Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

PSD: de la consensul în furt la convulsii

Cristian BRĂTESCU

În ultima perioadă, PSD a fost supus unor agitații cumplite, stârnite în principal de "ăl bătrân", dar și de înverșunarea cu care actuala putere s-a repezit la scaunele lui Adrian Năstase și Nicolae Văcăroiu.



Sfârșitul dinozaurilor?

 

A surprins pe toată lumea împăcarea celebră dintre Iliescu și Petre Roman. Fostul idol al fetelor de la Apaca îl urmează pe Ion Iliescu prin țară ca un cățeluș credincios. Surprinzător, dacă ne gândim la modul în care Ion Iliescu s-a dispensat de pupilul său cu ajutorul unui alt spectru reapărut recent în bătaia reflectoarelor, și anume "Luceafărul huilei". Sau nu atât de surprinzător, dacă ne gândim la traiectoria fostului premier care odată dădea interviuri marilor televiziuni și acum ajunsese să stea la coadă pentru a prinde loc în garsoniera TV a lui Dan Diaconescu în Direct, alături de vindecători, cămătari și alți frustrați. Plecat din PD nevrând să stea în umbra lui Băsescu, Petre Roman eșuează lângă Ion Iliescu, un personaj care se pregătește la rândul său să intre în categoria expiraților.

Ion Iliescu a primit la Congresul PSD lovitura vieții lui. Speriat după scandalul stârnit de eliberarea lui Miron Cozma, Ion Iliescu își recăpătase energia și vigoarea și părea că se va întoarce triumfător în fruntea partidului creat de el. În loc de asta, partidul i-a jucat o festă, oferindu-i doar un loc la fereastră, sperând astfel să-i poată încasa "pensia", adică voturile.

Neavând curajul să-i spună adio fondatorului său, PSD a ratat momentul reformării. Din fericire pentru partid, Ion Iliescu nu mai înțelege ce i se întâmplă și mai mult ca sigur va pleca singur din partid, împreună cu alți refuzați dragi lui, cum ar fi pensionara Rodica Stănoiu, pensionarul Nicu Văcăroiu, Iorgovan și, poate, cine știe, chiar Adrian Năstase, servant umil și credincios, care și-a semnat decesul politic prin acel celebru "eu nu pot candida împotriva lui Ion Iliescu".

Ce șansă mai au aceste spectre politice? Nu foarte mare. Electoratul lui Ion Iliescu - adică perdanții tranziției, o mică parte din cei care în 1990 strigau pe străzile Bucureștiului "Noi muncim nu gândim" și "Nu ne vindem țara" au ajuns acum la pensie - și în afara unor cârcoteli prin parcuri sau pe la cozi ori mijloacele de transport în comun nu prea sunt activi social. Iar țăranii care trăiau cu poza lui Ion Iliescu pe televizor l-au înlocuit cu idoli mai moderni precum Andreea Marin sau Mircea Radu. Mai toți au copii și nepoți prin Spania și Italia "la munci" și, de gura lor, au renunțat la idolul lor. În plus, Ion Iliescu este azi concurat atât de Traian Băsescu, cât și de Vadim Tudor. Socialismul anilor '70, când mâncarea era ieftină, se găsea Kent și Pepsi peste tot și la Cerbul de Aur venea Julio Iglesias nu mai atrage pe nimeni în afara unor proletari nostalgici după concediile "prin sindicat"...

 

Cine reformează PSD-ul?

 

În timpul campaniei electorale apăruse un răspuns la această întrebare: "PNA-ul și Parchetul". Deocamdată, în afara unor amenințări vagi, interesele economice ale baronilor PSD nu au fost clintite de noua putere. Desigur, de gura Europei se vor scoate unu-doi țapi ispășitori, acei "pești mari", printre candidați fiind la loc de frunte Adrian Năstase și Dan Ioan Popescu.

Deși face parte din conducerea executivă a partidului, Adrian Năstase și-a pierdut treptat influența pe care o mai avea, în momentul de față puterea fiind împărțită între Ioan Rus și Miron Mitrea.

Este evident că ambii sunt nemulțumiți de prestația lui Mircea Geoană care a tot călcat în străchini făcând gafe după gafe, întărind astfel eticheta de "prostănac" lipită de Ion Iliescu.

PSD a primit și un ajutor nesperat din partea actualei puteri. Pe de-o parte, greșelile acesteia au scos de pe agenda publică personaje din PSD care altădată erau ținta unor atacuri puternice pe motive de corupție. Ați mai auzit ceva de Marian Oprișan? De Mischie? De Liviu Dragnea? Sau alți baroni locali care aveau rubrici permanente în ziare? Din păcate pentru PSD însă, faptul că ei au intrat într-un con de umbră și-și văd liniștiți de afaceri nu reprezintă un avantaj decât de moment. Ascunderea unei probleme nu înseamnă și rezolvarea ei. Fiindcă PSD poartă stigmatul corupției și asta îl împiedică să atragă voturile electoratului urban, civilizat și informat.

Această trecere în plan secund nu a ajutat la o reformă reală a partidului, a structurilor sale, ci a menținut un status-quo ce nu folosește nimănui. Iar Mircea Geoană nu pare a fi persoana potrivită pentru a face acest lucru. Pentru asta îi lipsesc și voința, și puterea reală în partid. Așa se explică și ieșirile recente ale lui Ioan Rus, unul dintre conducătorii de facto ai partidului, care și-a exprimat unele nemulțumiri la adresa lui Mircea Geoană. PSD e un partid prea mare și prea complicat pentru Mircea Geoană. Este clar că nu-i capabil să schimbe baza nesănătoasă pe care a primit-o în gestiune. Dar faptul că grupurile din PSD au ieșit de sub pulpana lui Ion Iliescu și se bat la vedere este un pas înainte.

Ion Iliescu nu a lăsat moștenire un organism sănătos, care s-a îmbolnăvit după congres, ci unul măcinat de grave dureri intestine. Cât timp PSD a fost la guvernare, alifia resurselor statului le-a potolit. În opoziție însă, durerile s-au acutizat și, atâta vreme cât partidul nu se va reforma, ele vor continua, diminuând capacitatea de luptă a partidului.

 

Viața în opoziție

 

PSD s-a păstrat totuși constant în atenția mass-media și chiar putem spune că de multe ori a fost chiar mai mediatizat decât reprezentanții actualei puteri. Din păcate însă, acțiunile sale nu au fost întotdeauna la înălțimea la care ar fi trebuit să fie cel mai mare partid de opoziție din România.

Faptul că doi dintre liderii marcanți, dintre care unul chiar președintele executiv Adrian Năstase a mers cu pâra la Bruxelles nu este de natură a stârni simpatii. De asemenea, circul din Parlament - la care, desigur, o contribuție importantă o au și reprezentanții actualei puteri - a dus la o scădere generală a imaginii întregii clase politice, care afectează și PSD-ul.

Din păcate, ce lipsește PSD-ului sunt exact coerența și capacitatea de a transmite un mesaj. Trebuie să recunoaștem că în materie de comunicare PSD ajunsese la un nivel greu de egalat de vreun alt partid politic. La "Partid" se construise o echipă de comunicare foarte profesionistă și eficientă, alcătuită din specialiști redutabili. Din păcate însă, haosul care domnește în partid face ca aparițiile publice să nu mai fie bine premeditate și să se desfășoare mai degrabă haotic.

Ceea ce este și mai prost pentru PSD este că partidul nu pare să aibă o strategie coerentă. Dacă lui Ion Iliescu îi stătea bine să vorbească de "moșieri" și să îi mângâie pe cei "umiliți și obidiți", rățoindu-se la "capitalismul de cumetrie" și la proprietatea privată, un discurs similar sună complet aiurea în gura diplomatului Geoană sau a oricărui alt reprezentant al partidului. Nu poți să cobori din mașini de 200.000 de euro și să plângi pe umărul țăranului care și-a pierdut curcile de la aviară. Ca să nu mai vorbim că aducerea falșilor sinistrați în Parlament s-a dovedit o mișcare deloc inteligentă.

Indubitabil, România are nevoie de un partid de stânga autentic, dezbrăcat de toate populismele care bruiază mesajul adevărat. Dacă vrea să atragă electoratul urban, inteligent și informat, PSD trebuie să devină el însuși un partid urban, inteligent și informat.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 31

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: