Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Acordurile comerciale pe piața agricolă II

Raluca ȘERBĂNESCU

În prezent există aproximativ 300 de acorduri comerciale regionale în vigoare în întreaga lume, iar numărul lor este în creștere. Agricultura este un domeniu foarte sensibil în cadrul relațiilor comerciale, și face adesea obiectul unor excepții speciale în cadrul acordurilor comerciale regionale. La nivel global, ar putea lua naștere trei blocuri regionale extrem de puternice, realizând peste 90 la sută din PIB-ullumii. Ele ar fi ASEAN +3 în estul Asiei, Zona de Liber Schimb a Americii, și Uniunea Europeană.



Asia

 

Asia este o regiune de creștere dinamică a economiei mondiale, iar organizațiile de producători agricoli sunt implicate, pentru a se asigura că și producătorii asiatici beneficiază de această creștere. Cea mai veche Zonă de Comerț Diferențiat din Asia a fost AFTA - Zona de Comerț Liber ASEAN din 1992, care includea Brunei Darussalam, Indonezia, Malaiezia, Filipine, Singapore și Thailanda. Ulterior Vietnamul, RPD Lao, Myanmar și Cambodgia s-au alăturat și ele ASEAN. Produsele agricole neprocesate erau excluse din acest acord, dar în 1995 au fost incluse și acestea. Totuși, pentru produse agricole sensibile liberalizarea a fost amânată pentru 2010.

După criza din Asia de Est din anii 1997-1998, în regiunea Asia-Pacific au fost stabilite peste 30 de aranjamente de comerț diferențiate. Majoritatea sunt acorduri bilaterale, între Japonia și Republica Coreea, și multe sunt încheiate cu țări din Oceania și America. Evenimentul cel mai semnificativ este apariția "ASEAN+3," care reunește cele 10 economii ASEAN, plus China, Coreea și Japonia. Dacă ar fi înființată Zonade Liber Schimb "ASEAN +3," aceasta ar acoperi întreaga Asie de Sud-Est, cu excepția provinciei Taiwan. Se așteaptă ca și China să formeze o zonă de liber schimb cu ASEAN până în 2015, iar India până în 2016.

La nivel global, ar putea lua naștere trei blocuri regionale extrem de puternice, realizând peste 90 la sută din PIB-ullumii. Ele ar fi ASEAN +3 în estul Asiei, Zona de Liber Schimb a Americii și Uniunea Europeană.

 

America Latină și Caraibe

 

Procesul de integrare regională în America Latină și Caraibe este foarte dinamic. Într-adevăr, pe lângă blocurile existente - MERCOSUR, Comunitatea ANDEAN (CAN), CARICOM și NAFTA, alte acorduri comerciale iau naștere la nivel regional și continental.

La nivel regional, Acordul de Liber Schimb SUA - America Centrală (Costa Rica, El Salvador, Guatemala, Honduras, Nicaragua și SUA) (CAFTA) a fost semnat în mai 2004 după un an de negocieri. Implementarea sa va începe după aprobarea textului de Congresul SUA și Adunările naționale ale statelor central americane. Acest acord stipulează liberalizarea piețelor pentru majoritatea bunurilor și serviciilor, incluzând agricultura, manufactura, serviciile publice și achizițiile guvernamentale. SUA va deschide accesul pe piață pentru unele sectoare economice central americane, inclusiv textilele, și o creștere limitată a cotelor de zahăr.

Acordul de Liber Schimb SUA-ANDEAN a fost inițiat în mai 2004 între SUA și Columbia, Ecuador și Peru. Pentru moment, Bolivia are statutul de observator.

La nivel continental, negocierile pentru un Acord de Liber Schimb al Americilor (FTAA) au fost lansate în 1994 și sunt programate să se încheie în 2005. Acordul va cuprinde 34 de state din America de Nord, America Centrală și America de Sud, cu excepția Cubei. În multe țări s-au organizat proteste populare împotriva unui astfel de acord.

Reprezentanții producătorilor agricoli ar trebui să folosească rezultatele estimative ale implementării NAFTA din 1994 și să se asigure că aceste procese de liberalizare nu afectează negativ micii producători din zonele rurale, în principal producătorii de alimente de bază.

 

Parteneriatul euro-mediteranean

 

Declarația de la Barcelona, semnată în 27-28 noiembrie 1995, a lansat un nou parteneriat între Uniunea Europeană (UE) și 10 state mediteraneene (EMP) (incluzând Algeria, Egipt, Israel, Iordania, Liban, Maroc, Autoritatea Palestiniană, Siria, Tunisia și Turcia). Libia are statut de observator din 1999. Acest parteneriat include o definire a zonei comune de pace și stabilitate, înființarea unei zone de comerț liber până în 2010 prin Acordurile de Asociere Euro-Mediteraneene (MED) negociate cu fiecare partener mediteranean, schimburi sociale și culturale, și programul MEDA, principalul instrument financiar. Acordurile MED înlocuiesc acordurile de cooperare semnate în anii '70 și introduc liberalizarea reciprocă și progresivă a agriculturii și serviciilor. Au fost încheiate acorduri cu Tunisia (1995), Israel (1995), Maroc (1996), Iordania (1997), Egipt (2001), Algeria (2002), Liban (2002) și Siria (2004), iar cele semnate cu Tunisia (1998), Maroc (2000), Israel (2000), Iordania (2002) și Egipt (2004) au fost ratificate și sunt în vigoare. Acordurile de Asociere Euro-Mediteraneene Interimare semnate cu Israelul (1995) și Liban (2003) privind aspecte comerciale sunt în vigoare. Turcia este un caz special, întrucât beneficiază de un acord interimar încă din '70, care include o posibilă integrare în UE. Fiecare Acord MED conține prevederi privind negocieri ulterioare pentru creșterea liberalizării cu excepția produselor sensibile selectate. Primele negocieri cu Tunisia și Maroc au avut loc în 2000. Liberalizarea completă ar trebui să fie realizată în 15-16 ani după ratificarea acordului. În negocierile privind accentuarea liberalizării în agricultură, țările mediteraneene ar trebui să mențină flexibilitatea în folosirea tarifelor și în implementarea de măsuri de salvgardare pentru a-și proteja siguranța alimentelor și nevoile de dezvoltare rurală, concept care a fost acceptat în discuțiile cu OMC asupra Pachetului din Iulie. În sfârșit, în paralel cu Acordurile MED, au loc procese multiple de integrare în interiorul regiunii. Între acestea, Acordul Agadir de liber schimb a fost semnat în februarie 2004 între Maroc, Tunisia, Egipt și Iordania, iar înființarea Zonei de Liber Schimb Arabia Mare (GAFTA), planificată pentru 2008, a fost reprogramată pentru 2005 la inițiativa Uniunii Economice Arabe.

 

ECOWAP: o politică agricolă comună pentru Africa de vest

 

Pe 19 ianuarie 2005, șefii statelor membre ale Comunității Economice a Statelor Vest-Africane (include Benin, Burkina-Faso, Cap-Vert, Coasta de Fildeș, Gambia, Ghana, Guineea Bissau, Guineea, Liberia, Mali, Niger, Nigeria, Senegal, Sierra-Leone, Togo) au aprobat Politica Agricolă Comună (ECOWAP). Această politică regională este menită să asigure securitatea alimentară sustenabilă a statelor membre, o remunerație decentă pentru producătorii agricoli și dezvoltarea comerțului inter-regional și internațional. ECOWAP va fi finanțată printr-un nou fond agricol, din contribuțiile statelor membre și cu ajutorul donatorilor. Politica a fost stabilită în urma unui proces participativ care a inclus organizațiile producătorilor agricoli. Au fost stabilite trei arii de intervenție, și anume: creșterea productivității și competitivității, implementarea unui regim comercial inter-regional și adoptarea unui regim comercial regional extern. În privința ultimului punct, ECOWAP intenționează să extindă tariful extern comun (CET) existent al UEMOA (Uniunea Economică și Monetară a Africii de Vest, include Benin, Burkina-Faso, Coasta de Fildeș, Guineea Bissau, Mali, Niger, Senegal și Togo) în zona ECOWAP. Pentru ca acest lucru să dea rezultate, organizațiile producătorilor agricoli consideră că este nevoie să se mărească nivelul curent al CET pentru a îmbunătăți protecția, în special împotriva produselor de import subvenționate. În plus, este nevoie de un mecanism de reglementare a ofertei și de asistarea activă a producătorilor în ceea ce privește factorii de producție (semințe și materiale, credite etc.). Mai mult, asociațiile de producători agricoli consideră că pe lângă CET, ECOWAP are nevoie de legături mai puternice cu politica agricolă comună UEMOA adoptată în 2001.

Publicat în : Economie  de la numărul 30

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: