Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Leon Volovici - cercetător în cadrul Institutului de Iudaism Contemporan al Universității Ebraice din Ierusalim

Roxana IONICI

"Și cred că orice tânăr de bună credință vrea să știe ce   s-a întâmplat cu evreii în această perioadă, care a fost politica statului român, cine e răspunzător de masacrele în masă din Basarabia și Bucovina, cine a ordonat deportarea celor rămași în viață."



Partea a II-a

Ca membru al comisiei de studiere a Holocaustului în România, după contactele avute în România, cu factori importanți din mediile istoric, ideologic și cultural și după publicarea Raportului final, ați putut sesiza o schimbare a perspectivei asupra acestui subiect extrem de delicat?

Cred că este prea devreme să vorbim despre o schimbare de perspectivă. Raportul a apărut mai întâi pe Internet și nu-mi dau seama câți oameni l-au citit. Comentarii, insă, au apărut până acum și în presă, asta înseamnă că cei care au fost foarte interesați au avut acces, au știut unde să îl caute și l-au citit. Membrii comisiei sunt, firește, interesați ca acest raport să fie accesibil unui număr cât mai mare de tineri și, în special, celor interesați de istoria României, de istoria relațiilor dintre evrei și români. Cred că acest proces de difuzare a informației de bază despre ceea ce s-a întâmplat abia începe. Nu am cum să îmi dau seama de ecoul acestui raport decât din ce am văzut în reacțiile din presă - care sunt diferite - și din felul în care reacționează profesorii de istorie din România cu care am contact prin intermediul seminariilor care se organizează în România și uneori la Ierusalim, la Yad Vashem. În presa din România am văzut unele reacții pozitive, dar și atacuri vehemente din partea acelora care și înainte practicau negarea acestui capitol din istoria contemporană a României. Reacțiile lor au fost violente, acuzându-ne, ca de obicei, de "culpabilizarea poporului român", un clișeu care ține de noua limbă de lemn. În perioada comunistă, orice observație critică la adresa regimului era "o încercare de defăimare a realizărilor poporului român"; acum se spune: oîncercare de culpabilizare a poporului român, când, de fapt, este vorba despre a prezenta un capitol de istorie: perioada lui Antonescu și politica sa anti-evreiască și împotriva romilor.

 

Ați făcut parte din comisia de pregătire a raportului; care a fost concluzia exprimată după finalizarea acestui material?

Sarcina comisiei a fost de a pregăti o sinteză, căreia i s-a spus raport, e vorba de un volum de peste 400 de pagini, atât în limba română, cât și în engleză și un volum masiv de documente fotocopii din arhivele românești, din arhivele oficiale ale Consiliului de Miniștri din perioada Antonescu, din arhivele militare, din arhivele serviciilor secrete ș.a. Acest raport nu și-a propus să dea un răspuns într-o frază, nu acesta era scopul. Și-a propus, însă, să sintetizeze cercetările existente și să ajungă la un fel de consens între istorici, sociologi, politologi români și specialiști din Israel, Statele Unite, Franța, Germania. Astfel, problemele importante ale perioadei Antonescu sunt sintetizate în capitole distincte și fiecare capitol reprezintă, de fapt, o sinteză a studiilor și cercetărilor existente până acum. Unii își închipuie că din momentul în care a fost alcătuită comisia, am ieșit pe teren și am început să căutăm prin arhive. Astfel de investigații au fost făcute, ani de zile, de istorici ca Jean Ancel, Radu Ioanid, Lya Benjamin, Viorel Achim care s-au ocupat de aceste teme și numai de aceste teme. Într-un fel, în cadrul comisiei, ei au sintetizat o activitate de o viață și trebuia numai să ajungem la un consens și la o anumită prezentare a întregului material.

 

Au existat disensiuni între membrii comisiei?

Firește că au fost polemici și interpretări diferite și aș spune că polemicile nu sunt neapărat între istorici români și istorici israelieni, ci între istorici. Unele disensiuni au fost evidente între istoricii israelieni, sau între un istoric evreu și un alt istoric evreu, dacă privim din acest punct de vedere. În nici un caz nu aș putea spune că au fost două fronturi: istorici români-istorici evrei; evident, nu acestea sunt criteriile de a departaja această comisie - este vorba și despre perspectiva unor istorici specializați în acest domeniu. Oamenii care vin din alte domenii sau s-au ocupat de alte teme văd lucrurile dintr-o altă perspectivă. În general, cred că toți au fost oameni de bună credință. În primul rând, ceea ce mi se pare cel mai important lucru este că au fost interesați de stabilirea unor adevăruri, de stabilirea unor fapte reale. Interpretarea poate fi diferită, iar raportul acesta nu este ultimul cuvânt în cercetarea Holocaustului, ci este un text care însumează stadiul actual al cercetării, atât în România, în străinătate, cât și în Israel, și, în același timp, devine o bază de discuții și cercetări ulterioare. Este evident că oricine vrea să studieze acest capitol poate porni acum de la această sinteză, care are, de asemenea, și o bibliografie extrem de bogată și o enormă colecție de documente. Cel interesat are acum la dispoziție toate aceste documente, nu trebuie să le mai caute în arhive, doar dacă dorește să extindă cercetarea. Fondurile de arhivă sunt uriașe; se poate continua studiul în arhive, fie la București, la Washington sau la Ierusalim, la Yad Vashem. Mai este apoi de văzut în ce măsură guvernul român, clasa politicăși-au propus să transmită tinerei generații aceste informații de bază și aceste interpretări despre o perioadă extrem de dură și de gravă din istoria României. Raportul este un ghid bun pentru profesorii de istorie, pentru studenții de la facultățile de istorie care sunt interesați de această perioadă și în general, pentru foarte mulți intelectuali care vor să cunoască adevărul despre regimul Antonescu. Pentru nici o perioadă din istoria României starea istoriografiei nu este atât de gravă. În toată perioada comunistă capitolul acesta fost un subiect tabu, o temă despre care nu se discuta, sau dacă se discuta, se mistifica - o prezentare total deformată și mincinoasă a acestei perioade. În acest sens, autoritățile comuniste, conducerea comunistă și toată propaganda, atât înainte cât și în perioada lui Ceaușescu, au urmărit tot timpul să dea o imagine propagandistică și au folosit acest capitol numai în scopuri politice, fără nici un interes pentru restabilirea adevărului. Și atunci s-au format sau s-au deformat chiar specialiști pentru care problema restabilirii adevărului nu mai era prioritară, ci folosirea faptelor sau deformarea lor în scopuri propagandistice. De aceea, chiar și după 1989, când poți să spui adevărul, nu ai o echipă de istorici competenți cum ai pentru toate celelalte perioade. Nu e de mirare că în primii zece ani după 1989, despre aceste teme, în mod curajos și deschis, au scris nu istorici specializați în această perioadă - pentru că erau de acum oameni deformați de nevoile propagandistice ale comunismului, un fel de lucrători de partid pe acest domeniu - ci intelectuali români și istorici specializați pe alte perioade, care, dintr-o conștiință morală de intelectuali români și-au spus cuvântul pe această temă. Si au fost asemenea oameni, ei au fost primii. Acum lucrurile s-au schimbat, de aceea a fost posibilă această activitate comună în cadrul comisiei. Au apărut tineri istorici, care sunt formați după 1989, mai deschiși spre informații, spre volumele de documente, fără acele prejudecăți ale propagandei de partid și, în acest fel, cred că raportul va avea un efect pozitiv.

Au apărut și critici ale raportului care, din punctul meu de vedere, sunt legitime, fie că accept obiecțiile lor, fie că nu. Sunt intelectuali sau istorici de bună credință care au obiecții sau dau o altă interpretare unor aspecte legate de politica românescă în perioada premergătoare războiului. Ei sunt de acord cu prezentarea faptelor, dar văd acest lucru într-un alt context. Au tot dreptul și mi se pare o critică legitimă și chiar dacă eu pot să nu fiu de acord cu unii dintre ei, sunt parteneri de dialog și parteneri de polemică legitimă în legătură cu raportul.

 

Criticile au fost emise și de membri ai comisiei, au existat disensiuni pe parcurs?

Pe parcurs au fost disensiuni, dar în faza finală, raportul este rezultatul unui consens. În momentul în care toți membrii comisiei au acceptat raportul, sigur că poți continua polemica, nu în legătură cu raportul, ci în legătură cu problematica; nu de adevăruri absolute este vorba aici. Absolute sunt faptele, documentele despre ceea ce s-a întâmplat în această perioadă. Acesta mi se pare lucrul cel mai important al raportului, o restabilire a adevărului, faptic în primul rând, pentru cel care citește și vrea să știe ce s-a întâmplat. Și cred că orice tânăr de bună credință vrea să știe ce s-a întâmplat cu evreii în această perioadă, care a fost politica statului român, cine e răspunzător de masacrele în masă din Basarabia și Bucovina, cine a ordonat deportarea celor rămași în viață.

Interviu realizat de Roxana Ionici

(Continuare în numărul următor)

Publicat în : Interviu  de la numărul 30

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: