. Dar umbra gigantică aruncată de Beijing merge mult mai departe de domeniile pur militar și de securitate. Ea afectează direct economia și afacerile.

Așa cum o demonstrează recenta achiziție a companiei petroliere Petrokazakhstan, pentru 4,18 miliarde USD de către Compania Națională de Petrol a Chinei, interesele energetice ale Rusiei ar putea fi afectate de goana Chinei după petrol și gaze. China a acordat de asemenea un credit de 6 miliarde USD companiei Rosneft pentru preluarea Yuganskneftegaz, o facilitate petrolieră cu o capacitate de un milion de barili pe zi, și a reușit să răstoarne planurile Japoniei de a construi o conductă de țiței către Nakhodka. În loc de asta, este foarte posibil ca Yuganskneftegaz să obțină permisiunea Moscovei de a construi conducta spre orașul Daikin, în nord-estul Chinei.

China și-a exprimat disponibilitatea de a investi miliarde de dolari în Rusia și Asia Centrală, inclusiv în zone strategice ca Orientul Îndepărtat, Siberia sau chiar de-a lungul autostrăzii Moscova-St. Petersburg. Dar o Chină săracă în resurse și bogată din punctul de vedere al populației nu poate fi o amenințare decât pe termen lung. Între timp, integritatea teritorială și securitatea Rusiei sunt atacate nu de Statele Unite, ci de elementele naționaliste și islamiștii radicali din Cecenia și Caucazul de Nord. De fapt, SUA pot și trebuie să ajute Rusia să lupte împotriva islamismului radical în această zonă.

 

Identificarea unui numitor comun

 

Multe dintre obiectivele SUA depind de cooperarea cu Rusia. Acestea includ Iranul, războiul global împotriva terorismului, neproliferarea, energia și ascensiunea Chinei (nu neapărat în această ordine). Concret, Rusia și SUA trebuie să cadă de acord asupra unei evaluări a amenințărilor comune. Ele trebuie să realizeze că sunt confruntate cu amenințări comune din numeroase surse, între care militanții islamiști radicali, pentru a putea dezvolta și implementa politici commune în aceste domenii.

Unirea forțelor în războiul împotriva terorismului. Deși subiectul acestui articol este relația dintre SUA și Rusia în sfera post-sovietică, nu poate fi ignorat cel mai mare conflict "fierbinte" din regiune, care este Cecenia, și, în mod din ce în ce mai evident, Caucazul de Nord, în care controlul Rusiei este tot mai slab. Aici, madrassahii Wahhabi/Salafi și "comunitățile" islamice (jama'ats), care nu recunosc jurisdicția autorităților laice, se dezvoltă spectaculos. Finanțarea și pregătirea ideologică a imamilor, a propagandiștilor și a liderilor militari provin din aceleași surse ca acelea ale Al Qaeda și ale altor organizații radicale din Europa, Orientul Mijlociu și din alte părți ale lumii.

Cu influența Wahhabi/Salafi în creștere în Uzbekistan și chiar în interiorul Rusiei, în Caucazul de Nord și în locuri ca Tatarstan, Bashkortostan, Azerbaidjan, și chiar cu zone predominant șiite, întreaga parte de sud a Rusiei ar putea fi destabilizată. Liderii ruși trebuie să conștientizeze acest lucru. Iar liderii americani trebuie să conștientizeze că, dacă regiuni întinse între China și Marea Neagră sunt destabilizate sau cad în mâinile extremiștilor, aceasta amenință interesele de securitate ale SUA. Livrările de energie din bazinul caspic ar fi puse în pericol, iar accesul teroriștilor la armament de distrugere în masă ar crește.

Este, așadar, necesară o cooperare SUA-Rusia în stoparea fluxurilor de resurse financiare, armament, lideri religioși și instructori. Comitetul Comun Kislyak-Burns al SUA-Rusia împotriva terorismului, purtând numle celor doi miniștri adjuncți de externe care-l prezidează, trebuie să-și extindă operațiunile și să se concentreze asupra proiectelor concrete cu participarea poliției de frontieră, a legiuitorilor în domeniul bancar, a oficialilor vamali și a serviciilor de securitate ale ambelor părți.

Dezvoltarea resurselor de energie. În timpul întâlnirii cu experți politici occidentali pe 5 septembrie, președintele Vladimir Putin a vorbit despre construcția unei conducte dinspre Siberia spre "Nord" pentru a aproviziona piețele SUA cu petrol rusesc. Dar dl Putin nu a specificat portul de la Oceanul Arctic unde se va termina conducta.

Porturile propuse de compania care deține monopolul asupra conductelor de transport al petrolului rusesc, Transneft, sunt blocate de îngheț șase luni pe an, dar există un port la Oceanul Arctic care rămâne ferit de îngheț pe tot parcursul anului și care își dorește cu disperare un trafic mai intens, inclusiv pentru petrol și gaze. Este vorba despre Murmansk, cu fiordul său natural uriaș și adânc și cu o populație numeroasă care abia așteaptă locuri de muncă. La summitul G8 pe tema Securității Energiei din Rusia pe 16 septembrie 2006, SUA și Rusia trebuie să ajungă la un acord privind construcția conductei prin Murmansk.

Mai mult, președintele Putin nu a menționat ce companii vor exploata zăcămintele și ce firme vor face parte din consorțiul care va construi conducta. Negocierea acestui acord ar trebui să fie o prioritate la cel mai înalt nivel. Cererea sporită pentru hidrocarburi și prețurile ridicate reclamă luarea unei decizii în trei-șase luni, pentru ca părțile să se asigure că acordurile sunt semnate și lucrările pot începe.

În septembrie, gigantul rusesc cu capital de stat Gazprom a trimis un vas cu gaz natural lichefiat către SUA. Deocamdată este vorba de un transport-test și de un schimb în care gazul rusesc a fost înlocuit cu gaz dintr-o țară terță, dar anul viitor Gazprom intenționează să trimită cinci transporturi de GNL către SUA. Rusia invită companiile americane să ia parte la exploatarea enormului zăcământ de gaze naturale numit Shtokman. Deciziile privind o eventuală participare trebuie de asemenea să fie luate rapid, întrucât piața americană de gaze naturale se confruntă cu crize de resurse și se așteaptă ca prețurile să crească.

Cu SUA estimând ca oferta mondială de petrol să crească substanțial prin Magistrala de Export Baku-Tbilisi-Ceyhan (BTC), livrările din Kazahstan către această magistrală vor deveni tot mai importante. SUA ar putea invita companii rusești să participe la construirea unei conducte transcaspice care să lege câmpurile enorme Tengiz, Karachganak și Kashagan (Kazahstan) de BTC. O participare a Rusiei la acest proiect este de așteptat să mai înmoaie opoziția Moscovei.

Echilibrarea cărții chineze. Există persoane în Rusia care cred că Moscova ar putea juca pe cartea Chinei împotriva Washingtonului, așa cum Richard Nixon și Henry Kissinger au jucat cartea Chinei împotriva URSS acum mai mult de 30 de ani. Însă o carte blanche pentru Beijing ar putea limita rapid libertatea de manevră a Rusiei în Orientul Îndepărtat, Siberia și Asia Centrală. Relațiile Rusiei cu Japonia se deteriorează deja din cauza apropierii sino-ruse.

Rusia se poate posta într-o poziție favorabilă semnalând Beijingului că are opțiuni mai bune decât să devină un apendice al Chinei folosit pentru materii prime. Privind lucrurile în această lumină, Rusia nu ar trebui să se teamă de prezența americană în Eurasia, întrucât aici s-ar putea juca jocul unui alt raport de forțe. Rusia ar trebui să renunțe la obiecțiile privind prezența bazelor militare americane, cum ar fi cea de la Karshi-Khanabad în Uzbekistan, care ar putea fi evacuată în viitorul apropiat, și ar trebui să coopereze îndeaproape cu SUA și NATO pentru dezvoltarea unei noi geometrii geopolitice pentru secolul XXI.

Invitarea SUA și posibil și a Indiei și Japoniei să-și sporească investițiile în Orientul Îndepărtat și Siberia; participarea alături de firme SUA, europene, japoneze și indiene în investiții masive în Asia Centrală - toate acestea ar spori libertatea de manevră a Rusiei față de China. În sfârșit, invitarea SUA să participe ca observator în Organizația de Cooperare Shanghai ar contribui la împiedicarea scenariilor în care această organizație devine ostilă SUA și inflamează tensiunile din regiune.

 

Concluzie

 

Rusia și SUA pot beneficia dacă ar coopera în urmărirea intereselor lor naționale, care se exclud reciproc într-o măsură mai mică decât realizează mulți în prezent. Noi vom beneficia dacă încercăm să ne unim forțele pentru o Eurasie prosperă și democratică, în care Rusia ocupă un loc de frunte. Rămâne însă întrebarea: jucăm un joc de sumă zero, un joc în care o parte pierde și una câștigă, sau unul în care ambele părți pot termina în avantaj? Rusia joacă la sumă zero împotriva SUA, dar ar putea crede că joacă un joc din care toate părțile câștigă cu China. Dar există oare hieroglife pentru conceptul de "joc în care toate părțile câștigă" în geopolitica Chinei?

În viitor, Rusia vrea să devină membru al unei comunități de democrații sau partenerul inferior într-o coaliție condusă de China? Când vorbim despre Eurasia, este ușor să alunecăm pe panta disputei între occidentaliști și eurasianiști, care durează de mai bine de un secol și jumătate. Elitele Rusiei, care sunt europene din punct de vedere cultural, doresc să fie europene și din punct de vedere politic? Majoritatea au ales această cale atât acum o sută de ani, cât și la începutul anilor 1990. Din punct de vedere politic, Rusia își dorește să semene cu Uzbekistanul și Pakistan? Sau cu SUA și Canada? Sau poate cu Coreea, Taiwanul, și India? În fond, democrația a încetat de mult să mai fie o invenție occidentală.

Cu toate cărțile pe masă, Rusia ar putea de asemenea să-și reevalueze apropierea de China și frisonul rece pe care aceasta îl provoacă Washingtonului. Franța și Germania își îmbunătățesc relațiile cu SUA. De ce n-ar face și Rusia la fel? Nu este încă prea târziu, dar nisipul din clepsidra geopolitică se scurge rapid.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 32

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: