Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Good bye, Lenin?

Laurențiu CONSTANTINIU

La 25 octombrie anul acesta, ar fi trebuit să se sărbătorească 90 de ani de la Marea Revoluție Socialistă din Octombrie (denumirea dată de propaganda oficială sovietică revoluției din 25 octombrie/7 noiembrie 1917). "N-a fost să fie!" ar fi spus Constantin Noica, dacă ar fi trăit. La douăzeci de ani de la venirea lui Gorbaciov la putere și la cincisprezece ani de la destrămarea URSS, statuile lui Lenin, prezente în mai fiecare oraș al Rusiei (dar și în cele din fostele republici sovietice), și Mausoleul din Piața Roșie, care adăpostește moaștele Sfântului Proletariatului, amintesc încă de gloria vremurilor apuse.



Crearea mitului

 

Piața Roșie este, de departe, cel mai cunoscut simbol al Moscovei, alături de zidul Kremlinului. Cea mai frumoasă piață a Moscovei (și chiar a Rusiei) - o atestă și denumirea ei, în limba rusă veche adjectivul "krasnaia" însemnând "frumos" și nu "roșu", tălmăcire pe care a dobândit-o ulterior - a devenit, după moartea lui Lenin, nu numai locul unde s-a decis construirea mausoleului care să preamărească victoria revoluției, ci și locul unde aveau să fie înmormântați cei mai de seamă oameni de stat sovietici și revoluționari străini. La loc de cinste, în interiorul mausoleului din granit și marmură roșie, a fost depus corpul lui Lenin, fondatorul statului sovietic. Cultul apărut ulterior pentru "moaștele" acestuia, cult care a fost atent întreținut de către propaganda sovietică, a făcut parte din însăși existența statului sovietic. Drumul oricărui cetățean sovietic din provincie care venea la Moscova cu diverse treburi se încheia, inevitabil, cu o "excursie" la mausoleul din Piața Roșie. Lenin era ubicuu - în fabrici, colhozuri, în institute, școli și grădinițe -, învățăturile sale erau obligatorii pentru orice comunist adevărat, ceea ce a făcut ca părintele proletariatului să-și trăiască o a doua viață de după moarte. E de ajuns să spunem că, pentru îmbălsămarea și menținerea corpului lui Lenin, autoritățile sovietice au înființat un institut de cercetări speciale în acest domeniu, iar la subsolul mausoleului există un întreg laborator utilat cu aparatură specială de ultimă generație. Toată operația "din jurul lui Lenin" costa statul sovietic 1,5 milioane dolari, sumă considerabilă pentru acea vreme. Corpul lui Lenin era "prelucrat" de două ori pe an, când mausoleul era închis "pentru curățenie și operațiuni profilactice", ocazie cu care hainele "părintelui proletariatului" erau schimbate, iar trupul tratat cu soluții speciale. După atentatul din 1932 împotriva sarcofagului în care se găsea Lenin, autoritățile sovietice au luat decizia construirii unui sarcofag special, care să reziste inclusiv la atacul cu grenade. Nu mai puțin de opt concerne, aparținând Ministerului Apărării al URSS, au lucrat la realizarea lui, iar rezultatul a fost cel dorit: un sarcofag cu schelet metalic și sticlă special prelucrată. Totul, în interiorul mausoleului, este controlat automat, astfel încât atmosfera, umiditatea și luminozitatea să asigure o cât mai bună păstrare a cadavrului.

 

Între democrație și păgânism

 

După destrămarea URSS, atâta timp cât Partidul Comunist al Federației Ruse a reprezentat o forță reală a eșichieruluipolitic rus, rămășițele pământești ale lui Lenin au continuat să fie menținute în mausoleu. Cel care a ridicat pentru prima dată problema scoaterii din mausoleu a lui Lenin a fost Boris Elțân. Dacă pentru țarul Boris Nikolaevici a fost mai ușor, în octombrie 1993, să-i scoată pe parlamentarii revoltați din sediul Parlamentului rus folosind tancurile, înhumarea cadavrului lui Lenin s-a dovedit a fi o sarcină mult prea dificilă pentru el, pe care nu a reușit să o ducă la bun sfârșit.

Recent, unul dintre consilierii actualului președinte a ridicat din nou această problemă, afimând că "a sosit vremea ca Lenin să fie îngropat". "Nu o dată - a continuat același consilier - țara noastră a traversat vremuri tulburi, iar cei care au fost răspunzători pentru ele nu au fost judecați pentru asta. Cu atât mai mult, mi se pare inechitabil ca acela care a adus vremurile tulburi în Rusia să se găsească în centrul țării, la Kremlin". Opinia exprimată de către consilierul lui Putin a reaprins dezbaterea publică referitoare la locul lui Lenin în istorie și... mormânt, dezbatere stranie, dar care, în același timp, indică starea de spirit a societății ruse.

Vestitul regizor și președinte al Fundației Ruse pentru Cultură, Nikita Mihalkov, are o opinie asemănătoare: "Pentru spectacolul acesta păgân statul cheltuiește sume importante. Lenin însuși a dorit să fie îngropat alături de mama sa, la Sankt Petersburg. Dacă suntem creștini, trebuie să îndeplinim dorința celui decedat".

Evident că Ghenadi Ziuganov, președintele PCFR, nu putea să împărtășească punctul de vedere exprimat de cei care susțin scoaterea lui Lenin din mausoleu și îngroparea lui. Mai mult, el i-a avertizat pe adepții unei astfel de idei ca nu cumva să-i înhumeze și pe cei îngropați pe aleea din spatele mausoleului: Iuri Andropov, Leonid Brejnev, Konstantin Cernenko, Stalin sau Felix Djerzinski (întemeietorul CEKA, predecesorul KGB). Pentru Ziuganov, cei care vin cu astfel de propuneri, sunt "(...) oameni care nu cunosc istoria țării noastre. O astfel de inițiativă miroase a provocare", de care - nici nu se putea altfel - se face vinovat actualul președinte.

Valeria Novodvorskaia, președinta unui mic partid reformator, Uniunea Democratică, e de părere că "a sosit timpul să ne descotorism de această sinistră mumie. Nu se poate vorbi despre nici un fel de democratizare a societății ruse atâta timp cât Lenin se află depus în principala piață a țării". Alte persoane, cum ar fi adjunctul speaker-ului Consiliului Federației, Svetlana Orlova, susține varianta înmormântării ateului Lenin după ritualul creștinesc pentru că, afirmă ea, "sufletul lui Lenin încă își caută liniștea". După ce a inițiat experimentul sovietic, avem mari îndoieli în privința neliniștii sufletești a tovarășului Lenin.

 

"Sfântul" căzut în desuetudine

 

Potrivit unui sondaj de opinie inițiat de către postul de radio "Ecoul Moscovei", 65% din cei care au telefonat, și 75% din cei care au trimis mesaje pe Internet s-au declarat în favoarea scoaterii nu numai a lui Lenin din mausoleu, ci și a tuturor liderilor sovietici înhumați în spatele mausoleului. În pofida faptului că sondajul realizat de postul de radio nu are un caracter științific, el poate fi luat în considerare fie și numai ca indicator primar al atitudinii populației în această problemă. Cu toate acestea, mai sunt oameni, cum este cazul lui Nikolai Kișin, un funcționar din Irkuțk, pentru care "numele lui Lenin este sfânt".

Președintele Putin a declarat în 2001 că nu intenționează să întreprindă măsuri care să contrarieze segmente de populație ale societății rusești: "Mulți din această țară își leagă viața de numele lui Lenin. A-l scoate pe Lenin și mausoleu și a-l îngropa înseamnă a le spune că au crezut în lucruri fără conținut și că viața lor a fost trăită în zadar".

Recent, secretarul de presă al președintelui Putin, Dmitri Peskov, a declarat că poziția liderului de la Kremlin în această problemă a rămas neschimbată, nefiind de acord cu punctul de vedere exprimat de consilierul său.

Cum se știe foarte bine că nici o declarație nu poate fi făcută de cei din anturajul președintelui fără încuviințarea acestuia, pentru G. Ziuganov și V. Novodvorskaia este clar că președintele "a dorit să sondeze terenul. Pe de altă parte, el (Putin - n.n.) își dorește foarte mult ca în Occident să fie perceput ca un democrat."

Nu suntem siguri dacă președintele Putin va reuși să-l îngroape pe Lenin. Știm sigur însă că noua generație - ale cărei rădăcini nu sunt în acea lume sovietică și ale cărei simboluri comuniste (chiar și unul de anvergura lui Lenin) nu reprezintă nimic - o va face. Este, de altfel, și ceea ce putem desprinde din spusele Natașei Zaharova, o studentă de 21 de ani, care, la întrebarea reporterului postului de radio amintit, a răspuns cu o întrebare nedumerită: "Lenin? A fost cumva comunist?"

Publicat în : Politica externa  de la numărul 31

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: