Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Agricultura din est, la pământ

Pompiliu COMȘA

Agricultura românească are nevoie de consilii pe produs care să garanteze un preț minim la toate produsele, să sprijine dezvoltarea exploatațiilor agricole și să administreze fondurile pentru agricultură. De asemenea, unitățile de prelucrare, preluare sau de stocare a legumelor și fructelor în zonele rurale lipsesc și ele, reprezentând una dintre cauzele importurilor mari pe care le face România la cele mai multe produse agricole.

 



Agricultura de subzistență

 

Pentru orice guvern, agricultura și industria alimentară sunt piatre de încercare din cauza gravelor disfuncționalități care continuă să se manifeste în aceste domenii. De exemplu, din datele Agenției Naționale Sanitar-Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor reiese că aproximativ 60% din unitățile de prelucrare a laptelui și 80% din cele de procesare a cărnii ar putea fi închise după integrare, pentru că nu îndeplinesc normele sanitar-veterinare impuse de UE. După 2010 nu vor mai funcționa decât procesatorii care îndeplinesc standardele UE. Teama că UE aduce dificultăți sporite pentru agricultori și că țara va plăti mai multe taxe sunt cele mai mari îngrijorări și ale țăranilor dobrogeni legate de integrare. Nu trebuie ocolit faptul că mecanizarea agriculturii dobrogene, dar și a întregii agriculturi românești, este la pământ. Excedentul de forță de muncă, peste 32% din populația activă a țării, îmbătrânirea lucrătorilor și decapitalizarea producătorilor agricoli sunt numai câțiva dintre factorii care pot explica gradul redus de mecanizare. Asta cu toate că gradul de înzestrare cu pământ a României este unul dintre cele mai mari în Europa, fiecărui locuitor revenindu-i circa 0,42 ha, aproape dublu față de media europeană. Avem însă tractoare și mașini agricole puține, multe cu durata de funcționare expirată. Potrivit statisticilor, dotarea cu tractoare asigură o încărcătură de 55,34 ha arabil/tractor, în timp ce media europeană este de circa 12,7, iar în ceea ce privește combinele, gradul de încărcare este de 102 hectare în vârf de campanie, cu 29% mai mult decât media europeană.

Programul SAPARD, care pune la dispoziția agricultorilor importante resurse financiare nerambursabile, nu a dus la o creștere semnificativă a vânzărilor de utilaje, întrucât oferta producătorilor autohtoni se adresează cu predilecție micilor proprietari, iar aceștia nu au bani. La nivelul județului Constanța, de pildă, există 51 de proiecte SAPARD în derulare. Cele mai multe au accesat Măsura 3.1 care se referă la investiții în exploatații agricole. Șeful Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Constanța, Gheorghe Albu, spune că județul Constanța are nevoie de foarte mulți bani pentru a-și dezvolta fermele și pentru investițiile în modernizarea activității de prelucrare a laptelui.

Deocamdată, SAPARD este un program pentru oameni cu bani.

 

O politică agricolă între lăcomie și teamă

 

Actuala guvernare critică în termeni duri politica agricolă a precedenților, care timp de patru ani a reprezentat doar "lăcomie și teamă".Guvernul Năstase este acuzat că din dorința de a satisface clientela politică, în anii 2001 și 2002 a sprijinit fermele mari, latifundiile create tot de ai lor pentru a dijmui bugetul de stat. Începând din 2003, pentru că era nevoie de sprijinul țăranilor în alegeri, s-a acordat milionul la hectar pentru micile exploatații. Numai că acești bani nu au ajuns în agricultură, după cum confirmă actualul ministru Gheorghe Flutur. 700 miliarde de lei dați în toamna anului 2004 au avut destinații non-agricole. De aceea actuala guvernare a apelat la sistemul subvenționării prin bonuri valorice. Nemulțumirile agricultorilor dobrogeni continuă, ele având în vedere prețurile ridicate la apă, motorină, rovignetă, taxa de drum, care nu se prea justifică în agricultură, lipsa de subvenții, care vin în contradicție cu prețul scăzut la produsele agricole. Oamenilor li s-a explicat prea puțin și ce înseamnă renta viageră. În majoritatea satelor dobrogene, țăranii nici măcar nu au auzit de intențiile Guvernului, din cauză că ideea nu a fost popularizată. Dincolo de barierele de mentalitate și de temerile cu privire la pierderea principalului mijloc de trai, pământul, sistemul de recompensare este considerat de unii dintre țărani neatractiv.

 

Agricultura tulceană, în impas

 

Între anii 1968 și 1972, în județele Constanța și Tulcea s-a amenajat cel mai mare sistem de irigații din țară, acoperind o suprafață de circa 220.000 hectare. Executarea lucrărilor de amenajare complexă a acestui sistem nu a avut în vedere automatizarea, conducerea apei pe canale și nici un sistem de control și dispecerare automat, dar, cu toate acestea, prin anii '80 aici se înregistrau cele mai mari producții agricole din România.

Viitorul sistemului de irigații este însă incert. În iunie, de pildă, doar unul dintre acestea, în comuna tulceană Sarichioi, funcționa, tarifele practicate de ANIF variind între 1,1 ROL și 18 ROL pe mia de metri cubi de apă. Județul Tulcea în statistici însă deține mai multe sisteme de irigații care însumează peste 130.000 ha. Din aceste suprafețe doar aproximativ 50.000 au mai putut fi udate în ultimii doi ani. Fiindcă nu s-au putut efectua irigații, în ultimii ani 60-70% din culturile prășitoare înființate de tulceni au fost compromise de secetă. Un procent mai bun s-a înregistrat la culturile de cereale de toamnă. Grâul și orzul au dat recolte bune în ultimii ani pe zeci de mii de hectare în nordul Dobrogei, pentru simplul motiv că primăvara a mai plouat, iar plantele s-au dezvoltat fără să fie irigate. Devalizarea instalațiilor de irigat au început aici din 1990, când două sisteme de irigații aflate în construcție, unul Tulcea-Nufăru-Agighiol fiind finalizat, dar nepus în funcțiune, au fost părăsite atât de constructori, cât și de beneficiari. Ca urmare, în mai puțin de un an, investiții evaluate acum la zeci de miliarde au dispărut, iar terenurile agricole din apropierea municipiului Tulcea și din zona Isaccea sunt pârjolite în fiecare vară de secetă. Și instalațiile din cel mai mare sistem de udare a culturilor cunoscut sub numele Dăeni-Topolog-Casimcea, care se întindea pe mai bine de 50.000 ha, s-au volatilizat.

 

Harababură și în agricultura constănțeană

 

Dobrogea deține 1548,1 mii ha de teren, mai mult de 6,5% din suprafața totală a țării, din care Constanța are 707.129 ha, din care 80% teren agricol. Din acesta cea mai mare parte, adică 491.304 ha, este formată din teren arabil, restul compunându-se din pășuni, plantații viticole și pomicole. În județ există 949 explotații agricole, dintre care 716 comerciale și 233 familiale. Prin vară, ministrul Flutur a declarat la Constanța că Guvernul își va asuma răspunderea pentru pachetul de legi privind proprietatea și reforma structurală în domeniu. După 50 de ani de comunism și 15 ani de tranziție, se dorește, în sfârșit, realizarea unei agriculturi moderne. Principalele prevederi ale pachetului de legi se referă la creșterea investițiilor în domeniu și la crearea fermelor și fermierilor. Agricultorii constănțeni sunt însă debusolați. Una din schimbările ce li se pregătește este "explozia" impozitului pe terenul agricol. De la 1 ianuarie 2006, țăranii vor plăti între 200.000 și 600.000 lei pe hectar, în funcție de calitatea terenului, față de 11.000 lei cât se plătește în prezent. Măsura are un efect de bumerang: crește costul producției, deci crește costul produsului finit. Pe de altă parte, țăranii care au în proprietate unul sau două hectare vor fi cei mai afectați, pentru că ei oricum de-abia au în prezent bani pentru a le lucra. Banii proveniți din impozit vor fi folosiți pentru proiectul pensiei viagere. În lipsa investițiilor, dezastrul din agricultură va continua. Faptul că numai 3% din creditele băncilor sunt acordate domeniului agricol spune totul.

Publicat în : Politici regionale  de la numărul 30

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: