Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Serviciile de informații după 11 septembrie

Dragoº TÃBÃRAN

11 septembrie 2001. Atentatele de la New York și Washington au zguduit lumea. O lume care s-a întrebat de ce și mai ales cine? Foarte repede, administrația americană a identificat inamicul: rețeaua teroristă Al Qaeda și liderul acesteia, Osama bin Laden.



Au urmat războiul antiterorist din Afganistan, încheiat cu distrugerea regimului talibanilor și a emiratului islamic din Afganistan - statul care găzduia cele mai numeroase și bine organizate tabere de pregătire a teroriștilor din lume -, dar și declanșarea celui de-al treilea război mondial, cel împotriva adepților terorismului.

A urmat, firesc, a doua întrebare. Cum a fost posibil? Unul dintre răspunsuri a fost: slăbiciunea serviciilor de informații americane. Construite după a doua conflagrație mondială, serviciile de informații americane au plătit tribut scopului - victoria împotriva Uniunii Sovietice în Războiul Rece -, dar și concentrării aproape fetișiste asupra capacităților tehnologice. Serviciile de informații americane au căzut în capcana tehnologiei: sateliți, stații de ascultare, computere întinse pe hectare, înregistrarea comunicațiilor electronice la scară globală, rețeaua Echelon, pactul UKUSA, Agenția Națională de Securitate - până la mijlocul anilor '70 atât de secretă încât se nega existența ei -, Oficiul Național pentru Recunoaștere - care folosea și folosește încă sateliți de tipul Key Hole 11 și avioane de spionaj U-2 sau Blackbird - au fost ineficiente în fața unui inamic atipic: un grup de musulmani deciși să-și sacrifice viața pentru a lovi America. Fluxul de interceptări electronice s-a dovedit atât de mare și de greu de sintetizat, interpretat și analizat încât obiective americane vitale au putut fi lovite într-un mod pe cât de precis, pe atât de eficient.

Odată depășit șocul inițial, comisiile de anchetă au dovedit că serviciile de informații americane au fost depășite. A urmat o amplă restructurare și reconfigurare a comunității de informații a Statelor Unite, dar și readaptarea serviciilor de informații occidentale și partenere la noua amenințare: terorismul internațional.

În Statele Unite, ținta numărul 1 a rețelei Al Qaeda, serviciul principal de informații externe - CIA -, și cel de securitate internă - FBI - au fost considerate vinovate. Sub bagheta secretarului american al apărării, Donald Rumsfeld, un texan adept al principiului întâi tragi și după aceea întrebi -, CIA și FBI au cedat teren în fața serviciilor de informații ale Pentagonului. Au fost create structuri noi, în cadrul Pentagonului, comunitatea de informații a Statelor Unite - înainte de 11 septembrie alcătuită din 13 servicii oficiale care cooperau când considerau necesar - a fost subordonată unui secretar al informațiilor - provenit din zona Pentagonului și care are deplină gestiune a fluxului de informații, dar și, extrem de important, a bugetelor pentru fiecare serviciu în parte.

Tradițional, directorul CIA era și șeful comunității de informații a Statelor Unite. O dată cu restructurarea comunității de informații, a fost înființat un nou post, de director al informațiilor naționale, deținut în prezent de John Negroponte, fost ambasador la Națiunile Unite și în Irak, implicat în scandalul Iran-Contras și în operațiunile mai mult sau mai putin legale ale CIA în Honduras.

Născut la Londra, la 21 iulie 1939, fiu al unui armator grec, Negroponte este o figură controversată a operațiunilor secrete americane în Nicaragua și Honduras în timpul administrației Reagan. A deținut poziții importante la Departamentul de Stat și la Casa Albă. Vorbește cinci limbi străine, inclusiv vietnameza. L-a înlocuit pe Paul Bremmer ca reprezentant al administrației Bush în Irak, calitate în care a primit laude inclusiv din partea adversarilor republicanilor. Negroponte este speranța restructurării comunității de informații a Statelor Unite.

Rămâne de văzut dacă el va reuși. Un lucru este cert: serviciile de informații americane au eșuat în perioada imediat următoare Războiului Rece, iar măsura acestui eșec este momentul 11 septembrie. Atacată chiar pe teritoriul său, la New York și Washington, America s-a angajat într-un război mondial împotriva terorismului și a țărilor care sprijină terorismul. Washingtonul a înțeles că pentru a învinge trebuie să recâștige controlul asupra informațiilor și, pentru a atinge acest obiectiv, trebuie să umble la mecanismele fine ale sistemului de culegere, sinteză și analiză a informațiilor. Pentru că, așa cum spunea în urmă cu mii de ani un strateg chinez, cine are informația stăpânește informația. Un adevărat pariu pentru secolul al XXI-lea.

 

Mecanismele serviciilor de informații după 11 septembrie

 

Agenția Națională de Informații, urechea mondială a Statelor Unite, a interceptat înainte de 11 septembrie două mesaje care anunțau un atac iminent asupra Americii. Din cauza fluxului imens de informații, aceste mesaje nu au putut fi interpretate și exploatate în timp util pentru a evita tragedia de la 11 septembrie. Atentatele de la 11 septembrie și sincopele din timpul campaniilor militare din Afganistan și Irak, dar și din numeroasele operațiuni antiteroriste rămase necunoscute publicului larg au demonstrat că instrumentele și mecanismele utilizate de serviciile de informații americane nu mai sunt eficiente. Degeaba ai zeci de sateliți de spionaj și degeaba interceptezi cea mai mare parte a fluxului planetar de comunicații electronice dacă nu le poți exploata în timp util și mai ales dacă nu ai agenți în teren. Altfel spus, oameni infiltrați acolo unde se decid atacurile, acei oameni capabili să ofere informația operativă de ultim moment care face diferența între a ști și a preveni.

Pentru publicul larg, bombardamentul informațional exclude imaginea corectă. În timp ce oamenii obișnuiți își beau cafeaua, merg la serviciu, revin în familie, în lume au loc confruntări greu de imaginat. Între servicii de informații, între puteri regionale sau globale, între Occident și Islam, între lumea cu care ne-am obișnuit și civilizații care își proclamă dreptul de a domina lumea, între popoare care au istorie și cele cărora li se refuză istoria, între mari puteri și structuri transnaționale de putere.

S-a sfârșit războiul serviciilor de informații o dată cu Războiul Rece? Nu! Competiția continuă. Pentru resurse, pentru influență, pentru secrete politice, economice, militare. Pentru putere! De la atentate la campanii mediatice, de la mașini care sar în aer la revoluții portocalii, de la războaie economice la operațiuni de intoxicare, totul este permis, în aceeași măsură în care este interzis sau imoral.

Sistemul internațional, altădată bipolar, este dominat de o singură superputere globală. Legea geopoliticii spune că, în astfel de situații, celelalte puteri se coalizează pentru a echilibra balanța de putere. Serviciile de informații se supun aceleiași reguli. Lumea umbrelor răspunde aceluiași imperativ: competiția pentru putere.(D. T.)

Publicat în : Politica externa  de la numărul 31

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: