Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Drujba, mai puternică decât Feindschaft

Laurențiu CONSTANTINIU

În ultimii 200 de ani, ca urmare a poziției sale geografice, Germania- a pendulat între Est și Vest, alegând între statele occidentale și Rusia. De la Friederich cel Mare (secolul al XVIII-lea) și până în secolul al XX-lea, de fiecare dată când Germania- s-a înțeles cu Rusia, acest lucru s-a înfăptuit pe seama Poloniei, situată între cei doi mari coloși. Ce ne va rezerva secolul al XXI-lea? Propunem o variantă de răspuns, formulată pe baza recentului acord semnat de Rusia și Germania, de colaborare în domeniul energetic.



Forța tradiției istorice

 

În 1920, la aproape un an de la semnarea Tratatului de la Versailles, un istoric francez nu foarte cunoscut în lumea istoricilor la acea vreme, Jacques Bainville, a scris o carte intitulată Les conséquences politiques de la paix, în care a analizat documentul sus-amintit. Referitor la relația dintre Rusia și Germania, istoricul francez a scris: "Tratatul de la Versailles a legat alianța dintre Rusia și Germania. Nu avem dreptul să ne înșelăm. Din moment ce între Germania și Rusia se reconstituia Polonia, se stabilea comunitatea de interese și de sentimente. Germanii și rușii nu se iubesc, dar ei sunt, ca să spunem așa, complementari. Ei au nevoie să fie în contact, să schimbe produse, idei, oameni și ei nu se pot întâlni decât peste corpul statului polonez. Ei sunt mai puțin complici pentru a-și garanta bucata lor de Polonie, cât mai ales pentru a o distruge și a o împărți din nou. După înfrângere, Germania trebuia să dorească în chip firesc alianța cu Rusia. Și totuși aceasta n-ar fi fost un motiv suficient pentru ca ea să fie sigură că o va obține. Polonia pare a fi fost inventată pentru a grăbi apropierea." Din rândurile de mai sus, este clar că istoricul francez a prezis cu 20 de ani mai devreme Pactul Molotov-Ribbentrop, în urma căruia Polonia avea să fie împărțită pentru a patra oară.

De ce am considerat necesară citarea istoricului francez? Pentru că la 13 septembrie 2005, la Berlin, șefii concernelor germane E.ON Ruhrgas și BASF și al celui rus Gazprom au semnat, în prezența președintelui Putin și a fostului cancelar Gerhard Schröder, un acord privind construirea unei conducte de gaze pe sub Marea Baltică. În același timp, nu departe de Hotelul Intercontinental, unde a fost semnat acordul, la sediul Băncii ABN Amro, au mai fost semnate o serie de documente prin care Germania creditează cu 7,5 miliarde de dolari Gazprom, bani care vor fi folosiți pentru construirea gazoductului. Este încă o dovadă în plus privind forța tradiției istorice în relațiile bilaterale ruso-germane. De la Bismarck și până în zilele noastre, atât la nivelul gândirii politice germane, cât și al diplomației germane, a existat un curent foarte favorabil colaborării cu Rusia, iar acordul ruso-german dovedește continuitatea acestui curent. Evident, astăzi nu se mai pune problema unei "reîmpărțiri" a Poloniei, ca acum 60 de ani, așa cum au încercat să sugereze analiștii polonezi și occidentali. Vremurile s-au schimbat, iar o dată cu ele mijloacele de promovare a politicii externe. Astăzi, prin construirea acestui gazoduct, poziția Poloniei, a țărilor baltice și Ucrainei în raport cu Rusia va fi considerabil slăbită, cea din urmă având la dispoziție un factor de presiune foarte eficient: diminuarea/sistarea livrărilor de gaze sau vânzarea lor la prețuri mai mari.

 

"Imperiul liberal" rus

 

În spatele demersului Rusiei, se află concepția elaborată anul trecut de către Anatoli Ciubais, artizanul privatizării ruse și fost șef al Administrației prezidențiale în timpul lui Boris Elțin: "Rusia, imperiu liberal". Potrivit ei, Rusia își poate redobândi statutul de mare putere cu ajutorul resurselor energetice de care dispune, menținând statele vecine într-o stare de dependență față de ea. Iar din acest punct de vedere, dependența Poloniei față de petrolul și gazele naturale provenite din Rusia este maximă (mai bine de 2/3 din gazele importate de Polonia provin din Rusia).

Acțiunile Rusiei din ultima perioadă ne indică faptul că Vladimir Putin se dovedește a fi un susținător al ideii creării "imperiului liberal": încă din februarie 2004, Rusia a sistat livrările de gaze către Belarus, afectând, astfel, și Polonia (conducta care alimentează Polonia tranzitează Belarusul), iar un an mai târziu, un demers asemănător a fost întreprins și în relația cu Ucraina. În ceea ce privește Ucraina, Rusia și-a motivat atitudinea acuzând conducerea de la Kiev că-și însușește o parte din gazul care-i tranzitează teritoriul. În realitate, demersul rus a fost provocat de intențiile fostului guvern Timoșenko de a verifica privatizările realizate în perioada fostului președinte, Leonid Kucima. Evident că, puse în fața sistării livrărilor de gaze naturale, autoritățile ucrainene au renunțat la intențiile lor. Dacă până la momentul semnării acordului de la Berlin, Rusia risca în orice moment să-și deterioreze relațiile cu statele Europei Occidentale, ca urmare a diminuării livrărilor de gaze naturale către aceasta din urmă, acum, în condițiile în care gazoductul ruso-german va fi construit, ea va putea oricând să renunțe a mai livra gaze naturale Poloniei, Slovaciei sau Ucrainei, fără ca aceasta să-i afecteze în vreun fel relația cu statele Europei Occidentale.

 

Alternative la gazul rus

 

În aceste condiții, devine vitală căutarea și găsirea de soluții alternative la gazul rusesc. Într-un interviu acordat de fostul vicepreședinte al companiei petroliere poloneze PGNiG, Piotr Wozniak, ziarului "Wprost", acesta consideră că există două modalități de ieșire a Poloniei - și nu numai pentru ea - din starea de dependență față de Rusia. Pentru statele Europei Centrale, una dintre acestea ar fi Norvegia, ale cărei resurse de petrol și gaze naturale o plasează între primele cinci țări din lume: "Polonia încă mai poate construi un gazoduct direct din Norvegia, pe sub Marea Baltică, chiar dacă costurile unei astfel de întreprinderi vor crește o dată cu întârzierea punerii în practică a proiectului", a declarat fostul petrolist polonez gazetei sus-amintite. O a doua soluție ar fi racordarea la sistemul de conducte european prin intermediul gazoductului Bernau-Szczecin, a cărui construcție nu ar dura mai mult de un an. În acest fel, statele "dependente" de gazul rusesc ar avea ca surse alternative Norvegia și Algeria. Chiar dacă aceste planuri sunt puse în practică, Polonia, Ucraina și statele baltice tot ar fi obligate să apeleze la Rusia, însă cantitățile importate ar fi mai mici și, în consecință, independența lor ar fi mai mare. Rămâne de văzut care dintre cele două soluții vor fi adoptate. Până atunci, este de domeniul evidenției că relațiile bilaterale ruso-germane se află, poate, la cel mai ridicat nivel de după 1991. Cu toate acestea, în istoria relațiilor ruso-germane este cunoscut episodul din septembrie 1939, când trupele sovietice și cele germane au ocupat acea parte din Polonia care le revenise prin Pactul Molotov-Ribbentrop. Cu acel prilej, la masa organizată în comun de militarii sovietici și germani, generalul Krivoșein, dorind să toasteze pentru "Prietenia veșnică/Ewige Freundschaft" dintre popoarele german și sovietic, a toastat, din greșeală, "Feindschaft/Dușmănie". După doi ani, în iunie 1941, Germania ataca Uniunea Sovietică. Rămâne de văzut cât de trainică se va dovedi a fi prietenia/drujba ruso-germană acum. Judecând după recentul acord semnat la Berlin, cu siguranță că președintele Putin nu a mai făcut greșeala generalului Krivoșein.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 30

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: