Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Dosarul conflictului transnistrean (II)

George ANGLIȚOIU

Continuare din numărul precedent

Factorul Putin

 

Rusia reprezintă actorul titular al dramei transnistrene întrucât o eventuală decizie a regimului Putin de retragere din Transnistria ar deschide noi perspective în acest dosar. Dar Kremlinul are o tradiție a neabandonării obiectivelor sale geopolitice. Coerciția militară (tip Kosovo 1999) fiind exclusă în acest caz, singurul mijloc de presiune ar rămâne calea diplomației ofensive și concertate a SUA, NATO și UE; din păcate, OSCE nu poate conta în acest joc de putere, întrucât s-a dovedit a fi un actor minor, impotent, paralizat de sistemul consensual de decizie și de un aparat diplomatic mai degrabă birocratic decât eficient.

După succesul revoluției portocalii în Ucraina, mulți analiști au promovat scenariul pierderii autorității Rusiei în "vecinătatea sa apropiată" europeană, cu un ultim bastion - Belarus. Se poate consulta în acest sens seria de analize a prestigiosului think-tank Stratfor Transdniestria: Pro-Western Regimes Work Toward Russian Withdrawal, Stratfor Analysis, Jun. 14, 2005; Moldova and the Next "Colorful" Revolution, Stratfor Analysis, Feb 18, 2005; Russia and the Moldovan Domino, Stratfor Analysis, Dec 08, 2004.

Autorul acestui studiu consideră însă că perspectiva trebuie să fie una mult mai nuanțată care să nu omită interesul rusesc de continuitate a puterii și influenței în zonă, desigur de o manieră actualizată, adaptată, dar la fel de pragmatică, de speculativă în atingerea obiectivelor de control geopolitic.

Oficial, regimul autocrat al președintelui Putin consideră Memorandumul Kozak drept singura soluție diplomatică pentru conflictul transnistrean, planul ucrainean al președintelui Iușcenko fiind dezavuat și caracterizat ca un set de "măsuri constrângătoare". Dar Memorandumul Kozak, în urma respingerii sale atât de către autoritățile moldovene, cât și de comunitatea diplomatică occidentală, este la acest moment un instrument cvasicaduc, promovat unilateral de Rusia, în timp ce propunerea ucraineană a beneficiat de o primire pozitivă în Vest, fiind tot mai des invocată drept referențial pentru rezolvarea conflictului transnistrean.

O analiză comprehensivă a celor două documente relevă însă echivalența lor, date fiind similaritatea viziunii și a instrumentelor graduale ce ar trebui folosite. Astfel, ambele documente îmbrățișează perspectiva federalizării Republicii Moldova, regiunea transnistreană urmând a căpăta statut de republică, cu constituție proprie. Locuitorilor Transnistriei li se acordă prerogativa autodeterminării prin referendum dacă Republica Moldova decide să se unească cu un alt stat (recte România) sau își pierde calitatea de subiect de drept internațional. Trupele rusești din Transnistria nu ar trebui să se retragă, iar noua ordine juridică ar trebui consfințită și garantată de către aceeași formulă trilaterală Rusia-Ucraina-OSCE.

Există desigur și deosebiri între cele două documente, dar acestea țin mai degrabă de lungimea textelor, decât de diferențe de abordare, stilul fiind similar laconic, omisiv și voit confuz. Cât privește implicarea României, pentru cele două diplomații ex-sovietice nu există nici un dubiu, Bucureștiul neavând ce căuta în acest joc de putere.

Președintele rus Vladimir Putin diferă de predecesorul său Boris Elțin în primul rând prin energia politică cu care încearcă să compenseze caracterul de stat slab al Federației Ruse și decalajul general față de marile puteri occidentale. Concentrarea puterii interne la Kremlin, controlul asupra mijloacelor mass-media, eliminarea graduală a magnaților care refuză subordonarea (cazul Hodorkovski), adică implantarea unei noi ierarhii politico-economico-societale bazate pe serviciile secrete și mai ales pe grupul de fideli din Sankt Petersburg marchează cel de-al doilea mandat al președintelui rus. Pe plan extern, jocul diplomatic abil, nu lipsit de reminiscențe de tip sovietic, balansul permanent între SUA și marile state europene rebele (gen Franța și Germania) în funcție de oportunitățile de pe agenda diplomatică (terorism global = sprijin acordat Washingtonului în schimbul neimplicării și a etichetării mișcării independentiste din Cecenia ca una terorist-islamică / invazia Irakului = alinierea retorică de partea contestatarilor hegemoniei americane pentru o vizibilitate sporită, de dragul cauzelor nobile pe scena internațională).

Ce mai poate face însă Vladimir Putin în dosarul transnistrean în noile condiții ale revoluțiilor din Georgia, Ucraina și ale virajului provestic al unui fost aliat, Vladimir Voronin, în Republica Moldova? În cel mai bun caz, să păstreze status-quo-ul, iar în cea mai rea situație să capete ceva consistent la schimb; un caz tipic win-win și iată și de ce...

Reuniunea ministerială OSCE de la Istanbul din 1999 a cerut și a obținut angajamentul formal al Kremlinului de retragere din Transnistria a efectivelor și a arsenalului Armatei a XIV-a până în anul 2002, acțiune care ar fi corespuns prevederilor Tratatului privind forțele convenționale din Europa (CFE). Acest fapt nu s-a produs decât într-un procent nesemnificativ, iar, în pofida apelurilor imperative ale OSCE și ale comunității diplomatice occidentale, Rusia continuă să fie prezentă militar în această regiune separatistă și să acorde sprijin strategic regimului rogue (bandit) de la Tiraspol. Acest fapt reprezintă o probă că se poate de facto să-ți încalci angajamentele asumate pe scena internațională, organizațiile de securitate colectivă dovedindu-se a fi incapabile, din perioada interbelică încoace, să contracareze unilateralismul unei mari puteri.

Schimbarea de regim la Kiev nu va aduce, paradoxal, mari schimbări în comportamentul de politică externă al Ucrainei față de Rusia, date fiind comunitatea de valori și interese geopolitice (pan-slavice), dar și absența tradiției exercițiului democratic în cele două țări ex-sovietice vecine, cele mai mari de pe harta politică și geografică a Europei. Ambele sunt la periferia Europei comunitare și a spațiului euro-atlantic de securitate, șansele de integrare în UE pe termen scurt și mediu fiind nule. Cât privește Alianța Nord-Atlantică și deci formalizarea unei relații de apărare colectivă cu SUA, Ucraina, în pofida noii conduceri percepute reformistă, nu se califică pentru aderare decât dacă decidenții euro-atlantici doresc, astfel, disoluția NATO. Statele Unite și aliații săi europeni au nevoie de un parteneriat politic și economic intensificat cu Ucraina, dar integrarea acestui colos fragil în NATO ar însemna mari riscuri: lipsa garanțiilor că pe plan intern o contrarevoluție pro-candidatul Kremlinului nu s-ar putea produce grație comunității numeroase rusofile și rusofone din regiunea Donețk de exemplu, incapacitatea de a adopta un comportament like-minded relevată de atitudinea inamicală față de un stat membru numit România, reforma prea lentă și conjuncturală a forțelor armate ucrainene, valurile recente de aderare care trebuie integrate corespunzător și nu în ultimă instanță opoziția deloc de neglijat a Rusiei. Neputând integra Ucraina pe termen scurt (adică pe durata prezumată a două mandate constituționale) în NATO și UE, noul președinte Iușcenko se va fi confruntând cu un val de resentimente populare.

În consecință, Kievul va balansa sau se va orienta din nou spre Moscova, în urmă cu puțină vreme doar fostul președinte Kucima fiind nevoit într-un context politic intern defavorabil (scandalul asasinării la comandă politică a incomodului jurnalist de investigație Georgi Gongadze) să facă apel la sprijinul Moscovei, în pofida agendei sale electorale de prezervare a identității Ucrainei.

În cazul în care marii actori euro-atlantici se vor mobiliza în sfârșit pentru a soluționa conflictul transnistrean, presiunea lor concertată și coroborată cu o atitudine favorabilă din partea unei Ucraine dornice să adere la prosperitatea, democrația și securitatea de sorginte vestică va putea convinge Kremlinul că nu mai merită să-și riște atât de mult imaginea internațională pentru un subiect totuși minor precum regimul autoproclamat a lui Igor Smirnov. Dar este de așteptat să ceară ceva la schimb, cum ar firecunoașterea de către Vest a faptului că Cecenia este o problemă exclusiv internă a Federației Ruse sau neînființarea de baze NATO pe teritoriul statelor baltice sau neintegrarea Ucrainei în NATO sau extrateritorialitate pentru cetățenii ruși din Transnistria pe modelul enclavei Kaliningrad etc.

Dar conflictul etnopolitic transnistrean ar putea căpăta și o altfel de rezolvare prin reajustarea firească a granițelor, astfel încât cele trei județe aparținând acum Ucrainei, dar având o populație eminamente românească să revină în cadrul de drept istoric al Moldovei de peste Prut, întimp ce Transnistria să facă subiectul unui acord bilateral între Rusia și Ucraina sub auspiciile unei organizații internaționale (OSCE, de exemplu). Temeiul unei astfel de propuneri, cu șanse minime de realizare de altfel, îl constituie dreptul moral al oricărui stat - și nu doar al unei mari puteri precum Rusia - de a lansa proiecte geopolitice. Vezi în acest sens balonul de încercare numit Planul Belkovski, document neoficial, dar propus de unul din consilierii președintelui Putin, prin care, în schimbul renunțării la Transnistria, Moldova ar primi dreptul unirii cu România...

Publicat în : Politica externa  de la numărul 31

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: