Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Violențe și haos după retragerea israeliană

Roxana IONICI

Faza finală a planului de dezangajare propus de premierul Ariel Sharon a fost încheiată, punând, astfel, capăt celor 38 de ani de ocupație. Ultimul soldat israelian a părăsit Fâșia Gaza în dimineața zilei de 12 septembrie, lasând în urmă haosul să domine în coloniile evacuate.



Prevăzută inițial pentru 15 septembrie, operațiunea israeliană de retragere din Fâșia Gaza, denumită "ultima gardă", a fost devansată la recomandarea ministrului apărării, Shaul Mofaz, din cauza temerilor legate de degradarea situației pe planul securității. Imediat după retragere, liderul palestinian, Mahmud Abbas, a arborat drapelul palestinian în partea evacuată de Israel a terminalului de la Refah, între Fâșia Gaza și Egipt și a ținut să sublinieze că această bucurie va rămâne incompletă atâta timp cât drapelul negru, alb, verde și roșu nu va fi ridicat la Ierusalim.

Conflictul cu Israelul se va încheia doar după mult-dorita instaurare a unui stat palestinian independent, a continuat Mahmud Abbas. Într-un discurs televizat, la numai o zi după retragerea israeliană, liderul palestinian a anunțat că este pregătit să angajeze imediat cu Israelul negocieri privind statutul final al teritoriilor palestiniene. Pe de altă parte, Mahmud Abbas a lansat, oricărei grupări radicale care ar încerca să îi submineze autoritatea, un avertisment clar, primul de acest fel, afirmând că nu va tolera anarhia, deoarece nimeni nu este mai presus de lege. Cererile sale nu au avut, însă, ecou. Autoritatea Palestiniană, care a preluat controlul securității în teritoriu, a demonstrat, însă, la numai câteva ore de la închiderea frontierelor, fragilitatea forțelor sale de securitate. Cu buldozere sau cu mâinile goale, mii de civili palestinieni împreună cu militanți Hamas, au început incendierea și demolarea celor 24 de sinagogi lasate în urmă de coloniștii evrei, arborând propriile steaguri peste ruinele fumegânde ale clădirilor din fostele colonii israeliene. Mai mult, militanții islamiști palestinieni au lansat rachete de tip Qassam către sudul Israelului. În Knesset, deputații israelieni nu au întârziat să își exprime indignarea în legătură cu distrugerea sinagogilor. Aflat la tribuna parlamentului de la Ierusalim, deputatul de extremă dreaptă, Uri Ariel și-a rupt gulerul cămășii în semn de doliu, conform unei practici evreiești antice, care marchează începutul perioadei de doliu, după moartea unui apropiat.

Cu toate că grupările rabinice au declarat că buldozerele nu au voie să se atingă de sinagogi, deoarece legile religioase iudaice interzic dărâmarea lor, soarta acestor edificii a fost una dintre cele mai dificile probleme cu care s-a confruntat guvernul Sharon. Inițial, cabinetul s-a gândit să demoleze clădirile fostelor lăcașe de cult, pentru a evita în acest mod eventuala lor profanare de către palestinieni. Anterior, guvernul israelian a decis să nu demoleze sinagogile din coloniile evacuate, iar ministrul de externe, Silvan Shalom, îi solicitase secretarului general al ONU, Kofi Annan, să intervină pentru asigurarea protecției celor 24 de sinagogi abandonate în urma retragerii. Sinagogile erau, practic, singurele edificii rămase în picioare în cele 21 de colonii evreiești evacuate. După ce cărțile sfinte au fost transferate, forțele israeliene au montat pancarte cu inscripția "lăcaș sfânt", în limbile ebraică și engleză. În cererea sa, șeful diplomației de la Ierusalim subliniase că responsabilitatea asigurării ordinii, inclusiv protejarea sinagogilor, reprezintă un test moral pentru Autoritatea Palestiniană.

 

Palestinienii sunt nemulțumiți

 

Autoritatea Palestiniană a criticat refuzul Israelului de a demola sinagogile și a acuzat Ierusalimul că urmărește să obțină profit de imagine, în cazul demolării acestora de către palestinieni.

În haosul care s-a accentuat după retragerea israeliană, pe lângă instaurarea ordinii, o altă problemă s-a impus palestinienilor: păstrarea bunurilor rămase. Conform unui acord mediat de diplomați internaționali, serele lăsate în urmă de israelieni trebuie menținute intacte, deoarece sunt dotate cu tehnică de ultimă generație și pot aduce venituri substanțiale din export unei economii palestiniene sărăcite și pot oferi locuri de muncă pentru palestinieni.

Autoritatea Palestiniană și-a manifestat temerea că guvernul lui Ariel Sharon a cedat Fâșia Gaza numai pentru a putea menține pe veci controlul asupra coloniilor din Cisiordania. 240 de mii de coloniști evrei trăiesc acum în Cisiordania, izolați de cele două milioane și jumătate de palestinieni care își doresc, în plus, acest teritoriu, ca și Ierusalimul de Est, pentru viitorul lor stat independent.

După toate aparențele, palestinienii au continuat să fie nemulțumiți, pentru că, susțin ei, nu s-a ajuns la nici un acord în privința mai multor probleme, printre care controlul asupra unui punct de trecere, considerat de ei vital, între Gaza și Egipt. Ei afirmă că accesul persoanelor între Gaza și Egipt trebuie să se desfășoare nestingherit, altfel, spun ei, ocupația israeliană nu va fi luat cu adevărat sfârșit.

Încă înaintea finalizării retragerii, cabinetul israelian a votat, în baza unui acord parafat cu autoritățile de la Cairo, să transfere Egiptului controlul graniței cu Fâșia Gaza, zonă cunoscută sub numele de axa Philadelphia. Aproximativ 750 de grăniceri egipteni, dotați cu arme ușoare, au fost imediat desfășurați în zonă, pentru a împiedica trecerile ilegale de persoane și traficul de arme. Însă zeci de palestinieni, printre care militanți înarmați ai organizației Hamas, au sărit gardul dintre Fâșia Gaza și Egipt, invadând culoarul Philadelphia. Polițiștii egipteni nu i-au împiedicat pe palestinieni, iar securitatea palestiniană nu era prezentă. Culoarul sau axa Philadelphia, este o fâșie îngustă, care însoțește granița dintre Fâșia Gaza și Egipt pe toată lungimea ei de 14 km, zonă în care armata israeliană a construit un sector pentru patrulare, demolând numeroase case ale palestinienilor.

 

Traseu modificat

 

Tensiunile și tot haosul generat în urma retragerii și presiunile din afară, au determinat Înalta Curte de Justiție de la Ierusalim să modifice traseul unei porțiuni a liniei de securitate pe care Israelul o construiește în Cisiordania. Instanța Supremă răspunde, astfel, unei plângeri depuse în numele locuitorilor palestinieni a cinci sate din nordul Cisiordaniei. Ei susțin că traseul inițial al barierei separă așezările lor de restul teritoriului palestinian. Decizia judecătorilor a fost unanimă: un tronson al barierei de securitate trebuie demolat, deoarece creează o enclavă palestiniană, formată din cinci sate, lângă așezarea evreiască Alfei Menashe.

Tribunalul a cerut guvernului de la Ierusalim să stabilească un nou traseu în regiunea în care se află orașul palestinian Kalkylia, pentru a asigura securitatea propriilor cetățeni și, în același timp, pentru a respecta drepturile locuitorilor palestinieni. În aceeași ședință, Instanța supremă israeliană a criticat decizia de anul trecut a Curții Internaționale de Justiție de la Haga, care a decretat că întreaga construcție este ilegală și trebuie demolată.

Deși Haga a calificat construirea gardului drept un act ilegal, printr-o ședință fără caracter coercitiv, autoritățile israeliene au decis continuarea construirii gardului de securitate, operând, însă, unele modificări la traseul acestuia, pentru a-l aduce mai aproape de Linia Verde, frontiera simbolică trasată de comunitatea internațională între Israel și teritoriile palestiniene. În timp ce israelienii susțin că bariera de securitate este necesară pentru a opri accesul teroriștilor, palestinienii spun că, în acest fel, Israelul anexează teritorii. Până în acest moment, a fost construită mai mult de jumătate din bariera de securitate, a cărei lungime totală este de 600 de km. Analiștii susțin, însă, că și după decizia Tribunalului israelian, atât construcția în sine, cât și traseul ei, vor rămâne o sursă de controverse politice și tensiuni între cele două comunități din Cisiordania.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 30

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: