Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Fabricarea diamantelor naturale

Cristian BANU

Într-o cameră dintr-o clădire din Boston, opt mașinării de dimensiunea unei tobe mari fabrică diamante. Da, nu este nici o greșeală, ele fabrică diamante. Diamante adevărate, care nu pot fi deosebite de cele formate de-a lungul a milioane și milioane de ani, vândute apoi în magazine precum Tiffany's.



Compania care conduce această operațiune se numește Appollo Diamond și este înființată de un fost savant de la Bell Labs. Dacă privești în interiorul laboratorului companiei, poți vedea efectiv cum cresc diamantele printre gaze de culoare rozalie. Pentru anul acesta, cei de la Appollo speră să ajungă la diamante de două carate, urmând ca anul viitor să ajungă la 10 carate. Diamantele vor intra pe piață undeva la sfârșitul anului viitor la probabil doar o treime din prețul unui diamant "original".

Însăși ideea de producție a diamantelor schimbă întregul concept. Abilitatea de a fabrica diamante poate schimba economia și viața noastră de zi cu zi la fel ca inventarea oțelului pe la 1850 sau a tranzistorului în anii '40.

Pentru tehnologie, diamantul este un material de vis. Poate face computerele să funcționeze la viteze care ar topi instantaneu computerele actuale. Poate conduce la realizarea unor lasere extrem de puternice. Poate face un telefon celular să ajungă la dimensiunea unui ceas de mână și iPod-ul dumneavoastră să stocheze 10.000 de filme, nu 10.000 de melodii. Poate ajuta industria medicală. Poate ajuta la realizarea unor învelișuri pentru, de pildă, automobilul dumneavoastră care să nu se zgârie niciodată.

Oamenii de știință cunosc acest potențial de zeci de ani, însă ei au fost ținuți în frâu datorită rarității și prețului ridicat al diamantelor naturale. În plus, cele naturale sunt greu de adus la forma la care ar fi cel mai potrivite în producție.

Însă procesul de fabricare a diamantelor naturale schimbă acest lucru. Este, dacă vreți, ca diferența dintre a aștepta un trăsnet să aprindă un foc și a ști cum să-l aprinzi.

Procesul de fabricare a diamantelor reprezintă un moment excepțional pentru știință și tehnică. "Nici nu ne putem imagina toate utilizările posibile, spune Robert Linares, co-fondatorul Apollo, suntem abia la început."

Linares a început să lucreze la această tehnologie în urmă cu 15 ani, cea mai mare parte a timpului petrecând-o în garajul său unde avea un laborator improvizat. De la bun început a avut în minte numai întrebuințările tehnologice ale diamantelor. Nu s-a gândit nici un moment că le-ar putea și fabrica. Asta până a avut un mic accident.

 

Două tehnologii diferite

 

În 1955, cei de la General Electric au creat niște utilaje de mărimea unor camere care erau capabile să supună atomii de carbon la presiuni uriașe pentru a crea praf de diamante și chiar cioburi. Materialele astfel obținute nu erau suficient de mari sau suficient de pure pentru a fi utilizate în tehnologia digitală sau ca bijuterii. Însă erau bune pentru uz industrial, cum ar fi cuțite sau abrazive.

În deceniile următoare companiile și centrele de cercetare s-au întrecut în a face diamante mai mari și mai pure, dar nu au ajuns prea departe. În anii 1990 se desprinseseră două tehnologii de creare a diamantelor. Una dintre ele era forța brută. Metodă la care rușii ajunseseră foarte buni și utilajele lor erau cumpărate și de americani. Astfel, se aplică atomilor de carbon o presiune de 58.000 de atmosfere la o temperatură de 2300 grade Fahrenheit până când materia se cristalizează într-un diamant de culoare galbenă. Pietrele astfel obținute sunt bune pentru bijutieri, dar nu suficient de pure pentru tehnologia digitală. Compania vinde diamantele cu 5000$ caratul, în vreme ce un diamant galben obținut prin metode tradiționale costă de patru ori mai mult.

Cea de-a doua soluție este printr-un proces numit depunerea vaporilor chimici. Este un proces mult mai subtil și utilizează o combinație de gaze de carbon, temperatură și presiune, combinație care, spune Linares, recreează condițiile de la nașterea universului. Atomii din vapori aterizează pe un ciob de diamant prezent în încăpere. Apoi, particulele vaporizate iau forma diamantului și cresc, atom cu atom, până când se formează un diamant veritabil.

Prin acest proces se pot crea diamante care sunt foarte puternice și surprinzător de pure. Procesul acesta poate fi utilizat pentru a crea diamante de diverse forme, la fel cum se creează cipurile de siliciu pentru calculatoare sau poate fi îmbunătățit astfel încât să permită trecerea unui curent prin diamant, transformându-l astfel într-un material semiconductor.

Destul de multe companii au cercetat această tehnologie, printre care Sumimoto din Japonia și celebrul producător de diamante De Beers, însă Linares este cel mai avansat.

După ce și-a dat doctoratul în știința materialelor la Rutgers University, Linares s-a angajat la laboratoarele Bell și a lucrat în domeniul cristalelor și aplicațiile acestora în telecomunicații. În anii 1980, a pornit compania Spectrum Technology, care realiza cipuri pentru telefoane mobile din arsenide de galeniu. Compania a devenit singurul furnizor de astfel de cipuri pe piață și până la urmă Linares a vândut-o companiei NERCO Advanced Materials.

Banii astfel obținuți i-a investit în proiectul său de suflet, fabricarea diamantelor prin metoda depunerii vaporilor chimici pentru electronică și uz industrial. "Nu mă gândeam nici pe departe la bijuterii", a spus el într-un interviu din "USA Today".

 

Laboratorul din garaj

 

Linares a început să construiască în garajul său utilajele de care avea nevoie. În cele din urmă a reușit să facă procesul să funcționeze și a realizat primele cioburi de diamante. A înființat atunci firma Apollo Diamonds și a început să producă diamante industriale. Totul a mers normal până când a uitat din greșeală un ciob de diamant în cuptor peste week-end. "Când am sosit la lucru luni, nu am observat diamantul în cuptor", a spus Linares. Diamantul era incolor și pur. "Abia când l-am zărit prima dată mi-am dat seama că putem face și bijuterii".

Pentru Apollo, fabricarea bijuteriilor ar fi un lucru extraordinar. Este o piață anuală de circa 60 miliarde dolari. Numai dacă reușește să-și adjudece 1% din ea înseamnă o cifră de afaceri anuală de 600 milioane dolari.

Această piață este foarte importantă pentru companie, deoarece reprezintă o sursă de finanțare pentru proiectele sale, fiindcă deocamdată nu există încă tehnologia la care să fie utilizate diamantele, ceea ce înseamnă că o piață reală ar putea apărea în cel puțin cinci ani sau chiar mai mulți.

Problema este că Apollo nu cunoaște piața pietrelor prețioase. Angajații săi sunt tehnicieni. "Nu suntem bijutieri, recunoaște Bryant Linares, fiul fondatorului, absolvent al unui program MBA și care a vândut propria companie din domeniul IT pentru a lucra împreună cu tatăl său. Nu cunoaștem clienții." De aceea, compania intenționează să separe cele două business-uri, urmând ca partea de pietre prețioase să fie condusă de un manager din industrie.

O altă problemă cu care se confruntă Apollo este concurența, în special De Beers, care a lansat o campanie de PR către bijutieri, afirmând că diamantele produse de companii precum Appolo sau Gemesis sunt artificiale.

Acestea din urmă dau replica spunând că diamantele lor sunt "de cultură", împrumutând un termen tot din lumea pietrelor prețioase, perlele. De Beers respinge termenul, ca fiind "fals și inacceptabil. Îi face pe oameni să creadă că este vorba de un proces organic, ceea ce nu este cazul," spune Simon Lawson, un oficial al De Beers.

De aceea, compania încearcă să dezvolte un aparat care să măsoare diferențele între un diamant "natural" și unul "de cultură", deoarece nici măcar experții nu pot sesiza diferența. Intrând pe această piață, Apollo și-a creat un inamic puternic.

 

Procesul tehnologic

1. Un ciob de diamant este pus într-o încăpere în care se injectează hidrogen și hidrocarbon și se încălzește la o temperatură de câteva mii de grade în condiții de presiune deosebită.

2. Atomii de carbon aterizează pe ciobul de diamant și replică structura cristalină a acestuia, la fel cum o picătură de apă se disipă într-un pahar în celelalte picături și nu se mai distinge. Astfel, diamantul crește. Pentru a obține un diamant de cinci carate este nevoie de o săptămână.

3. Diamantul astfel obținut poate fi tăiat în forma dorită. O parte se păstrează pentru a "crește" un alt diamant.

Publicat în : Tehnologie  de la numărul 31

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: