Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Între integrare și reforma constituțională

Arthur SUCIU

Traian Băsescu a lansat tema Parlamentului unicameral în timpul vizitei sale la Washington. După toate aparențele, mesajul președintelui nu a fost premeditat. Băsescu s-a exprimat în favoarea trecerii la sistemul parlamentar unicameral, răspunzând unei întrebări venite din partea presei de limbă română din SUA. Fără a-și lua un termen de gândire, premierul Călin Popescu Tăriceanu, aflat în țară, a ținut să dea o replică, declarând că nu este de acord.



Refuzul prompt al șefului Guvernului a fost de natură să-l irite pe președinte. Acesta a inițiat imediat consultări cu toate partidele, la Cotroceni, și a amenințat cu organizarea unui referendum. Nu-i erau foarte clare nici lui Băsescu toate amănuntele privind reforma insituțională. Dar, dacă Tăriceanu s-a trezit, așa, dintr-o dată, să se opună, atunci...

La rândul său, premierul a căutat o modalitate prin care să obtureze inițiativa președintelui. Din nou fără a sta prea mult pe gânduri, acesta i-a convocat la Palatul Victoria pe liderii formațiunilor parlamentare. Tema: blocajul în care a intrat Legislativul în timpul dezbaterii regulamentelor celor două Camere. Așa cum era de așteptat, întâlnirea, programată înaintea consultărilor de la Cotroceni, s-a soldat cu un eșec. Adoptarea regulamentului a fost amânată sine die. Anticipând ceea ce avea să se întâmple, democrații au refuzat să participe la întâlnire, lăsându-i pe liberali să-și asume toate cedările în fața PSD. Acesta a fost al doilea eșec înregistrat de Tăriceanu.

Din cauza inundațiilor, care solicitau implicarea administrației în rezolvarea problemelor, întâlnirile de la Cotroceni ale președintelui cu PSD, PD, PRM, PC și UDMR au fost amânate. Băsescu a fost vizitat doar de liberali. Aceștia i-au propus, în locul Parlamentului unicameral, alegerea președintelui de către Parlament.

După o săptămână de duel continuu, Băsescu l-a căutat la Guvern pe Tăriceanu și apoi au plecat împreună la podul de la Mărăcineni. Ultima lovitură i-a aparținut tot președintelui, care s-a dus nepoftit și în absența premierului la o întrunire a Comitetului pentru Situații de Urgență.

 

Circul schimbării președinților

 

Cu o săptămână înaintea duelului președinte-premier, principala problemă politică fusese incapacitatea coaliției de guvernare de a-i înlătura de la conducerea Camerelor pe cei doi lideri ai PSD: Adrian Năstase și Nicolae Văcăroiu. Era evidentă absența unei strategii pentru atingerea acestui obiectiv. PSD a reușit să blocheze proiectele mai întâi în Birourile permanente, apoi a amânat trecerea lor pe ordinea de zi, după care a întârziat la dezbaterile generale. Opinia publică începuse să dezavueze circul din Parlament, iar electoratul nu mai vedea în înlăturarea lui Năstase și Văcăroiu o revoluție anti-PSD, ci o bătălie politică de uzură, purtată pentru niște funcții.

Inițial, premierul a anunțat că, dacă se depășesc termenele de schimbare a celor doi președinți, termene aprobate în cadrul unei întruniri a Coaliției, atunci vor fi organizate alegeri anticipate. Ulterior, Traian Băsescu a declarat că schimbarea președinților nu mai reprezintă o prioritate. Cu alte cuvinte, Năstase și Văcăroiu nu pot fi motiv de anticipate. În cele din urmă, Tăriceanu a împărtășit, și el, aceeași idee cu președintele.

 

O temă pentru imaginea Alianței

 

Dezbaterea din Parlament risca să afecteze imaginea publică a Alianței. Ideea președintelui privind Parlamentul unicameral plasa însă discuțiile într-o zonă mai generală și mai neutră. Președintele se afla de mai multă vreme în căutarea unei soluții pentru blocajul din Parlament. Nu a găsit una, dar cel puțin a lansat o alta, care s-o acopere. Specialist al situațiilor de criză, Traian Băsescu știe că, pentru a masca o problemă, nu trebuie decât să inventezi o alta și mai mare. Astfel, de la dezbaterile din Parlament, președintele a ajuns la Parlamentul ca instituție și la rolul lui.

Băsescu și Geoană, pentru unicameral

În același timp, președintele a sesizat inițiativa PSD de a introduce Parlamentul unicameral. Este vorba de o schimbare în structura celei mai importante instituții a statului, care putea deschide calea altor schimbări la același nivel. Or, una din intențiile noului președinte este tocmai revizuirea actualului sistem. Este cât se poate de logic că PSD și Traian Băsescu s-au întâlnit în această inițiativă. Atât Mircea Geoană, actualul președinte al PSD, cât și Traian Băsescu urmăresc schimbarea sistemului constituțional adoptat în 1991 (un argument în plus este sancționarea, de către conducerea PSD, a "părintelui" Constituției, Antonie Iorgovan, cel care a declarat că ideea lui Băsescu privind Parlamentul unicameral este o "imbecilitate"). Acest sistem poartă amprenta viziunii politice a primului președinte postrevoluționar, Ion Iliescu, și exprimă, în esența sa, forma de manifestare iliesciană. Din funcții diferite, Băsescu și Geoană sunt continuatori ai lui Ion Iliescu, dar doresc schimbarea sistemului, adecvarea la propriile obiective politice. În fond, este vorba de a pune bazele constituționale ale unei noi epoci în politica românească. De aceea, este foarte important cine va avea inițiativa. În acest moment, este clar că Traian Băsescu poate fi numit purtătorul ideii de schimbare la nivelul instituțiilor, chiar dacă Geoană a venit primul cu propunerea.

 

Tăriceanu și Năstase mizează pe integrare

 

De ce a reacționat Tăriceanu atât de prompt, refuzând propunerea președintelui? În primul rând, pentru că Traian Băsescu atrăgea din nou atenția publică în legătură cu o temă importantă. Întâlnirea organizată la Palatul Victoria se dorea o replică la consultările de la Cotroceni. În cadrul acesteia, s-a discutat despre adoptarea de urgență a unor legi necesare aderării și despre trimiterea europarlamentarilor români la Strasbourg. Președintele liberal Tăriceanu împreună cu PSD au stabilit, în contra președintelui, că prioritatea României nu este reforma instituțională, ci aderarea la Uniunea Europeană. Nu atât Geoană, cât Năstase a avut de câștigat din acordul de la Palatul Victoria.

 

Iliescu, împotriva modificării Constituției

 

Dezbaterea privind Parlamentul unicameral este încă nedefinită. Ea a fost lansată fără o pregătire prealabilă. Societatea civilă a criticat inițiativa președintelui nu pentru că ar fi absurdă, ci pentru că nu este o urgență. Ea se manifestă totuși în interiorul clasei politice, ca dorință de a schimba Constituția lui Iliescu. S-a putut remarca faptul că fostul președinte a intervenit cu aplomb împotriva modificării Constituției, împotriva Parlamentului unicameral și i-a luat apărarea lui Iorgovan.

 

PNL: președintele, ales de Parlament

 

În încheiere, nu ar trebui ignorată (pe fond, aceasta e o problemă mai importantă chiar) propunerea PNL, potrivit căreia președintele ar trebui ales de Parlament. În mandatul constituțional 1992-1996, Ion Iliescu, pe atunci puternic și popular, a avut în fruntea Guvernului un reprezentant al propriului partid: Nicolae Văcăroiu. Acesta a ascultat întocmai de recomandările președintelui. Problemele au apărut abia în mandatul 2001-2004, când premierul PSD Adrian Năstase și-a manifestat o oarecare independență față de Iliescu. Atunci a ieșit la lumină faptul că un Iliescu mai slab poate duce la probleme între Președinție și Guvern. Acum, situația este diferită. Traian Băsescu este un președinte puternic, dar șeful Guvernului aparține unui alt partid. Dacă premier ar fi fost Emil Boc, cel mai probabil s-ar fi repetat relațiile din 1992-1996. Actuala Constituție funcționează pentru situația în care președintele este capabil să controleze partidul de guvernământ, dar nu și pentru alte situații. Cu această propunere, liberalii se situează în continuarea încercărilor lui Adrian Năstase de a transforma Președinția într-o instituție simbolică.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 30

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: