Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Generația tânără din Rusia: o necunoscută a alegerilor din 2008

Laurențiu CONSTANTINIU

Cine va fi, din 2008, "moștenitorul" lui Vladimir Putin? Cum să fie folosite zecile de miliarde de dolari din Fondul de stabilizare? Cât va mai crește prețul benzinei? Va dispărea, oare, o dată cu plecarea lui Putin, starea de stabilitate? Cam- acestea sunt întrebările care preocupă o parte a populației ruse.



 

Când afirmăm "o parte" avem în vedere populația a cărei vârstă este cuprinsă între 40 și 55 de ani. Segmentul tânăr al populației ruse pare a avea rădăcini destul de firave în societatea rusă, valorile societății de consum guvernându-i, din ce în ce mai mult, acțiunile.

 

Forța noului val

 

Sunt unanim cunoscute divergențele dintre generația tânără și cea matură. Cu emoțiile și nerăbdarea sa și lipsită de dorința de a juca după regulile impuse de cei bătrâni, generația tânără din Rusia își arată din ce în ce mai mult mușchii.

Peste aproape trei ani, când în Rusia se vor desfășura alegeri parlamentare și prezidențiale, electoratul rus va fi sensibil mai tânăr decât acum. O bună parte a acelor alegători, crescuți și educați în perioada comunistă, și, în consecință, ale căror simpatii se îndreaptă spre reprezentanții stângii ruse, vor dispărea. Locul lor va fi luat de "copiii lui Gorbaciov și Elțin", adică acei tineri născuți, crescuți și educați în anii glasnostului și perestroikăi. Una dintre caracteristicile acestei generații este lipsa fricii în fața puterii/autorității. O a doua: faptul că vremurile i-au determinat să nu aibă încredere în cuvinte, autoritate sau ratinguri, ci doar în forțele lor. Iar "clonarea" skinheads-ilor, a popularității de care se bucură membrii grupărilor naziste, a vitalității reprezentanților grupării neo-troțkiste "Che Guevara" și a rolului jucat de tânăra generație în cadrul "revoluției portocalii" din Ucraina ar dovedi că ei, cei tineri, nu prea sunt dispuși să-și piardă timpul stând la McDonald's. Mai nou, "generația Pepsi", cum sunt denumiți tinerii născuți după 1985, a crescut și s-a maturizat, iar pe acest fond a început să-și revendice un loc pe scena politică rusă.

 

Un tineret mercantil

 

Una dintre caracteristicile acestei generații este dată de următoarea realitate: capitalismul rus i-a molipsit pe tineri de "dorința de a face bani". Un argument ar putea fi numai faptul că cel mai tânăr miliardar rus, bancherul Andrei Melnicenko, are doar 33 de ani și ocupă un onorabil loc 20 în topul miliardarilor ruși pe anul 2005, alcătuit de revista Forbes, cu o avere de numai... 1,8 miliarde de dolari. Potrivit unor date oferite de Fond Obșestvennogo mneniia (Fundația pentru sondarea opiniei publice), circa 78%din tineri "ar dori să aibă mulți bani". Ei bine, tocmai acest "mercantilism" stimulează interesul tinerilor pentru politică. Iar noua tânără generație din Rusia este din ce în ce mai puțin doritoare să-și încredințeze soarta vreunui "tataie" politician, care face turul televiziunilor participând la talk show-uri și care nu este capabil să-și prezinte programul în mod clar și articulat, sau acelor politicieni care nu sunt apți să prezinte un plan coerent de folosire a sumelor foarte mari de bani, provenite din exportul de energo-resurse. Or, potrivit tinerilor, a-ți încredința viitorul unor astfel de oameni politici înseamnă a trăi pe principiul "Merg acolo, dar nu știu unde". Astăzi, tinerilor cu vârste cuprinse între 17 și 20 de ani încă îl mai plac pe președintele care le conduce țara. Încă le mai place faptul că Vladimir Putin este tânăr și cool, are centura neagră la judo și un câine preferat, pe nume Koni. Mâine, acești tineri cu siguranță că vor dori mai mult de la conducătorul țării. Vor dori ca pe lângă prestanță și dragostea față de sport și animale să le explice mai clar politica pe care dorește să o promoveze și să le demonstreze viabilitatea argumentelor sale.

Ca și în România, în Rusia ultimilor 15 ani, politicienii ruși au fost ocupați doar de asigurarea bunăstării lor (și, evident, a familiilor lor), uitând, cu desăvârșire, de mai tinerii lor urmași. Ei au crezut că, dacă seara tinerii se mulțumesc să privească la televizor emisiunile de tip reality show prezentate și animate de fete sexy sau să asculte muzica tinerilor "absolvenți" ai Fabricii de staruri (Fabrika Zviozd), varianta rusă a Școlii Vedetelor de la noi, pot face ce vor cu ei, "avându-i în buzunar".

Și a venit "revoluția portocalie" ucraineană, care a dărâmat siguranța politicienilor. Temători față de corul de voci contestatare, autoritățile de la Kiev (și cele de la Moscova) au înțeles că până și acei copii proveniți din familii bogate, aparținând clanurilor politice (și care sunt denumiți zolotaia molodioja, adică tinerii de aur), pot "încălca" regulile stabilite, încurcând, astfel, socotelile de dinainte făcute.

 

La vremuri noi, o propagandă nouă

 

Cu zeci de ani în urmă, în perioada "de construire a socialismului", romanul lui Aleksandr Grina, Pânza roșie de corabie (Alîe parusa) a avut un succes nebun printre tineri, seducându-i pe aceștia cu eroismul romantic al personajelor. Stalin, pe cât de pragmatic în politică, pe atât de cinic în viață, avea să-l acuze pe scriitor că "distrage tineretul de la construirea socialismului". Cu toate acestea, propaganda sovietică a folosit cu succes modelul propus de Grina: înclinația tineretului către romantism. Astfel, pionierii își aveau eroii lor: Stahanov, Valeri Cikalov (renumit aviator) sau Ivan Papanin (explorator polar sovietic). Cu ajutorul lor a fost posibil, mai târziu, ca milioane de komsomoliști să se înroleze în detașamentele de voluntari și să plece pe front, la construirea de diverse obiective civile sau industriale sau să "desțelenească pământul".

Astăzi, politicienii ruși se mai hrănesc cu iluzia că grupările de tineret "fabricate" în "laboratoarele" specialiștilor în PR politic vor acționa la momentul potrivit după indicațiile primite. Cercetările sociologice îi contrazic însă. Astfel, potrivit sondajelor efectuate de organizația sus-amintită, 80% din tineri nu au simpatii politice clare și nu sunt în nici un fel atrași de aripile tinere ale partidelor politice ruse (Nashi/Ai noștri, formațiunea de tineret a Partidului Edinnaia Rossiia; Krasnîe/Roșii, tineretul comunist; "Liberalî/Liberalii, intelighenția tânără, aparținând Soiuz Pravîh Sil/Uniunea Forțelor de Dreapta sau Iabloko/Mărul). Neexistând nici o reprezentare privind opțiunile politice ale acestor tineri, ei reprezintă, în lumina alegerilor de la sfârșitul anului 2007, pentru politicienii ruși o enigmă destul de serioasă.

Dacă avem în vedere că la o populație de 148 de milioane de locuitori (cât are Rusia în acest moment), 30 de milioane reprezintă copii și tineri și faptul că, anual, 1,5 milioane de tineri primesc certificat de maturitate, putem afirma că în cei 14 ani de capitalism numărul tinerilor a crescut cu aproximativ 15 milioane. Jumătate din aceștia au absolvit o instituție de învățământ superior. O bună parte însă au trăit nu atât pe bulevardele capitalismului, cât pe "strada felinarelor sparte" (titlul unui serial polițist rusesc de la începutul anilor '90, în genul celui american Străzile din San Francisco). Acești tineri - educați atât în universități, cât și pe stradă - nu vor mai putea fi cumpărați cu "o jumătate de vodcă" sau "mințiți cu televizorul". Tocmai de aceea vânătoarea lor a și început, partidele politice dându-și seama de importanța lor ca viitori alegători. Credem însă că prețul plătit de politicienii ruși pentru a-și subordona tânăra generație va fi unul foarte mare.(l. C.)

Publicat în : Politica externa  de la numărul 30

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: