Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Un medic palestinian a declanșat revoluția în urgență

Cora MUNTEAN

Asistență medicală în cel mai scurt timp, asistență medicală fără șpagă - acestea par simple utopii într-o Românie în care ambulanțele sosesc la bolnavi cu întârzieri de ore întregi, când oamenii în halate albe nu mișcă un deget dacă nu le bagi ceva în buzunar. Într-o perioadă în care medici renumiți, care lucrează în spitale publice, se târguiesc ca la piață cu pacienții muribunzi, a lucra normal, cu profesionalism, fără pretenții pare incredibil.



Acest lucru se întâmplă însă de 15 ani la Târgu-Mureș, iar sistemul a fost implementat de un medic arab. În urmă cu 15 ani, când se lupta singur cu un sistem întreg, mai mult cu prejudecăți și idei preconcepute, Raed Arafat nu credea că va veni ziua în care un județ întreg îl va privi ca pe un adevărat Mesia. Comparația ar putea părea forțată, dar este suficient ca în Târgu-Mureș să întrebi un copil de 5 ani cine este Arafat și el îți va da răspunsul exact. Este Arafat, adică SMURD (Serviciul de Medicină de Urgență, Reanimare și Descarcerare).

Astăzi pare doar o poveste frumoasă în care binele învinge răul, dar în urmă cu 15 ani părea ceva imposibil. Aproape nimeni nu credea în el într-un oraș și așa măcinat de lupte interetnice, de ură dusă până la paroxism împotriva a tot ceea ce nu era român.

 

A venit pe drumul Clujului

 

S-a născut la Nablus, în Palestina, și de la 14 ani s-a înscris voluntar la spital și pompieri. Atunci l-a prins virusul, dorința de a face bine. Doi ani mai târziu a ajuns în România unde a făcut cursuri de limba română la Pitești, apoi cursurile Facultății de Medicină, specialitatea anestezie-terapie intensivă.

După terminarea facultății și după ce a pierdut locul pentru o listă din Franța, Raed Arafat s-a hotărât să pună, în România, bazele unui serviciu de urgență. La Cluj a fost tratat cu, puțin spus, ostilitate, așa că a mers la Târgu-Mureș. Aici avea să întâlnească aceeași opoziție, dar s-a hotărât să nu cedeze. Era în 1990, iar el avea doar o moștenire de la părinți. Pare aproape incredibil sau o nebunie ceea ce a făcut el. Și-a transformat mașina în mașină de urgență și pe el în para-pompier.

Deși reușea să aducă bolnavii la spital, după acordarea primului ajutor, aici era refuzat de medicii din secții. A găsit însă aliați în persoana mediculu-șef de la ATI, prof. dr. Mircea Chiorean, și a șefului de la pompieri, col. Liviu Micu. Aceștia au înțeles necesitatea creării unui serviciu de urgență și l-au ajutat, chiar dacă își puneau în pericol locurile de muncă. Autoritățile locale erau destul de puțin convinse. Au convenit să facă un experiment de șase luni.

 

Susținere internațională

 

Inițial serviciul se numea SMUR, descarcerarea fiind inclusă mai târziu, în 1995-1996, atunci când s-au primit și echipamentele necesare. În 1992 a început colaborarea cu pompierii militari. Arafat a fost ajutat cu donații, printr-un program special al Marii Britanii. A primit o mașină de intervenții medicale și o clădire din Scoția. Printr-un program al postului BBC, clădirea, fost bloc operator, a fost demontată și transportată la Târgu-Mureș cu 20 de TIR-uri. Chiar și donațiile din străinătate au fost acceptate cu greu de autoritățile române. Fundația unde urma să fie amplasată clădirea, în curtea Spitalului Județean, a fost construită cu voluntari români și 40 de muncitori din Scoția. În trei săptămâni clădirea era funcțională. Totul valora un milion de lire sterline, o donație nu pentru Arafat personal, ci pentru modernizarea serviciilor medicale românești. Chiar și așa, omul căruia i se datorau toate acestea, Raed, era șicanat mereu. Urmărit de serviciile secrete, considerat ba spion, ba terorist, amenințat și tratat cu furibunde accese de rasism, Raed Arafat a rezistat pentru că el știa una și bună: bolnavul poate fi salvat, i se poate acorda ajutor chiar înainte de a ajunge la spital. Orgoliile colegilor lui, medicii, au fost pe măsura succeselor palestinianului. În schimb, Arafat a câștigat încrederea populației. Pe cât era de detestat de colegi și autorități, pe atât de mult era apreciat de oamenii simpli. Când solicitau o ambulanță, oamenii cereau explicit "să vină Arafat", deoarece nu numai că ajungea la timp, dar și asigura, la fața locului, asistență medicală. Mai mult decât atât, oamenii nu trebuiau să bage nimic în buzunarul medicilor sau paramedicilor. Nu trebuie omis faptul că Arafat lucra voluntar, deci nu era plătit de statul român. Acest lucru nu era posibil deoarece nu avea cetățenie română, dar nici nu se căuta o modalitate de a-l plăti. A început să fie plătit în 1998, iar un an mai târziu a primit și cetățenia română.

 

Școala lui Arafat

 

Pe lângă activitatea medicală propriu-zisă, Raed Arafat a format oameni specializați în medicina de urgență, majoritatea studenți sau tineri asistenți medicali. Unul dintre cei mai vechi colaboratori ai lui, Vass Hajni, asistenta-șefă a serviciului, își amintește de acele vremuri. "Nu exista nici o abatere, totul trebuia să fie perfect. Mie îmi tremurau mâinile la începu, pentru că nu aveam experiență, dar și pentru că lucram cu Arafat. El oferea garanția lucrului făcut perfect. Puțini știu însă că dincolo de aparența unui om cu sânge rece, fără emoții, Raed este de o sensibilitate nebănuită. L-am văzut ținând copii în brațe și i-am văzut fața luminată".

 

Arafat, omul

 

Nimic nu părea să-l impresioneze pe omul care s-a luptat cu un sistem, cu oameni care nu l-au dorit și care l-au jignit profund. A trecut peste toate cu un zâmbet mereu blajin, înțelegător. Au fost însă și momente fericite și dramatice, când nu a mai putut să-și ascundă trăirile. A fost fericit când s-a întâlnit cu mama lui pe pământ românesc și când SMURD a primit în dotare un elicopter.

Momentul în care pe fața lui Arafat s-au citit disperarea și neputința a fost în martie 2003, când elicopterul SMURD s-a prăbușit. Au murit atunci un medic, un asistent, pilotul și copilotul. Raed a murmurat încet: "Și acum cefac?" Acum spune despre acele clipe că au fost cele mai grele din viața lui. Echipa a fost alături de el, iar rudele celor dispăruți nu i-au reproșat niciodată nimic. Au înțeles că uneori prețul vieții e chiar viața.

 

Cifre care înseamnă speranță

 

Timp de 15 ani SMURD Târgu-Mureș a asistat 20.000 de pacienți, dintre care 5000 numai anul trecut. Angajații plătiți de spital sunt în număr de 87, dar mai există personal angajat la pompieri, 70 de persoane. La SMURD lucrează 12 medici, 36 de asistenți medicali, 4 asistenți medicali sociali, 4 infirmieri, 4 brancardieri, 7 lucrătoare de curățenie, 5 registratori și 5 șoferi. În afară de aceștia sunt voluntarii.

Ideea a fost preluată în alte județe. Oradea a fost primul oraș, apoi Sibiu, Cluj, Arad, Craiova, București, Iași și procesul continuă. Pregătiri intense pentru implementarea sistemului se fac la Hunedoara, unde s-au achiziționat câteva ambulanțe. În județul Mureș, SMURD și-a deschis centre mai mici în aproape toate orașele și în comunele mari.

La recenta aniversare a SMURD echipa a fost aplaudată la scenă deschisă. Niciodată Raed Arafat nu a încercat să își asume succesul, mereu l-a atribuit echipei și colaborării cu pompierii militari.

Șeful SMURD nu este sceptic în privința susținerii serviciului de către autorități, dar nici nu dovedește prea mult entuziasm. El a avut în miniștrii Sănătății de până acum cei mai duri adversari, care doreau cu orice preț să desființeze SMURD.

Populația îi acordă în continuare și mai multă încredere, dar și sprijin. După ce o mașină a fost distrusă într-un accident, toți locuitorii au făcut donații pentru a se cumpăra alta.

Raed Arafat se bucură de cea mai înaltă cotă de popularitate în județul Mureș, mai mult decât oricare politician sau instituție. Mulți ar putea să ia lecții de onestitate și caracter de la arabul care s-a încăpățânat să revoluționeze sistemul medical din România.

Publicat în : Politici regionale  de la numărul 30

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: