Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Un vot cu rezultat incert

Dragoº TÃBÃRAN

Criza dintre puterile occidentale - Germania-, Marea Britanie și Franța, susținute de Statele Unite - și Iran, pe marginea programului nuclear al Teheranului, a intrat într-o nouă fază, o dată cu adoptarea de către Agenția Internațională pentru Energie Atomică a unei rezoluții care solicită analizarea dosarului în Consiliul de Securitate.



Votul din Consiliul Guvernatorilor AIEA confirmă astfel eșecul negocierilor dintre troika europeană și guvernul de la Teheran, dar și incapacitatea comunității internaționale de a evita agravarea unei crize cu consecințe greu de previzionat. Anticipând rezultatul votului, Iranul a adoptat în ultima vreme o poziție mai dură, amenințătoare pe alocuri, mai ales după câștigarea alegerilor prezidențiale de către Mahmud Ahmadinejad, considerat un adept al liniei dure.

Părțile implicate au interpretat rezultatul votului în notă proprie: reprezentantul Iranului la AIEA, Javad Vaeedi, a declarat că "Statele Unite și Marea Britanie doreau trimiterea dosarului iranian la Consiliul de Securitate acum... Nu au reușit". Diplomații europeni au apreciat că abținerea Chinei și Rusiei, care până acum au blocat adoptarea rezoluției, este o victorie pentru eforturile Occidentului de a crește presiunile diplomatice asupra Teheranului. Subsecretarul de stat al Statelor Unite, Nicholas Burns, consideră că "votul de la AIEA este un semnificativ pas înainte în eforturile internaționale de izolare a Iranului și o frână serioasă a programului nuclear iranian".

Concret, documentul adoptat la 24 septembrie constată că Iranul a încălcat Tratatul de Neproliferare, în special prin nerespectarea protocolului adițional, și că există semne de întrebare serioase privind afirmațiile responsabililor iranieni privind caracterul exclusiv civil al programului nuclear iranian. Rezoluția cere Iranului să adopte urgent măsuri de transparență în privința programului său nuclear și să permită inspectorilor internaționali accesul la specialiști, documente, instalații cu dublă destinație sau obiective militare, la centrele de cercetare din cadrul programului nuclear. De asemenea, rezoluția cere Iranului să suspende imediat procesul de îmbogățire a uraniului și să reanalizeze oportunitatea înlocuirii reactorului de tip sovietic de la Busher cu unul care nu produce plutoniu cu destinație militară.

 

India-Iran: 1-0

 

Adoptarea proiectului de rezoluție a fost posibilă după lungi negocieri între membrii Consiliului Guvernatorilor, dar mai ales după ce Rusia și China au acceptat, dacă nu să voteze, cel puțin să se abțină. Balanța a fost înclinată însă, surprinzător, de India. Care au fost cauzele care au determinat India, aliat și partener tradițional al Iranului, să voteze pentru proiectul susținut de europeni și americani? India pare să fi trecut de la o politică antiamericană, sau cel puțin rezervată față de Statele Unite, la o politică în favoarea Washingtonului.

India cocheta în ultima vreme cu un proiect strategic foarte important, respectiv conducta de gaz Iran-Pakistan-India. Proiectul valorează 7 miliarde de dolari, dar realizarea sa a fost pusă la îndoială de traseul riscant prin Pakistan, adversarul clasic al Indiei, dar mai ales de presiunile Washingtonului care a promis în schimbul abandonării proiectului creșterea cooperării în domeniul nuclear. India și Statele Unite au semnat în iulie un acord extrem de important pentru programul nuclear civil al Indiei. Ratificarea acordului în Congresul Statelor Unite a fost condiționată de susținerea rezoluției AIEA.

Situația este, oarecum, paradoxală. În prezent, industria nucleară furnizează 3% din necesarul energetic al Indiei, în timp ce Iranul este furnizorul tradițional de petrol și gaze naturale al Indiei. Votul de la AIEA ar putea fi urmat de răcirea relațiilor dintre Teheran și New Delhi, dar și de suspendarea sau chiar abandonarea proiectului conductei prin Pakistan. Dacă politicienii s-au pliat conform dorinței Washingtonului, oamenii de afaceri nu sunt foarte fericiți. Vishvjeet Kanwarpal, șeful unui grup de consultanță, a declarat: "Iranul are cele mai mari rezerve de gaze naturale din lume. Trebuie să păstrăm un culoar deschis către Teheran. Acum s-ar putea să fie mai dificil".

Nu sunt puțini însă cei care cred că India a procedat corect. Un fost diplomat indian a spus că, "dacă Iranul ne furnizează petrol pe termen lung, dar la prețuri internaționale nu înseamnă că poate să ne ceară să acceptăm programul său nuclear indiferent cum". Aceasta ar fi și principala explicație a votului indian: dorința de a-și proiecta internațional imaginea de putere nucleară responsabilă. O imagine care i-ar aduce beneficii economice și politice: India ar avea o colaborare mai bună în domeniul nuclear cu Statele Unite și ar face o opțiune serioasă pentru statutul de membru permanent al Consiliului de Securitate.

Prima reacție ostilă față de poziția exprimată de India la AIEA a venit... de acasă. Partidul Comunist din India, marxist, cea mai importantă formațiune de stânga și care dispune de 61 de parlamentari dintr-un total de 545, a denunțat deja ceea ce numește "cedarea în fața presiunilor americane".

 

Un viitor incert

 

Rezoluția AIEA este un pas semnificativ, americanii au dreptate. Dar în ce direcție? Iranul a anunțat în repetate rânduri că nu va accepta presiunile occidentale și că va riposta. Nu a anunțat însă cum, dar dispune de mijloace importante. Este vorba în primul rând de resursele sale de hidrocarburi, care fac din Iran un jucător important pe piețele internaționale. Și asta în condițiile în care prețul petrolului a luat-o razna de mult din cauza cererii tot mai mari, a limitelor capacităților de extracție și rafinare și, nu în ultimul rând, din cauza instabilității internaționale, în special din Irak.

În al doilea rând, Iranul are capacități militare serioase și poate crea probleme serioase unui eventual atacator. Flota a 5-a a Statelor Unite, staționată în Bahrein, dar și unitățile din Irak ar fi expuse atacurilor cu rachete.

În fine, Iranul dispune de o arma terifiantă: unitățile de comando ale Hezbollah care ar putea transforma Orientul Mijlociu într-un spațiu apocaliptic.

Nu este de neglijat nici aspectul religios. Singura țară dominant șiită, Iranul poate antrena procese destabilizatoare în statele din jur în care există o prezență șiită semnificativă. Este vorba de Irak, unde șiiții sunt majoritari, sau de Bahrein, unde familia conducătoare este sunnită, dar majoritatea populației este șiită. Situații asemănătoare se găsesc în Liban, Pakistan etc.

Nu este un secret că Israelul a avertizat în repetate rânduri că va acționa prin orice mijloace pentru a împiedica intrarea în funcțiune a reactorului de la Busher dacă Statele Unite și puterile europene vor eșua. Nu este un secret că agenți americani și israelieni, dar și avioane de spionaj fără pilot acționează de mai bine de un an în Iran.

Situația este delicată și volatilă. Oricând se poate întâmpla un accident. Consecințele acestuia ar fi dramatice. Rezoluția AIEA nu stabilește un termen pentru raportarea Iranului la Consiliul de Securitate, semn că nimeni nu vrea să accelereze procesul. Este posibil ca dosarul iranian să fie discutat abia după reuniunea din noiembrie a AIEA. Între timp, experții americani încearcă să limiteze temerile, afirmând că Iranul este la distanță de cel puțin 5-6 ani de arma nucleară. Recent, ministrul israelian de externe afirma însă că termenul ar putea fi mult mai scurt, respectiv șase luni, semn că nervozitatea crește.

Mingea se află acum în terenul Iranului. Rămâne de văzut care va fi răspunsul.(D. T.)

Publicat în : Politica externa  de la numărul 30

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: