Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Viziunea de politică externă a lui Traian Băsescu

Ana-Maria TĂNASE

Specialiștii în științe politice au descoperit, în analiza statelor postcomuniste din Europa Centrală și de Est, o corelație foarte strânsă între problematica socio-economică (măsurată în creșteri de prețuri, inflație, șomaj, sărăcie, viitorul copiilor) și predilecția electoratului pentru lideri autoritari, cu discurs autoritarist.



Profile electorale

 

Revizuirea modelului social al Uniunii Europene a avut o influență covârșitoare asupra politicii economice a statelor vestice (de exemplu Agenda 2010 în Germania, reforma pensiilor în Franța, programul de austeritate din Austria), ceea ce a generat o serie de nemulțumiri populare, materializate în greve și mișcări sociale fără precedent în această parte a Europei. Scăderea vertiginoasă în sondaje a guvernului Raffarrin și a președintelui Jacques Chirac, pierderea alegerilor regionale de către Partidul Social-Democrat German (SPD) și de către Gerhard Schroeder au fost semnale că "radicalismul" modelului social este destul de "riscant" pentru cei aflați la guvernare. Nu ar fi exclus ca Jacques Chirac să fi văzut în propunerea ratificării Constituției Europene prin referendum un mijloc de a sacrifica guvernul Raffarrin pentru a-și salva cel puțin pentru moment propria poziție.

Pe de o parte, respingerea Constituției Europene în Franța și Olanda a fost în parte determinată de nemulțumirile cetățenilor legate de efectele directe pe care le-a avut asupra nivelului lor de trai trecerea la moneda euro. Pe de altă parte, electoratul vest-european (din Franța, Germania, Olanda, Italia, Austria) se simte tot mai "copleșit" de valul de emigranți est-europeni (sindromul "instalatorului polonez") care le amenință securitatea economică prin cererea mare de muncă ieftină și competentă. În acest sens, este explicabilă reticența vest-europenilor pentru extinderea europeană și apetența lor pentru discursul cu accente antiimigraționiste și antiintegraționiste ale partidelor naționaliste.

Marea Britanie, reprezentantul SUA în Europa, are un specific aparte. Alianța dintre Tony Blair și George W. Bush pare să fi funcționat în spiritul unei "moșteniri istorice" a parteneriatului de succes dintre Winston Churchil și Franklin Roosevelt, din timpul celui de-al doilea război mondial. Succesul lui Tony Blair la alegerile din primăvara acestui an a demonstrat că electoratul britanic s-a "raliat" modelului american promovat de Tony Blair în discursul său de politică externă: mai puțină protecție socială, mai multă securitate în fața amenințării teroriste. Trebuie precizat însă că Marea Britanie nu a aderat la moneda euro și politica socio-economică a cabinetului lui Tony Blair a făcut notă discordantă de cea practicată la nivelul Uniunii. Prin urmare, problematica socio-economică nu a afectat securitatea personală a britanicilor, astfel încât să-l sancționeze la vot pe Tony Blair.

Spre deosebire de vestici, alegătorii din țările sărace ale Europei, recent intrate în UE, dar mai ales cei din statele în curs de aderare, România și Bulgaria, nu sunt atât de preocupați de problematica amenințărilor teroriste și/sau a criminalității transfrontaliere, ci mai degrabă de efectele directe pe care le are sau o să le aibă integrarea europeană asupra venitului lor personal.

 

Tematici și diferențe discursive

 

Din aceste puncte de vedere, legate de politicile și specificitatea opiniei publice din țările europene (estice și vestice), pe de o parte, și din Statele Unite, pe de altă parte, îmi permit să fac câteva distincții dintre cele două tipuri de discurs, cel european și cel american.

În ceea ce privește tipologia și ponderea tematicilor abordate, diferențele la nivel discursiv rezidă în:

    

I. Tematica socio-economică

- În discursul european, un rol important este consacrat statului care, prin intermediul reprezentanților guvernamentali, reprezintă autoritatea care își asumă în cea mai mare măsură responsabilitatea pentru producerea bunăstării indivizilor.

- În discursul american, dimpotrivă, problematica socio-economică este concentrată asupra individului și a promovării autonomiei sale financiare: individul este cel mai în măsură să-și asigure bunăstarea proprie și, în același timp, să aducă venituri la bugetul de stat.

 

II. Tematica de securitate internațională este formulată prin prisma unei abordări diferite a politicii de forță.

- Discursul european, unul al compromisului și/sau al consensului, este axat pe negocieri și politici de recompensă, iar raportarea la SUA se face de pe poziții de parteneriat. Problematica legată de politica de securitate externă este tratată în mare parte din punct de vedere relațional și abundă în referiri la organizații interguvernamentale și alianțe transatlantice. Cu alte cuvinte, statul european respectiv nu-și asumă de unul singur responsabilitatea de a asigura protecția cetățenilor săi și/sau de a garanta de unul singur securitatea unei alte țări aflate în zonele sale de imediată proximitate.

- Spre deosebire de cel european, discursul american tratează unilateralist și responsabil problematica securității externe, este maximalist și conceput pe categorii dihotomice. Premisele construcției discursive sunt axate fie pe amenințarea directă cu forța, fie pe negocieri al căror final nu este obținerea avantajelor de ambele părți, ci aplicarea sancțiunii. De-a lungul istoriei sale, discursul moralist american a suferit două tipuri de influențe:

 

o Pe de o parte, este vorba despre viziunea wilsoniană referitoare la natura excepțională a națiunii americane, a "națiunii celei mai privilegiate". În virtutea acestui excepționalism, politica externă a SUA a avut întotdeauna o abordare misionară, și anume de a-și promova și de a-și impune la scară mondială propriile valori, principiile și modele funcțional-instituționale (cum ar fi tipul de regim democratic, politicile de apărare a drepturilor omului, drepturile minorităților etc.), ca unice entități de referință general-valabile.

o Pe de altă parte, este vorba despre influența izolaționismului american conform căruia SUA se definesc ca agent activ într-o lume care este fie indiferentă, fie ostilă la imperativele morale pe care SUA le reprezintă și le promovează ca un semn al specificității sale față de orice altă comunitate politică internațională din lume.

 

- Dar indiferent de "influențele istorice", discursul american este unul individualist, angajant, cu accente misionare. În acest caz, SUA sunt nu doar singurele în măsură să le asigure cetățenilor americani securitatea și apărarea în fața terorismului, dar au și capabilitățile necesare și suficiente de a-și promova modelul și politica intervenționistă la nivel global.

 

Discurs și imagine în viziunea de politică externă a președintelui Băsescu

 

Acesta este cadrul teoretic și categoriile de analiză pe care le voi folosi în cele ce urmează, având ca bază de lucru ultimele două discursuri ale președintelui Băsescu, unul ținut la reuniunea de la Cotroceni cu Corpul Diplomatic Român, din 30 august, și celălalt, cu prilejul conferinței "Noua Europă. Cui îi este frică de democratizare?", la Facultatea de Științe Politice și Administrative, București.

În cele ce urmează, voi analiza ponderea și modul de abordare a celor două tematici, cea socio-economică, respectiv cea de securitate internațională, precum și elementele "europene și americane" ce compun discursul prezidențial al lui Traian Băsescu. Analiza de față va fi tratată din trei puncte de vedere diferite: politic, imagologic și comunicațional.

 

Din punct de vedere politic

 

I. Tematica socio-economică

În plan teoretic, discursul prezidențial ar trebui să se refere lainteresul național al României în calitate de viitor stat membru al Uniunii Europene, și anume:

- Care sunt pașii concreți pe care România îi face în raport cu respectarea angajamentelor luate față de Uniunea Europeană (reforma în justiție și administrație, politica referitoare la concurență și acordarea ajutoarelor de stat etc.);

- Care sunt aprecierile oficialilor români și străini față de Raportul de țară;

- Ce este clauza de salvgardare și ce efecte, la nivel micro și macro, ar produce activarea ei; care sunt domeniile sensibile și ce a făcut până acum Guvernul român pentru a preveni o eventuală activare a clauzei de salvgardare și îndepărtarea de perspectiva anului 2008;

- În ce măsură sunt căutate strategii de stimulare a investițiilor, de atragere de fonduri europene, precum și de creștere a capacității de absorbție a acestora;

- Care sunt costurile socio-economice ale integrării (creșteri ale prețurilor, închiderea unor afaceri care nu corespund standardelor europene, disponibilizări în domenii nerentabile etc.).  

Constatăm, cu mirare, faptul că discursul prezidențial este extrem de sărac în aceste elemente. Discursul său se rezumă la termeni generali și la tratarea cu absolută superficialitate a datei intrării României în 2007 sau în 2008. Faptul că președintele Băsescu afirmă că ne vom integra în 2007 și că nu există un plan B pentru 2008 este o declarație exclusiv politicianistă și lipsită de consistență politică. A respinge ipoteza anului 2008 este de fapt un refuz de a discuta deschis problemele cu care se confruntă sau cu care România s-ar putea confrunta în ceea ce privește problematica integrării europene. Mai mult, faptul că se recunoaște cu atâta nonșalanță inexistența unui plan B, atât de către președintele Băsescu, cât și de către ministrul de Externe Ungureanu este nu doar o atitudine de totală sfidare la adresa societății românești, ci și o atitudine imatură și iresponsabilă față de instituțiile europene.

Este greu de spus unde se regăsește tematica socio-economică în discursul prezidențial și cu atât mai puțin interesul public și cel național. Un lucru este cert în ceea ce privește miza publică a acestei tactici:

- publicul slab informat despre Uniunea Europeană nu primește, cu bună (?!) știință, nici o informație despre cât de pregătită este România, ce pași concreți trebuie să facă etc.;

-publicul informat (evident, din alte surse decât discursul prezidențial) fie devine "complice" la această lipsă de informare, fie pur și simplu nu se "regăsește" în discursul președintelui.

 

II. Tematica de securitate internațională

În plan teoretic, discursul prezidențial ar trebui să se refere la angajamentele României în calitate de stat al NATO și la relația României cu statele vecine, în principal.

Strategic vorbind, România, în calitate de membru NATO, joacă destul de tare pe cartea politicii de securitate și apărare. În locul unei structuri europene proprii de apărare și securitate, NATO a continuat să joace în Europa rolul pe care îl avea în zonele exterioare ei. Concentrarea forțelor NATO în focarele de conflict a "rănit" adesea orgoliile marilor puteri europene, intervenția NATO fiind văzută ca o "imixtiune" a interesului strategic american într-o zonă care nu se afla sub influența sa directă.

În calitate de membru NATO și viitor stat membru al UE, România "vrea să-și facă intrarea" acolo unde Europa a fost întotdeauna vulnerabilă în fața NATO și a SUA, și anume în politica de apărare și de securitate (PESC - al treilea pilon al Tratatului de la Maastricht). Astfel, oficialii din politica externă românească au pornit la identificarea zonelor strategice și regionale. Este adevărat că, până acum, zona de cooperare la Marea Neagră a fost gândită doar în termeni economici, dar, de cele mai multe ori, ea a luat și forma unor "angajamente" politice.

Ca o reminiscență a unei "mândrii naționale", foarte apropiată de patriotism, președintele are viziunile unui lider regional, aflat la confluența intereselor dintre Vest și Est, dintre SUA și Rusia, dintre Uniunea Europeană și NATO.

Pe departe, conceptul central al discursului prezidențial se referă la promovarea securității la Marea Neagră. Președintele Băsescu vrea să impună conceptul de apărare a securității la Marea Neagră ca "brand" (marcă) de țară, iar celebra axă "Londra-Washington-București" pare să fie direcția trasată în negocierea alianțelor formate pentru și în jurul acestui "brand". Conform discursului prezidențial, România trebuie să fie actorul-promotor al politicii americane în regiunea Mării Negre, care să contribuie, pe de o parte, la democratizarea statelor ex-sovietice (dar fără să-și strice relația cu Rusia!), iar, pe de altă parte, să fie stat-parte al alianței politico-strategice ce se va constitui la Marea Neagră între marile state europene pentru "stingerea" conflictelor înghețate din zonă. Abordarea tipică discursului american este aceea a intervenției preventive în scopul impunerii unor valori considerate unanim acceptate și în același mod înțelese de către toate popoarele.

Întrebările firești pe care mi le pun sunt:

- în ce măsură România are autoritatea legitimă pentru impunerea unei astfel de strategii intervenționiste?

- care sunt resursele de instituționalizare, strategice și de sprijin logistic extern pentru implementarea unui astfel de proiect de politică de securitate la nivel regional?

- care este interesul național al României în impunerea și implementarea acestui proiect?

Din păcate, pentru toate aceste întrebări, de bun-simț de altfel, președintele Băsescu are un răspuns slab și puțin credibil. Dacă la întâlnirea de la Palatul Cotroceni, recunoștea lipsa unei strategii de securitate pentru zona Mării Negre, în mai puțin de o lună, președintele Băsescu anunță la întâlnirea cu studenții români că o astfel de strategie există și ea urmează să fie trimisă oficialilor europeni.

 

Din punct de vedere imagologic

Conceptul "zonei de securitate la Marea Neagră" lansat încă de la începutul mandatului prezidențial a avut drept scop atragerea atenției oficialilor internaționali asupra României și a interesului ei strategic. O țară mică cu astfel de viziuni și pretenții de securitate nu poate și nu trebuie să treacă neobservată, pare să spună președintele. În acest sens, România vrea să devină purtătorul-pivot al unei idei, al unui concept și al unei viziuni de securitate. Meritul statului român și implicit al președintelui Băsescu va fi acela de a fi tras semnalul de alarmă în ceea ce privește ozonă "încărcată" de conflict latent și de amenințări asimetrice, așa cum este zona Mării Negre. Cu alte cuvinte, după spusele lui Traian Băsescu, România dorește să fie tratată ca un stat-parte la reuniunea marilor state și totodată ca punct de coeziune, de cooperare transregională și totodată de ameliorare a clivajelor dintre Est și Vest, dintre Europa și SUA, dintre spațiul ex-sovietic (cu accente autocratice) și cel democratic vestic, occidental. În altă ordine de idei, prin discursul său, președintele "măgulește" tendințele expansioniste ale SUA, prin identificarea unei zone de intervenție preventivă.

Nu știm cât de eficient este acest proiect chiar și numai din punct de vedere al imaginii de țară. Un lucru este cert: de când Traian Băsescu este la Cotroceni, România nu a primit vizita nici unui președinte de țară, iar, în ultimele luni, președintele Băsescu nu a mai fost invitat de nici un oficial.

 

Din punct de vedere comunicațional

Acesta este punctul cel mai nevralgic al discursului prezidențial în materie de politică externă. Cam toți cititorii știu "tarele" președintelui Băsescu: engleza absolut deficitară, celebra "axă", confuzia dintre "trupe de ocupație" și "trupe de menținere a păcii" până la reducerea relațiilor externe la dimensiunea unei parabole, având ca personaj central "licuriciul".

Cu toate acestea, nu trebuie să trecem cu vederea virajul de 180 de grade pe care îl face, în evoluția sa, discursul prezidențial. Încă din campania electorală, Traian Băsescu refuza ideea unei Românii care preferă mai degrabă să intre în 2008 decât să fie "îngenuncheată" în fața Europei. Astăzi, președintele Băsescu anunță că România intră în 2007, refuzând orice variantă de calcul al vreunui plan B. Mai mult, candidatul la președinție vorbea despre "tainul" pe care președinții europeni vin să-l ia atunci când încheie contracte avantajoase doar pentru ei (de exemplu Bechetel). Chiar dacă persistă o oarecare intransigență în ceea ce privește contractele încheiate de PSD, același președinte preferă să se "închine" direct "licuricilor mari" decât să mai ceară favoruri unor "licurici" mai mici.

 

În loc de concluzii

 

Perspectivele comunicaționale și politice ale discursului de politică externă al președintelui sunt distorsionate de altfel de ieșiri publice care numai prezidențiale și diplomatice nu sunt. Din punct de vedere politic, discursul lui Traian Băsescu rămâne unul electoral, intern, de "miștocăreală", în care scopurile reale de politică externă ale României sunt pierdute în învelișul impropriu, greoi, lipsit de consistență și în totală discordanță cu expectanțele de construcție ale discursului sofisticat, sobru și complex de tip european.

Din punct de vedere comunicațional și imagologic, președintele Traian Băsescu mizează pe vulnerabilitățile electoratului legate de problematica economică, dar nu are soluții concrete în ceea ce privește asumarea și respectarea de către România a angajamentelor față de Uniunea Europeană. În schimb, discursul și prototipul prezidențialist de conducere stimulează apetența electoratului pentru lideri cu tendințe autoritariste. Ponderea mare a referințelor la securitatea externă și similitutidinile cu discursul american stimulează indirect preferințele românilor pentru naționalism și conformism identitar.

Spre deosebire de vest-europeni, est-europenii, dar cu precădere cei din statele în curs de aderare, nu sunt atât de deranjați de tendințele globaliste și expansioniste ale SUA. Politica externă a României a căutat adesea o cale mediană de interferență a intereselor sale în calitate de stat NATO și viitor membru al UE. Chiar dacă românii nu văd terorismul ca pe o amenințare majoră la adresa securității personale, stimularea unor categorii de insecuritate (legate de statutul profesional, venitul familiei și viitorul copiilor) îi face mai dependenți de modelul american (datorită forței lui de impunere) decât de cel european. Prin urmare, discursul președintelui Băsescu reprezintă un mixaj între elementele autoritariste și modelul discursiv american, un discurs ce rezonează în profilul alegătorilor prin raportare la ambele problematici:

1. vulnerabilitățile legate de tematica socio-economică sunt satisfăcute prin discursul autoritarist al președintelui, chiar dacă nu găsesc în el și soluțiile concrete;

2. vulnerabilitățile de natură identitară sunt stimulate prin dependența de un model global, hegemonic, gata oricând să le vină în întâmpinare.

Din analiza de mai sus, rămâne o realitate politică absolut îngrijorătoare. De când a preluat mandatul, președintele Băsescu condamnă Româniala o izolare internațională, cu atât mai alarmantă cu cât ne apropiem de data integrării europene: nici un președinte de țară nu ne-a vizitat, iar, în ultimele luni, președintele Băsescu nu a mai fost chemat în vizită de către nici un oficial străin.

Ultimul eveniment de politică externă, respectiv summitul ONU, este, de asemenea, reprezentativ pentru analiza de mai sus!

Publicat în : Politica interna  de la numărul 30

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: