Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Raportul ONU privind implicarea Siriei în asasinarea premierului libanez Rafik Hariri

Raul MARIAN

La 19 octombrie 2005, comisarul Detlev Mehlis, însărcinat de ONU cu anchetarea condițiilor suspecte privind asasinarea premierului libanez Rafik Hariri, înmâna secretarului general al organizației Raportul Comisiei Internaționale Independente de Investigare. Acest raport a șocat opinia publică internațională prin dezvăluirile sale privind o posibilă implicare a serviciilor secrete siriene în planificarea și ducerea la bun sfârșit a planului de eliminare a premierului libanez.



Statele Unite, care acuzau autoritățile din Damasc de sprijinirea unor organizații și activități teroriste, în principal referindu-se la implicarea acestora în menținerea unui climat de insecuritate în Irak, aveau în sfârșit un document credibil, redactat de o comisie independentă sub egida "obiectivei" Organizații a Națiunilor Unite, pe baza căruia să-și fundamenteze viitoarele măsuri punitive împotriva Siriei, stat incomod în planurile Washingtonului privind pacificarea Orientului Mijlociu. Acuzațiilor administrației americane, care susținea că probele sunt de netăgăduit, deși însuși coordonatorul anchetei afirma că este nevoie de mult mai mult timp pentru a se putea demonstra implicarea unor înalți funcționari din serviciile secrete siriene și chiar libaneze în asasinarea premierului Hariri, li s-au alăturat alte voci mergând de la tradiționalul și puternicul aliat britanic, care prin vocea ministrului de externe, Jack Straw, care afirma că este intolerabilă implicarea unui guvern în acte de asasinat, până la micuța Românie.

În tot acest cor de acuzații, vocea Damascului și a Beirutului, care contestau probele din raport afirmând fie că sunt neconcludente, fie că sunt foarte departe de adevăr, a fost prea puțin luată în considerare. Desigur că este mult mai ușor să te raliezi punctului de vedere al Statelor Unite sau Marii Britanii decât celui exprimat de guverne suspectate de terorism. Primele sunt întotdeauna mai credibile, deși, de-a lungul timpului, au mai înregistrat rateuri precum celebrele arme irakiene de distrugere în masă. Zvonuri privind implicarea serviciilor secrete siriene în acest asasinat au circulat încă din momentul imediat următor producerii lui, însă pentru o poziție obiectivă este necesară separarea speculațiilor de faptele concrete, demonstrabile.

 

Faptele concrete

 

De-a lungul timpului, Siria a jucat un rol important în influențarea vieții politice a Libanului, pe timpul Imperiului Otoman actualul teritoriu libanez fiind administrat de Damasc. Chiar dacă ambele state și-au câștigat independența la sfârșitul primei conflagrații mondiale, naționaliștii arabi le-au privit întotdeauna ca pe un singur stat, Siria și Libanul neavând niciodată relații diplomatice formale. În 1976 trupele siriene intră în Liban în încercarea de a pune capăt războiului civil și vor rămâne timp de 29 de ani, până în 2005, când sunt retrase în concordanță cu Rezoluția 1559 (2004) a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite. Ținând cont de această "tradiție" a implicării Damascului în afacerile interne ale Libanului, putem afirma că retragerea forțelor armate nu a însemnat și sfârșitul hegemoniei siriene. Majoritatea analiștilor sunt de acord că toate instituțiile libaneze sunt "infiltrate" cu oameni care în trecut au fost pe statele de plată ale serviciilor secrete siriene și care pot răspunde la anumite comenzi venite din partea acestora. De altfel, raportul Națiunilor Unite afirmă că, "luând în considerare nivelul înalt de infiltrare a instituțiilor și societății libaneze de către serviciile secrete siriene și libaneze, care conlucrează, este greu de crezut un scenariu în care planificarea atât de complexă a asasinatului ar fi putut avea loc fără ca aceste servicii să știe de ea".

O altă certitudine a raportului, fundamentată pe numeroase mărturii, se referă la deteriorarea constantă a relațiilor dintre cele două state înainte de momentul asasinării premierului Hariri. Fostul premier era acuzat fie că este pro-israelian și anti-sirian, fie că ascultă doar de Statele Unite și Franța. Încercarea acestuia de a limita amestecul Damascului în afacerile interne ale Libanului era privită de către autoritățile siriene drept una extrem de periculoasă. Punctul culminant al acestei deteriorări îl constituie întâlnirea dintre premierul libanez și președintele sirian, din data de 26 august 2004, în timpul căreia președintele Bashar Assad l-a informat pe Rafik Hariri despre decizia sa irevocabilă de a susține prelungirea mandatului președintelui libanez, pro-sirian, Emile Lahoud, chiar dacă o astfel de măsură era neconstituțională. Potrivit unor importanți oameni politici libanezi, citați în raportul Națiunilor Unite, discuția s-ar fi purtat în termeni categorici, președintele Assad afirmând că "va rupe Libanul în capul premierului Hariri" în cazul în care acesta nu răspunde pozitiv la solicitarea sa, că este momentul ca premierul libanez să demonstreze dacă este cu Siria sau împotriva ei, că nu va ezita să ia măsuri radicale în cazul în care președintele francez și premierul libanez îl vor scoate din Liban și că "votarea împotriva prelungirii mandatului președintelui Lahoud (văzut de președintele Assad drept întruchiparea sa în Liban) va fi considerată ca o acțiune directă îndreptată împotriva Siriei".

Întors la Beirut, sub presiunea unor astfel de amenințări, premierul Hariri votează, la 3 septembrie 2004, prelungirea mandatului președintelui Lahoud, decizie urmată la 7 septembrie de demisia mai multor miniștri, de încercarea de asasinare a unuia dintre demisionari, fostul ministru al economiei Marwan Hamadeh, și ulterior de demisia premierului Hariri, în semn de protest, la 4 octombrie 2004. La 14 februarie 2005, fostul premier libanez, care devenise un personaj incomod, este asasinat, împreună cu alți 22 de oameni, în urma unei explozii ce a avut loc pe traseul coloanei oficiale, în centrul Beirutului. Potrivit anchetei desfășurate de Națiunile Unite, deflagrația a fost provocată de o tonă de de explozibil, plasat într-o mașină Mitsubishi, fapt ce contrazice investigația desfășurată de autoritățile libaneze potrivit căreia explozibilul ar fi fost îngropat sub șoseaua pe unde a trecut coloana oficială. La scurt timp, televiziunea arabă Al-Jazeera a primit o casetă video prin care un anume Ahmad Abu Adass revendica atentatul în numele unei mișcări islamiste pro-siriene, necunoscută până atunci și a cărei existență nu a putut fi demonstrată ulterior, fapt ce ridică și în prezent numeroase semne de întrebare.

Un alt fapt concret, care ridică numeroase suspiciuni în legătură cu implicarea serviciilor de informații libaneze în acest asasinat, se referă la faptul că, imediat după numirea în funcție a generalului Al-Hajj ca șef al forțelor de securitate internă, în noiembrie 2004, acesta a dispus reducerea gărzilor de corp ale fostului premier Hariri de la 40 la 8 persoane. De asemenea, trebuie luat în evidență și faptul că Serviciul de Informații Militare a organizat monitorizarea telefoanelor fostului premier libanez, fiind astfel la curent cu toate activitățile, deplasările și traseele acestuia.

Însă, pe lângă fapte concrete, raportul Națiunilor Unite conține și numeroase acuzații indirecte și speculații, care fac din asasinarea premierului libanez Rafik Hariri un puzzle greu de descifrat.

 

(Continuare în numărul viitor)

Publicat în : Politica externa  de la numărul 31

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: