Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Hegemonia Chinei

Virginia MIRCEA

China este cea mai veche civilizație a lumii, cu peste 3.500 de ani de istorie scrisă. Puterea sa a cunoscut ascensiuni și decăderi, cu precădere la jumătatea secolului XIX, când dinastia conducătoare Qing s-a prăbușit, lăsând locul rebeliunii și intervenției externe. La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, guvernul naționalist, slăbit după un deceniu de luptă împotriva Japoniei și subminat de corupție și incompetență, a fost implicat într-un război civil împotriva Partidului Comunist Chinez, și a pierdut.



Interesele Chinei

 

Până în 1950, lideri comuniști ca Mao Zedong au considerat că autoritarismul va restabili vechea glorie a Chinei, o credință care s-a stins atunci când 30 de milioane de persoane au murit de foame în perioadele de recesiune induse de stat la începutul anilor 1960 și alte 10 milioane au murit în campanii ideologice fanatice. În decembrie 1978, după câteva "mari salturi" înapoi, liderul Partidului Comunist, Deng Xiaoping, a introdus reformele economice care aveau să transforme RPC într-un hibrid interesant - o "economie de piață socialistă" - în esență un stat comunist care folosește principii de piață.

La 25 de ani de la începutul acestui experiment, China are cea de-a șasea economie din lume, al treilea mare buget de apărare potrivit unor estimări și cea mai numeroasă populație națională (1,3 miliarde locuitori). Potrivit Băncii Mondiale, Produsul Intern Brut al Chinei, de 1,6 trilioane USD, crește cu 9% pe an. China are nevoie de resurse pentru a alimenta o economie în creștere rapidă, dar nu are suficient petrol, gaze naturale, aluminiu, cupru sau fier pentru a-și satisface nevoile de energie și producție. În plus, are nevoie de parteneri comerciali care să-i cumpere produsele electronice, textilele, jucăriile și încălțămintea. Deși China comunistă îmbrățișează conceptele de piață, ea are încă o economie diferită de cea de piață, în care un partid totalitarist disciplinat are autoritate totală (prin guvernul central) asupra deciziilor investiționale, financiare, de import și export ale entităților non-statale.

 

China ignoră influența SUA

 

Principalul rival al Chinei pentru asigurarea dominației mondiale este SUA. China percepe SUA ca forța care împiedică reunirea Taiwanului cu patria-mamă și care se opune ascensiunii Beijingului ca putere mondială. Anterior, China era izolată, dar acum ea joacă un rol-cheie în geopolitica Asiei și aspiră să facă la fel în alte regiuni. În afara statutului de putere nucleară, este membru al Consiliului de Securitate al ONU, al Organizației Mondiale a Comerțului, al Grupului celor 77 de state în curs de dezvoltare și al Grupului de Cooperare Economică Asia-Pacific. Are de asemenea statut de observator în cadrul Organizației Statelor Americane.

Deși China a devenit al doilea partener comercial al SUA, după Canada, ea sfidează influența SUA de câte ori îi stă în puteri. De fapt, în curând va avea mai multe submarine de atac decât Statele Unite, o dată cu adăugarea a patru submarine rusești din clasa Kilo și a noilor vase diesel-electrice echipate cu tehnologia care le permite să navigheze mai silențios decât submarinele nucleare. Fostul ambasador american la Beijing, James Lilly, afirma că "există câteva certitudini: chinezii desfășoară ample operațiuni de informații împotriva noastră, fac afirmații deschise împotriva noastră, documentele de nivel înalt indică faptul că nu sunt prietenii noștri". Documente militare chineze promovează proiecțiile de putere și descriu politicile SUA ca "hegemonism și politici de putere".

 

China și relațiile cu America Latină

 

În anii 1980, relațiile dintre China și statele din America Latină erau caracterizate de schimburi științifice, sportive și militare. Relațiile economice nu s-au dezvoltat semnificativ până după 1990. La un an după ce China a reprimat disidenții din Piața Tiananmen, președintele Yang Shangkun a vizitat America Latină. Această călătorie anunța începutul unei serii crescânde de misiuni la nivel înalt, care au pus bazele a ceea ce avea să fie descris ca "o nouă ordine politică și economică mondială".

Ritmul a crescut la începutul acestui secol. În aprilie 2001, președintele chinez Jiang Zemin a condus o misiune de 12 zile menită să cimenteze relațiile economice și comerciale, și să atace ceea ce el numea "planul unipolar" al Washingtonului. Itinerariul său a inclus Argentina, Uruguay, Brazilia, Cuba și Venezuela. Li Peng, președinte al Comitetului Permanent al Congresului Național Popular, l-a urmat, făcând mai multe vizite în noiembrie 2001. În noiembrie 2004, președintele Hu Jintao a zburat în Argentina, Brazilia, Chile și Cuba, unde a semnat 39 de acorduri bilaterale și a anunțat investiții de 100 miliarde USD în următorii 10 ani. În mai anul acesta, președintele Partidului Comunist, Jia Qinglin, a vizitat Columbia, Mexic, Uruguay și Cuba.

China a trecut la asistență economică, investiții directe, câteva firme mixte și legături militare, valorificând acordurile comerciale simple. Atunci când colapsul financiar al Argentinei a cutremurat sudul Americii Latine, China a profitat rapid de șansa de a-și spori influența în Argentina și Brazilia, în timp ce investițiile SUA s-au redus la aproape o jumătate. Companiile mixte au inclus parteneriate cu Great Dragon Telecom în Cuba și Columbia. China este partener al Braziliei în proiecte de îmbunătățire a rețelei de căi ferate și stabilirea unei rute de cale ferată către Pacific, pentru a reduce costurile de transport pentru minereul de fier și soia. Supraaglomeratul port Antofagasta din Chile ar putea fi retehnologizat cu ajutorul Republicii Populare Chineze.

Pentru a-și satisface nevoile industriale și de consum, China a realizat investiții și acorduri cu producători de petrol ca Venezuela, Ecuador, Columbia, Argentina, Brazilia și chiar Mexic. Cea mai mare apropiere este cea cu liderul autoritarist al Venezuelei, Hugo Chávez, care controlează direct industria petrolieră a statului. Președintele Chávez a invitat Corporația Națională de Petrol a Chinei (CNPC) să participe la explorarea bogatelor câmpuri de pe centura Orinoco. Între timp, CNPC a investit 300 milioane USD în tehnologie, pentru a folosi combustibilul Orimulsion, din Venezuela, în centralele energetice chinezești.

În prezent, Venezuela intenționează să-și mărească importurile către China cu 300.000 barili pe zi și a semnat recent un acord cu Columbia privind construcția unei conducte până la portul Tribuga pe coasta Pacificului, deoarece vasele transportatoare nu pot trece prin Canalul Panama. O altă propunere adresată statului Panama vizează modificarea conductei de petrol Panamanian, pentru a facilita transportul de petrol către coasta Pacificului. În vizita sa la Beijing în 2004, președintele Chávez a afirmat că sporirea exporturilor către China va contribui la eliminarea dependenței de exporturile pe piața SUA.

În 2003, China a licitat pentru obținerea unei concesiuni asupra principalelor câmpuri petrolifere ale Ecuadorului. În același an, CNPC a achiziționat un pachet de acțiuni la compania de petrol și gaze Pluspetrol din Argentina, care exploatează câmpurile din nordul Argentinei și Peru. Deși Constituția Mexicului interzice vânzările de acțiuni Pemex către firme străine, se așteaptă ca o sporire a exporturilor de petrol să reechilibreze relațiile comerciale ale Mexicului cu RPC. Deși nu este încă prezentă în Bolivia, un posibil președinte populist ca Evo Morales ar putea găsi prezența Chinei ca fiind acceptabilă din punct de vedere ideologic, ca înlocuitor al investițiilor private occidentale.

La nivel militar, China și-a dezvoltat relațiile prin programe de schimb. Se pare că are relații di recte, la nivel de trupe, cu Venezuela, Argentina, Chile, Peru și Uruguay. RPC a început să colaboreze cu Brazilia în domeniul tehnologiei sateliților de spionaj în 1999. RPC a oferit asistență în domeniul lansării rachetelor în schimbul tehnologiei optice digitale care permite obținerea de imagini de înaltă rezoluție în timp real. Mai mult, accesul la facilitățile de monitorizare spațială ale Braziliei ar putea oferi Chinei posibilitatea de a ataca sateliții SUA cu o diversitate de tehnologii în dezvoltare în prezent.

Probabil cea mai fructuoasă colaborare este aceea cu dictatorul Fidel Castro. În 1999, China se pare că a interceptat semnale satelit de la unități din estul Cubei. În 2000, China a obținut acces direct la o bază din afara Havanei pentru a intercepta comunicații telefonice americane. În 2001, Rusia a anunțat că-și abandonează centrul intensiv de spionaj electronic de la Lourdes. Se pare că în prezent acest centru este ocupat de personal chinez. Un acord semnat în februarie 2004 ascunde acest tip de operații sub masca unei cooperări în domeniul comunicațiilor tehnice. De fapt, semnalele Radio China International sunt emise din Cuba, interferând cu comunicațiile radio de pe coasta de est a SUA și cu cele de control al traficului aerian, conform unei plângeri emise de Comisia Federală de Comunicații.

 

Avantajele colaborării cu China

 

RPC poate negocia pe loc, fără a fi nevoită să țină cont de foarte multe elemente. Tranzacțiile sale sunt bazate pe schimburi simple. Conducătorii săi au autoritatea de a negocia acorduri externe fără să țină cont de o eventuală supraveghere legislativă, principiile statului de drept sau obiective altruiste. Spre deosebire de liderii occidentali, liderii chinezi reprezintă monopoluri de stat - ceea ce se potrivește perfect cu proprietatea guvernamentală dintr-o mulțime de state sau controlul guvernamental asupra telecomunicațiilor, industriei miniere sau energetice. Nu este nevoie ca statele respective să-și dezvolte capacitatea de a negocia cu corporații diverse.

Pentru a obține mărfurile de care are nevoie, China oferă investiții tentante în infrastructură. Spre deosebire de China, SUA nu poate oferi legături directe cu industrii de stat; tot ce poate oferi este ajutorul pentru dezvoltare. Competiția cu partea chineză ar putea face ca fondurile Millennium Challenge Account (MCA) să fie un stimulent mai puțin eficient pentru democratizarea guvernelor și liberalizarea piețelor. Perioada de 1-2 ani dintre propunere și transferul fondurilor de către MCA oferă guvernelor volatile o ocazie să dea înapoi în fața cerințelor de performanță orientate spre piață.

Flexibilitatea Chinei vine în opoziție cu abordările SUA, mai rigide. Obținerea oricărui tip de asistență din partea SUA necesită respectarea unui set de restricții, între care respectarea drepturilor omului, protecția mediului, angajamentul de a nu trimite soldați americani în fața Curții Penale Internaționale, de a nu ajuta foști sau actuali teroriști, de a nu utiliza echipamentul furnizat de SUA pentru alte scopuri decât cele stabilite. Angajamentele americane depind de asemenea de aprobarea legislativului, care poate fi retrasă dacă Congresul American își schimbă părerea.

 

China "privește" spre SUA

 

De la facilitățile de spionaj electronic din Cuba la facilitățile portuare ale conglomeratului, China și-a antrenat privirile pentru a surprinde cât mai mult din SUA. Agențiile de informații SUA sunt conștiente de acest lucru, dar abordarea Washingtonului de a se concentra asupra fiecărei amenințări pe rând, îndeosebi asupra războiului împotriva terorismului, ar putea lăsa Statele Unite vulnerabile în fața spionajului militar și industrial chinez.

Publicat în : Cover story  de la numărul 32

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: