Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Uniunea Europeană se mută în Est

Roxana MAZILU

Data de 3 octombrie 2005 va rămâne cu siguranță în istoria construcției europene, fiind poate echivalentul actual al lui 9 mai 1950. Ceea ce s-a hotărât acum 50 de ani avea să schimbe fața continentului european după cum hotărârea Uniunii Europene de a deschide negocierile cu Turcia și Croația, dacă va duce la integrarea deplină a acestor state, va transforma încă o dată Europa, cultural, economic și social, iar aderarea deplină a celor două state, completând lărgirea din 2004 și aderarea viitoare a României și Bulgariei, poate schimba în câțiva ani balanța de forțe pe bătrânul continent.



Europa nu și-a revenit încă din șocul ultimei extinderi și nici din cel al respingerii Constituției Europene. Asemenea decizii îndrăznețe luate într-un moment de instabilitate și incertitudine internă pot părea riscante, dar, pe termen lung, se pot dovedi providențiale în situația în care Europa în special și lumea occidentală în general par o cetate asediată de terorismul generat de sărăcia și închistarea tradiționalistă a lumii islamice, instabilitatea politică din zonele proxime, de problema asigurării resurselor energetice și amenințate de o scleroză economică tot mai evidentă. În aceste probleme globale trebuie căutate explicațiile pentru deciziile luate în prezent de liderii Uniunii Europene.

 

Regăsirea estului

 

La 1 mai 2004 Europa s-a echilibrat prin aderarea a zece noi state, majoritatea din est. Această balansare poate fi accentuată pentru prima dată în istorie spre partea orientală prin acceptarea deschiderii negocierilor cu Turcia. După zeci de ani de așteptare, Consiliul European din decembrie 2004 a decis să deschidă negocierile cu Turcia în luna octombrie 2005, calendar respectat, în pofida opiniei publice nefavorabile și a problemelor politice create ulterior de respingerea Constituției Europene. Data prevăzută inițial pentru Croația a fost amânată deoarece autoritățile de la Zagreb nu au reușit atunci să convingă Tribunalul Internațional de la Haga că sunt pe deplin cooperante pentru capturarea generalului Ante Gotovina, considerat criminal de război. Așadar, lărgirea se dovedește a fi cel mai important proiect politic al Uniunii Europene.

Vestul Europei desfășoară de 15 ani un proces de regăsire și modelare politică și economică a Europei de Est la care se adaugă acum și un stat până ieri parte a unui focar de conflicte etnice și altul majoritar musulman și jumătate asiatic. Dacă Croația estelegată de Europa Centrală prin fosta ei apartenență la Imperiul Habsburgic, Turcia are legături istorice complexe cu estul Europei și conectează geografic această regiune cu Orientul. Ca o dovadă a afinităților mai sus menționate, Austria a susținut puternic deschiderea negocierilor cu Croația și este o susținătoare ferventă a drumului european al acesteia, în timp ce în ceea ce privește statul turc Viena din nou "asediată", susținută de o opinie publică ce se opune masiv aderării acestuia, a încercat să condiționeze deschiderea negocierilor cu Turcia de recunoașterea Ciprului.

Dincolo de rezistențe, de temeri și critici, negocierile au fost deschise oficial, iar dinamismul economic al statului turc, ca și al esticilor, eurooptimismul predominant și entuziasmul cu care au îmbrățișat proiectul european vor putea face ca în câțiva ani și pentru prima dată,Europa de Est să nu mai fie o problemă a continentului, ci însăși soluția .

 

Motivațiile unei decizii

 

În primul rând, ceea ce se urmărește prin deschiderea negocierilor de aderare cu aceste două state este stabilizarea, democratizarea si controlul zonelor sensibile din vecinătatea UE. Trendul ar putea fi continuat în viitor chiar cu acceptarea candidaturii Ucrainei sau Moldovei, dacă acestea se vor decide în această direcție, iar Rusia nu va ridica obstacole în calea lor.

Uniunea a înțeles că fără aceste două state, Politica de Securitate Comună riscă să se transforme într-o politică a insecurității generalizate. În primul rând sunt Balcanii Occidentali, locul conflictelor interetnice din anii '90 si teatrul unor genocide și încălcări flagrante ale drepturilor omului. Aducerea Croației pe orbita statelor UE poate stimula democratizarea țării împotriva influențelor negative ale Serbiei și crearea unui model pentru regiune. La fel în cazul Turciei, stat laic, dar și musulman, aflat în imediata apropiere a unor zone fierbinți ale momentului: Orientul Mijlociu și Asia Centrală.

Orientul Mijlociu afectează Europa prin exportul de petrol, dar și de terorism, trafic de ființe umane, imigranți, proliferarea armelor etc., dar acesteia îi lipsesc în prezent mijloacele de a rezolva problemele de mai sus. Pentru a putea avea o influență asupra acestei zone, Uniunea Europeană are nevoie de Turcia pentru a obține mijloacele și influența dorită pentru a stabiliza și face față provocărilor unei regiuni volatile. Aderarea Turciei poate da un nou avânt Politicii Externe și de Securitate Comune tocmai prin poziționarea sa geopolitică, dar și prin armată, una dintre cele mai numeroase, neuitând nici faptul că este membră NATO din 1952, înaintea Germaniei. Politicienii europeni ar trebui să sublinieze importanța Turciei pentru creșterea rolului internațional al UE, dar având grijă să nu accentueze public rolul ei de a promova democrația în întreaga regiune. Dacă Uniunea Europeană va avea o graniță comună cu Orientul Mijlociu se va vedea în anii următori. Dar este un fapt de necontestat că Orientul a luat-o înaintea politicienilor și începe să se instaleze el în inima Europei prin numeroșii imigranți din Spania, Franța sau Marea Britanie.

Uniunea Europeană a înțeles de asemenea că deschiderea negocierilor va constitui un impuls pentru reforme democratice în ambele țări. În Croația persistă problema criminalilor de război, influențele instabilității politice transmise de Serbia și amintirea unor conflicte etnice sângeroase care au marcat anii '90. Turcia lucrează de peste două decenii la sistemul ei legal și la restructurare economică pentru a se apropia de Europa. Ca parte a campaniei sale de a îndeplini standardele europene, Turcia a abolit pedeapsa cu moartea, și-a îmbunătățit legislația în sfera drepturilor omului și permite utilizarea limbii kurde de către minoritatea care se află pe teritoriul său. Dar este încă criticată pentru refuzul de a redeschide ancheta asupra genocidului asupra armenilor de la începutul secolului al XX-lea și pentru refuzul de a recunoaște Ciprul. Tradiția politică diferită și sistemul politic susținut de armată rămân încă subiecte în discuție, deși influența militarilor în viața statului laic a scăzut treptat în ultimele decenii.

Economic, dacă Germania și Franța, ca și celelalte state membre nu-și vor depăși problemele, peste zece ani UE va avea o economie sclerotică și închistată. Turcia are în schimb o economie dinamică și în creștere care ar putea aduce un aport de prospețime.

Figurând printre cei mai mari importatori de petrol, gaz și cărbune din lume, UE s-a impus ca unul din marii actori pe piața energiei, dar nu are încă o greutate reală pe scena diplomatică. Conștienți de acest decalaj, responsabilii europeni acordă un loc din ce în ce mai important chestiunilor energetice în relațiile pe care le stabilesc cu terți.Conducta de petrol Baku-Tbilisi-Ceyhan (BTS), inaugurată pe 25 mai 2005, face legătura între Marea Caspică și coasta estică a Turciei și a fost în principal construită pentru a oferi o alternativă la dependența vestului de un Orient Mijlociu instabil și de capricioșii membri OPEC. Conducta este un element important care poate balansa puterea în regiunea Asiei Centrale, iar relațiile comerciale bilaterale, inclusiv uniunea vamală Turcia-UE din 1995, ca și lărgirea fac parte din contextul politic lag creat de conducta BTC.

 

O relație complexă și dificilă

 

Chiar dacă argumentele în favoarea aderării Turciei sunt numeroase și solide, mai mult de jumătate din europeni nu sunt de acord cu primirea sa în clubul european. Argumentele lor principale se bazează pe mai multe temeri: o nouă extindere ar fi periculoasă atâta timp cât nici cea anterioară nu a fost pe deplin asimilată, UE ar avea dificultăți în integrarea unui stat mare, imigrația, balansarea puterii decizionale spre o Turcie care va depăși în viitor populația Germaniei, deși aceasta se află cu un picior în Europa, valorile europene nu alcătuiesc baza sa culturală și politică până la argumentele religioase ale catolicilor.

Chiar dacă politicienii au luat o decizie, chiar dacă Turcia va continua fără abatere drumul european al reformelor, este evident că acesta va fi un proces îndelungat. Va mai dura cel puțin zece ani până când Turcia va fi pregătită să funcționeze economic, politic și social ca parte a sistemului comunitar.   

În secolul al XX-leea, Turcia se află din nou la porțile Europei și este poate mai aproape de idealul ei secular, metamorfozat în formă, dar în fond același, visul sultanilor de a influența politica europeană și de a fi tratați ca egali de statele vestice. Ceea ce nu au reușit războaiele purtate în trecut ar putea realiza negocierile de aderare. Desigur că raporturile s-au schimbat în timp, iar Europa trebuie să învețe mai multe despre Turcia, după cum și aceasta va trebui să convingă cetățenii europeni de "bunele sale intenții", ceea ce înseamnă împărtășirea unor valori comune și decizia de a funcționa conform lor. La fel în cazul Croației, care, deși cultural și istoric este parte a Europei, trebuie să șteargă o imagine creată de istoria sa recentă marcată de dictatură și conflicte etnice. Succesul alăturării celor două state la Uniunea Europeană și influența lor viitoare vor depinde mai mult de aceste aspecte decât de procedurile birocratice.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 31

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: