Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Unicameralism vs. bicameralism

Mihaela ENACHE

Tema reformării structurale a Parlamentului este un proiect mai vechi și revine în atenția opiniei publice, de regulă în perioada preelectorală. Să fie oare acesta un semnal că se pregătește terenul în eventualitatea organizării de alegeri anticipate în perioada următoare?



Reformarea unei instituții cu o imagine negativă, așa cum este actualmente Parlamentul, nu poate fi decât un demers care să-i crească popularitatea și capitalul de încredere. Sau să credem că președintele Traian Băsescu intenționează, realmente, să declanșeze o reformă la nivelul legislativului românesc? Reacțiile partidelor politice au fost diverse, dar ele pot fi grupate, groso modo, în două tendințe. Unele - PNL, UDMR, PRM - optează pentru o reconsiderare a statutelor celor două Camere (prin schimbarea modalității de desemnare și implicit printr-o diferențiere a prerogativelor), astfel încât dualitatea să se justifice, altele - PSD, PD - se pronunță pentru o manieră mai radicală, respectiv instituirea unui Parlament unicameral. Presupunând că intenția reformării Legislativului este una reală, clasa politică va trebui să decidă între cele două variante.

 

În legislaturile de până acum, activitatea Parlamentului s-a caracterizat, în primul rând, printr-o accentuată deteriorare a imaginii, iar sondajele de opinie au reflectat nemulțumirea crescândă a opiniei publice față de această instituție.

Pierderea credibilității față de eficiența puterii legiuitoare s-a realizat treptat, astfel încât Parlamentul se numără acum printre instituțiile cele mai puțin credibile și cele mai responsabile de degradarea situației economico-sociale din România. Legislativului i se reproșează, deopotrivă, numărul mare de parlamentari și, consecință a acestei situații, lentoarea cu care-și desfășoară activitatea. Pe de altă parte, nu trebuie omis faptul că motivele ineficienței Legislativului rezidă în unele caracteristici ale sistemului românesc de partide. Este știut faptul că Parlamentul reprezintă principalul for de exprimare a celor mai importante partide politice și reflectă, în mod firesc, configurarea celor mai viabile și credibile forțe partizane la un moment dat. Implicit, buna funcționare a Parlamentului este condiționată de natura relațiilor între partidele parlamentare și, nu în ultimul rând, de coeziunea existentă în interiorul fiecăruia dintre acestea. De cele mai multe ori conflictele de interese între membrii aceluiași partid s-au repercutat în mod negativ asupra bunei desfășurări a lucrărilor din cadrul Parlamentului. Așadar, Legislativul actual reprezintă o expresie a sistemului de partide din România.

Este dificil de apreciat până unde se poate merge cu reforma. Cert este că eficiența activității parlamentare se poate obține printr-un efort conjugat, care să vizeze deopotrivă sistemul de vot (care reglementează accesul partidelor politice în Parlament) și sistemul parlamentar (mod de constituire, activitate).

 

Argumentele unicameralismului

 

Un prim argument ține de filosofia politică și susține faptul că suveranitatea este indivizibilă, deci nu este posibilă, în principiu, divizarea reprezentării naționale, expresie a acestei suveranități. Se justifică preponderența organului legislativ unicameral asupra Executivului.

Un al doilea, mult mai frecvent invocat și mai pragmatic, se referă la funcționarea instituțiilor. Astfel, dacă cele două Camere sunt alese în același moment, pentru aceeași durată și de aceeași manieră, ceea ce comportă același tip de sufragiu, același mod de scrutin și același corp electoral, ele exprimă același interes, au aceeași compoziție și, în consecință, divizarea Parlamentului în două Camere este inutilă.

Dacă a doua Cameră nu este o copie mai mult sau mai putin fidelă a celei dintâi, bicameralismul poate deveni o piedică în calea legiferării, producând un blocaj instituțional. Dacă majoritățile celor două Camere diferă, există riscul ca legea să fie blocată, în cazul bicameralismului egalitar, sau întârziată, în cazul celui inegalitar, consecintă gravă pentru stat, care se vede în imposibilitatea de a îndeplini funcția sa esențială - realizarea dreptului. De asemenea, se afirmă că existența celei de-a doua Camere diminuează forța Legislativului în raport cu Executivul. Controlul exercitat asupra acestuia devine în mare măsură ineficient, căci el se poate sprijini pe o Cameră pentru a contracara amenințarea celeilalte.

 

Argumentele bicameralismului

 

Adepții bicameralismului resping argumentul potrivit căruia divizarea Legislativului nu e justă întrucât presupune o divizare a suveranității, ei afirmând că este vorba despre o separare pur funcțională, care nu afectează unitatea Parlamentului. Așa cum existența Executivului nu contrazice unitatea voinței statului, nici o a doua Cameră nu o împiedică. Divizarea în două Camere a Legislativului este o transpunere a principiului separației puterilor la nivel interfuncțional.

În ceea ce privește utilitatea instituțională a celei de-a doua Camere, susținătorii bicameralismului afirmă că rolul acesteia este, de fapt, de a întări echilibrul și soliditatea regimurilor democratice, asigurând, de asemenea, o mai eficientă separare a puterilor.

Bicameralismul îmbracă două forme. Cel egalitar - prezent și în România - presupune că cele două Camere funcționează asemănător din punct de vedere al alegerii și al atribuțiilor ce le revin. Bicameralismul inegalitar prevede modalități diferite de vot și, în consecință, atribuții distincte.

Susținătorii bicameralismului afirmă că rolul Camerei secunde este foarte important, deoarece aceasta se constituie într-un fel de frână a impulsurilor primei Camere, care, aleasă fiind prin sufragiu direct, este de obicei mai predispusă reformelor radicale. De asemenea, Camera secundă permite o mai bună colaborare și un mai bun echilibru între puteri. Bicameralismul evită conflictele directe și brutale între Guvern și Parlament prin faptul că Guvernul se poate sprijini pe o Cameră pentru a contracara atacurile celeilalte. În al doilea rând, ea asigură o reprezentare națională în caz de dizolvare a primei Camere, ceea ce poate fi considerat util.

Este adevărat că existența celei de-a doua Camere tergiversează procedura legislativă, dar avantajul este că permite promovarea unor legi mai bine gândite și dezbătute și, nu în ultimul rând, conduce la o mai bună informare a opiniei publice.

În concluzie, se poate afirma că deopotrivă ambele variante prezintă avantaje și dezavantaje, ele putând fi valorificate în funcție de particularitățile sistemice ale fiecărui stat. Opțiunea pentru un sistem sau altul presupune însă o analiză extrem de riguroasă pentru evitarea unor derapaje ce ar putea afecta buna funcționare a democrației. În cazul României există o îndelungată tradiție bicamerală, dar și un imobilism instituțional care fac dificil procesul modificării sistemului parlamentar, nu însă imposibil.

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 30

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: