Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

PD, partidul intransigenței morale?

Radu MIHĂILEANU

 

Alianța Dreptate și Adevăr a câștigat alegerile din 2004 deoarece o bună parte a electoratului se săturase efectiv de imoralitatea PSD. Astfel, Alianța a mizat pe un discurs de "intransigență morală", avându-l ca purtător de lance pe Traian Băsescu. Cum însă PNL este mai degrabă un partid oscilant din acest punct de vedere, stindardul intransigenței morale a fost preluat de PD.



Ambiguitatea liberalilor

 

Deși acționau împreună, liberalii au avut tot timpul un comportament oscilant. Din acest punct de vedere, este evident că ei nu ar fi reușit niciodată să potențeze o parte a electoratului care a marșat la discursul lui Traian Băsescu. Să ne amintim că în zilele din preajma alegerilor, o parte a liberalilor vorbeau de un potențial guvern PSD-PNL, idee care se pare că nu i-a părăsit nici acum, existând lideri liberali cărora ideea le surâde fie și numai pentru faptul că ar reduce capacitatea de șantaj a președintelui și a PD. Oricât de tentantă ar fi această perspectivă pentru acești liberali, din punct de vedere politic ar fi o catastrofă, o adevărată sinucidere politică. Împreună cu PD, PNL a hrănit un orizont de așteptare (mai ales după lansarea tandemului Stolojan/Băsescu) care nu-i mai permite acum astfel de deplasări.

Același lucru este valabil despre potențiala alianță cu "soluția imorală" PUR (PC) pe care chiar Călin Popescu Tăriceanu era gata să o parafeze. Semnalele primite constituie o indicație foarte exactă despre ce s-ar întâmpla în cazul unei relații cu PSD. Din această cauză, mai mulți lideri liberali s-au pronunțat în ultima perioadă vehement împotriva unei alianțe cu PSD.

De altfel, întreaga istorie a PNL este un șir de oscilări între "bine" și "rău", care nu-l fac un candidat ideal pentru rolul de stindard al intransigenței. De aceea, PNL a avut întotdeauna alături partide care au preluat acest rol. La alegerile din 1996 a fost PNȚCD-ul, acum este PD.

 

Cum a ajuns PD pe post de PNȚCD

 

PNȚCD a fost, grație în primul rând personalității strivitoare a lui Corneliu Coposu, reprezentantul intransigenței morale. O idee mai degrabă exotică într-o Românie a "lanțului slăbiciunilor", în care de la mic la mare toată lumea "are pe cineva". Gradul de exasperare pe care îl atinsese populația după 6 ani de guvernare socialist-comunistă caracterizată de o imoralitate exacerbată a dus la putere la alegerile din 1996 coaliția condusă de PNȚCD.

Numai că instransigența morală este o sabie cu două tăișuri. O dată ce s-a creat un orizont de așteptare, el trebuie și îndeplinit, altfel apare o stare de frustrare care duce la extrema cealaltă. PNȚCD a căzut victimă propriului refuz de a acepta compromisul făcând practic imposibilă coabitarea cu niște colegi de coaliție (printre care PNL și PD) care aveau alte interese. De altfel, se spune despre Traian Băsescu că ar fi "groparul PNȚCD", afirmație care este mai degrabă propagandistică. PNȚCD a fost în primul rând victima incapacității sale de a gestiona o coaliție și a unei acute lipse de competențe.

Prin alegerile din 2000, PSD revine la putere și prin modul în care a administrat țara în cei patru ani de zile a condus din nou la apariția unei nevoi de "soluție morală". Ca atare, orizontul de așteptare al soluției morale a fost activat încă o dată.

Alianța "Dreptate și Adevăr" - prin însăși numele său - a preluat acest orizont, încercând să răspundă așteptărilor.

Având destul de proaspătă în minte experiența CDR, A.D.A. ar fi trebuit să-și ia unele minime măsuri de precauție. Din păcate, cele două partide nu au făcut altceva decât să facă la putere ceea ce (nu) știau cel mai bine. Neașteptându-se să câștige alegerile, cele două partide au venbit cu un surogat de program economic, insuficient pregătit, efectele acestei încropeli simțindu-se acum din ce în ce mai mult.

De asemenea, discuțiile uneori neprotocolare și incapacitatea cronică de colaborare eficientă, amplificată de o presă devenită brusc liberă, au creat imaginea unei guvernări dezastruoase, deși realitatea nu este chiar atât de neagră.

 

PD - stindardul moralității

 

Faptul că PNL scade încontinuu în sondaje în vreme ce PD crește se datorează faptului că în presă și în imaginarul public Băsescu rămâne "cavalerul fără teamă și prihană" ce luptă împotriva "sistemului ticăloșit". Deocamdată, această imagine a fost întărită de oscilările și ezitările liberalilor, care au cauționat până acum neîmplinirile "programului moral". Rămâne însă de văzut cât va mai reuși pe termen lung să păstreze această imagine.

Deja presa a început să știrbească din imaginea președintelui - vezi cazul casei președintelui, rămas în coadă de pește, situația grupului de interese Bittner-Cocoș și altele. De asemenea, faptul că până acum nu a dat nici un semnal - altfel decât rățoielile la adresa guvernului - de luptă împotriva "sistemului ticăloșit" sau a grupurilor de interese nu va rămâne fără urmări pe termen lung. Deocamdată, șefii serviciilor secrete sunt tot cei de pe vremea PSD-ului, la Cotroceni mai sunt din consilierii lui Ion Iliescu, lucruri pe care presa le amintește din când în când, fără însă a fi vreo campanie concertată. Numai că ea poate fi declanșată oricând.

Deocamdată, președintele este puternic, rămâne însă întrebarea până când. Exemplul PNȚCD ar trebui să dea fiori reci celor din PD. Cu cât o așteptare este mai mare, cu atât căderea va fi mai dureroasă.

Ultima lovitură de imagine a fost demisia ministrului Miclea, demisie care a confirmat comportamentul dual al PD care se comportă la putere ca și când ar fi în opoziție. Demisia ministrului Educației și Cercetării este cusută cu ață albă - atâta vreme cât bugetul fusese discutat înainte și cu liderii PD. Nu este prima demisie de "inspirație cotrocenistă" care se înscrie în subminarea PNL și întărirea rolului de stindard moral al PD și al lui Traian Băsescu. Înainte au fost Ionuț Popescu și Mona Muscă.

 

O mână de ajutor de la PSD

 

Imaginea de ansamblu a Alianței și implict a PD s-ar fi deteriorat mai devreme și mult mai rapid dacă PSD ar fi acționat ca un adevărat partid de opoziție. Deocamdată, acesta pare prins în scandalurile interne și este incapabil de a reacționa altfel decât haotic șiineficient.

Absența unei alternative face ca, pentru moment, situația să stagneze. Însă perioada 1996-2000 a demonstrat că românii se pot lecui de atâta intransigență morală, mai ales dacă observă că aceasta este absolut ineficientă.

 

Ironia sorții

 

Paradoxal, în momentul de față, victima nu este atât PNL, așa cum încearcă aproape întreaga presă să ne convingă, cât PD. Atâta vreme cât PNL nu intenționează să joace alt rol decât acela de "reprezentant al clasei de mijloc", fără nici un fel de aspirație către moralitate, PD a preluat o sarcină ingrată, pentru care nu este nici foarte pregătit și nici nu dispune de toate datele necesare. El a preluat toate aspirațiile de intransigență morală ale electoratului și, atâta vreme cât nu va oferi acestuia "sânge", conform așteptărilor create chiar de către președinte cu al său celebru "la țepe, în piața Victoriei", va ajunge singur să plătească nota de plată a așteptărilor înșelate, asemenea PNȚCD.

De la PNL nu are nimeni așteptări morale. Tot ceea ce trebuie să facă acest partid este să guverneze eficient. El și-a asumat programul economic și toate problemele legate de acesta i se vor deconta. Numai că, din acest punct de vedere, PNL este ajutat de o conjunctură economică favorabilă, economia românească fiind pe un trend ascendent, demonstrat și de faptul că, în ciuda catastrofelor naturale suferite, economia tot a crescut cu aproape 5%. Numai că așteptările morale sunt mult mai înalte și mai greu de satisfăcut.

Traian Băsescu este acuzat de mulți că a fost groparul PNȚCD. Acum, el s-a pus singur în rolul de autoritate morală jucat pe vremuri de Corneliu Coposu și, implicit, a pus PD în rolul PNȚCD. Numai de el depinde ca partidul său să nu aibă aceeași soartă.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 31

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: