Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Construcția percepțiilor sociale ale românilor

Ana-Maria TĂNASE

În contextul actualelor transformări de pe scena politică românească, în analiza de mai jos voi încerca să văd în ce măsură nivelul de cultură al unei națiuni influențează modalitățile de formulare și implementare a deciziilor politice. Legat de acest aspect, Robert Dahl se întreba în ce măsură cetățenii sunt competenți și instruiți politic astfel încât să aibă pretenția și/sau capabilitățile necesare (informații, interes, abilități participative) de a influența adoptarea și luarea deciziilor.



În lucrarea lor "Cultura civică", Gabriel Allmond și Sydney Verba defineau cultura politică a unei națiuni ca un set de valori, emoții, impresii, atitudini, informații relevante și competențe politice. În opinia autorilor, la nivelul sistemului politic ("polity"), contează părerea cetățenilor despre organizațiile și instituțiile politice, valorile și atitudinile lor. La nivelul procesului politic ("politics"), este important să vedem în ce măsură cetățenii se percep integrați în sistem, raporturile lor din interiorul sistemului etc. La nivelul deciziilor politice ("policy"), indicatorul relevant este modul în care cetățenii încearcă să conteste deciziile politice și să influențeze modalitățile lor de implementare.

Studiu de caz: vrem în Uniunea Europeană, dar cât de informați suntem?

În ciuda abundenței discursive a temei legate de integrarea României în UE, transmiterea și asimilarea de către opinia publică a informațiilor și a valorilor europene rămân precare și lipsite de relevanță.

Cercetarea sociologică "Valori românești, valori europene", realizată la solicitarea Delegației Comisiei Europene (în septembrie 2005), ultimul sondaj INSOMAR (din octombrie 2005) și ultimul sondaj Gallup (în octombrie) ne oferă date cantitative despre informațiile și atitudinile românilor referitoare la problematica integrării europene. Comparativ cu anii trecuți în care românii susțineau integrarea europeană într-un procent zdrobitor, adică de peste 80%, sondajul INSOMAR arată că susținerea publică a scăzut dramatic:63,1% cred că "Da", vom intra în UE în 2007, pe când 36,9% cred că "Nu". Aceasta nu înseamnă însă că nivelul de informare al românilor despre Uniunea Europeană ar fi crescut. Ultimul sondaj Gallup arată că peste 80% din cei intervievați consideră că România este deja membră al Uniunii Europene. În sondajul INSOMAR, dintre cei care au răspuns "Nu", 16% cred că vom intra în 2008, 15,9% în 2010, 9,7 în 2014 sau mai târziu, 41,2% "Nu știu", iar 40,8% "Nu răspund". După cum arată datele, românii nu sunt mai bine informați, dar sunt mai puțin optimiști în ceea ce privește anul de intrare a României în UE.

O posibilă corelație dintre scăderea nivelului de optimism legat de integrarea României poate fi găsită în nivelul percepției socio-economice. În acest caz, putem face o distincție între percepția egocentrică a subiecților și percepția sociotropică. În ultimul sondaj Gallup (aplicat doar pe electoratul urban), la întrebarea deschisă "Care este cea mai importantă problemă a României?", românii pun înaintea "integrării europene" "sărăcia (lipsa banilor)" și "lipsa locurilor de muncă" (al doilea răspuns îl putem considera ca fiind principala cauză de provocare a sărăciei).

Dacă urmărim pe eșantionul detaliat în funcție de mărimea orașului și în municipiul București, observăm că, deși "lipsa locurilor de muncă" nu mai este văzută că principală cauză, "sărăcia" ("lipsa banilor") rămâne prima problemă a locuitorilor din orașele mari (22%) și din municipiul București (20%). În schimb, în ceea ce privește posibila/ecauză/e (poate fi doar una dintre ele sau ambele) a(le) "lipsei banilor", respondenții din orașele mari și cei din București au puncte de vedere oarecum diferite. Respondenții din orasele mici și mijlocii atribuie în majoritate "lipsa banilor" "lipsei locurilor de muncă". Spre deosebire de aceștia, locuitorii din orașele mari atribuie o problemă ce ține de venitul personal (egocentrică) unor cauze sociotropice, și anume "integrarea în UE" (12%) și "corupția" (10%). Respondenții din București consideră, după "lipsa banilor" (o problemă egocentrică), alte două probleme ca fiind prioritare, și anume "inundațiile" (11%) și "corupția" (10%).

Datele din sondajul Gallup sunt confirmate și la nivelul celui realizat de către Delegația Comisiei Europene, aplicat pe un eșantion reprezentativ la nivelul întregii populații. Astfel, lipsa de informații concrete în ceea ce privește integrarea europeanăconcomitent cu majorarea taxelor (puse pe seama cererilor UE) îi determină pe români să vadă în aderarea la UE, pe termen scurt, mai multe dezavantaje decât avantaje. Astfel, conform sondajului comandat de către Delegația Comisiei Europene, trei din patru români îngrijorați se așteaptă la dezavantaje. În schimb, șapte români din zece consideră că pe termen lung vor exista mai multe avantaje decât dezavantaje.

Discursul politic și/sau politicianist despre integrarea europeană

Discursul politic al partidelor este sec și vag. Nimic în afară de pretextul deja celebru de obositor al integrării nu pare să îmbogățească discursul liderilor. Câte o vizită la Bruxelles, câte un mesaj de susținere sau de euroscepticism al vreunui oficial. Cu toate acestea, nimic, absolut nimic, nu pare să contribuie la o mai bună informare a populației despre ceea ce este și ceea ce implică integrarea europeană: discursurile majorității politicienilor români sunt fie prea generale, fie prea tehnice.

Spre deosebire de acestea, ultimul discurs al lui Băsescu, deși nu conține prea multe informații relevante sau consistente despre integrarea europeană, este foarte emoțional și face apel la "mândria națională" și "patriotism". În opinia președintelui, românii trebuie să-și redobândească mândria națională și să intre în UE cu o oarecare aroganță: "Nu putem intra în UE cu capul plecat. Este dreptul nostru să fim acolo. Noi nu cerșim, noi cerem. Nu suntem luați, ci ne ducem în UE. Suntem o națiune puternică, chiar dacă avem erori în istorie... Sentimentul mândriei naționale este unul din motoarele mentalității colective... Nu văd nici un motiv ca noi, aici, acasă, să nu fim mândri și să nu intrăm cu o oarecare aroganță în UE. O aroganță a poporului român în raport cu cei care n-au nimic în plus față de noi... Schimbarea de mentalitate și redobândirea mândriei de a fi român sunt două elemente importante, care pot crea României șansa de a intra frumos în UE. Nu aș vrea ca țări din UE să ne trateze cu mai mult respect decât ne tratăm noi înșine." Pentru prima dată de la mesajele din campania electorală, președintele României face apel la sentimente de identitate națională, chiar dacă, așa cum arată studiul Delegației Comisiei Europene, românii au mai puțină încredere în ei înșiși și sunt mai puțin mândri de țara lor decât cetățenii europeni.

În ceea ce privește profilul românului mediu față de cel al europeanului mediu, conform sondajului efectuat de Delegația Comisiei Europene, românii se consideră mai puțin organizați și eficienți, dar și mai puțin morali decât europenii. Se văd la fel de inteligenți, dar mai puțin competenți și au un nivel al încrederii în sine mai scăzut. Însă românii spun că, în cazul anumitor trăsături, ei se plasează mai bine decât europenii, fiind mai afectuoși și mai prietenoși. În plus, sunt mult mai vorbăreți.

Președintele își continuă discursul amintind și de costurile integrării: "Nici un guvern nu plătește el integrarea, costurile integrării apasă pe umerii a 22 de milioane de români... Nu este de conceput o Românie care intră masiv cu prețuri subvenționate în competiția de după integrare. Sunt costuri de care politicienii nu au vorbit, dar populația trebuie să știe că le plătește pentru integrare." Președintele vorbește lapidar despre prețuri (subiectul său preferat sunt costurile la carburanți), ceea ce dovedește că există câteva intenții de informare a populației despre subiectul integrării europene. Dar el nu poate fi singurul actor "semnalizator" și nici nu poate înlocui o campanie de informare despre integrarea europeană. În acest context discursiv, exacerbarea unor sentimente românești la nivel european, hai să zicem europenizarea lor, venite însă pe fondul unei lipse totale de informații, nu pot rămâne decât la nivelul unui discurs manipulator și populist.

Cât de important este capitalul social?

Capitalul social al unei națiuni este vital chiar și pentru bunul mers al politicii. Cercetările concentrate pe modalitățile de definire, creștere și/sau menținere a capitalului social al unei țări (R. Putnam, 1993, Eric M. Uslaner, 2003) - componentă a culturii politice a unei națiuni - arătau că manifestările și dezvoltarea "capitalului social" al unei națiuni sunt direct dependente de componente socio-culturale foarte importante, cum ar fi "social trust" (încrederea socială) și comportamente participative (participarea politică). Încrederea socială se regăsește în încrederea cetățenilor pentru instituții, încrederea în ceilalți și încrederea în ei înșiși. Cele trei componente ale încrederii sunt interdependente și, în cele mai multe cazuri, nivelul de încredere în instituții este determinat de încrederea în ceilalți și încrederea în ei înșiși. În ceea ce privește al doilea element definitoriu în existența și manifestarea capitalului social, și anume participarea politică, R. Putnam (2000) vorbea despre existența unor comportamente sociale, nu neapărat politice, ale cetățenilor unei națiuni, materializate prin aderența pentru asocierea la diverse grupuri, organizații, frecvența mersului la biserică, dar și manifestarea interesului pentru politic, prin organizarea unor acțiuni de lobby, marșuri etc., precum și participarea la vot. Cu cât cetățenii devin mai interesați și, prin urmare, mai informați în ceea ce privește fenomenul politic, în cazul de față integrarea europeană, cu atât devin mai participativi vizavi de acel subiect. Participarea politică, în forma cea mai "manifestă" a culturii politice, conține elemente de influențare și/sau contestare a deciziilor politice ale liderilor.

Ultimul sondaj Gallup arată că, în proporție de peste 90%, respondenții din mediul urban nu au participat la o întâlnire politică, nu au fost contactați de vreun politician, nu au luat parte la vreo manifestație, marș politic, nu au participat la semnarea unei petiții. Mai mult, în proporție de peste 60%, respondenții consideră că nu pot influența deciziile politice de la nivelul localității lor și în proporție de peste 70% nu pot influența deciziile politice luate la nivelul țării.

Datele aceluiași sondaj ne aduc o informație interesantă: nivelul de încredere în instituții nu este direct proporțional cu opțiunea de vot. Chiar dacă Biserica și Armata rămân primele două instituții în care românii au încredere peste 80%, ei nu doresc ca acestea să fie și conducătorii țării. Faptul că dintre cei intervievați aproape 80% doresc să fie conduși de către cei pe care îi aleg în mod direct arată dorința cetățenilor de a-și delega dorințele și de a găsi o reflectare fidelă a intereselor în cadrul deciziilor politice. Este cunoscută deja slăbirea excesivă a bazei de susținere publică a partidelor politice, ale căror "goluri" au fost umplute printr-o excesivă personalizare a vieții politice. În ciuda faptului că românii doresc să fie conduși în proporție de 47%de un lider autoritar, 67% preferă să fie conduși de către experți care să nu fie neapărat membri ai unui partid politic, ceea ce înseamnă că personalizarea puterii politice se distribuie în funcție de percepția competenței liderilor și nu depinde de apartenența acestora la un partid politic.

Concluzii

Nu pot să mă pronunț dacă în lipsa de "administrare" a informațiilor politice (în studiul meu, despre integrarea europeană) este vorba despre ignoranță sau rea-voință a liderilor politici români. Nu este însă nici un secret că lipsa informațiilor politice face publicul să fie mai ușor manipulabil în fața discursurilor, care au ca puncte de plecare propriile lor angoase, preferințe și/sau frustrări. De asemenea, nu este nici un secret că, de cele mai multe ori, informarea este construită (atunci când există) printr-o selecție filtrată a acelor informații politice (prezentate ca fiind de interes public) care se doresc să ajungă la cetățean. În acest caz, chiar și formele de participare politică pot fi manipulate (în cazul campaniilor electorale și a organizării referendumului).

Desigur, nu trebuie aruncată vina exclusiv asupra autorităților care nu au nici un interes să asigure cetățenilor o informare corectă și intensă despre ceea ce înseamnă politicul (în cazul meu, integrarea europeană). Lupta pentru putere este machiavellică și am fi naivi să acuzăm politicienii că vor să câștige o campanie electorală prin prezentarea doar a acelor puncte de vedere care îi avantajează și îi ajută să capteze cât mai mult electorat. Niciodată nu vom întâlni politicieni care să aibă în centrul preocupării lor să-i informeze pe cei care votează, prezentându-le și punctele de vedere adverse și/sau care nu le aduc capital politic. Niciodată nu vom întâlni un guvern care să-și bazeze legitimitatea pe susținerea publică (exclusivă) a intereselor celor care i-au ales. Filtrarea informațiilor este vitală, pentru că nici un guvern nu va avea vreodată un minim interes să furnizeze electoratului său resurse de contestare și/sau de influențare a deciziilor sale. Dar electoratul nu va trebui să se lase atras în capcana, uneori comodă, a practicării "moderne" adezinteresului general pentru orice subiect politic.

Primul pas spre calea unui consens între agenda cetățeanului și cea a elitelor este stimularea interesului pentru informare publică. Prezentarea și furnizarea informațiilor de natură politică vor trebui scoase din contextul lor politicianist și integrate în sfera interesului public. În medierea acestui proces, un rol important ar trebui să revină presei.

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 31

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: