Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Administrația Bush a intrat la apă

Claudiu LUCACI

Președintele George W. Bush se confruntă cu una dintre cele mai mari provocări din întreaga perioadă petrecută în fruntea administrației americane. Aflat la cel de-al doilea mandat și la mai puțin de un an de la victoria sa în alegeri, ocupantul fotoliului de la Casa Albă trebuie să facă față unei tirade de critici și unui val de nemulțumiri fără precedent, apărute după ce uraganul Katrina a devastat coastele sud-estice ale Statelor Unite.



Un altfel de9/11

 

Apreciind corect riscurile majore la care-și expune planurile politice și imaginea publică, George W. Bush și-a asumat, pentru prima oară, responsabilitatea pentru modul ineficient în care autoritățile federale au reacționat într-o situație de criză majoră. Lipsa de previziune și, mai ales, lentoarea inexplicabilă de care au dat dovadă agențiile federale au fost asumate de către președinte într-un discurs adresat națiunii, la două săptămâni după dezastrul natural.

Conștient că mitul conducătorului invincibil, creat cu atâta sudoare după atentatele din 11 septembrie 2001, a fost puternic zdruncinat în doar câteva zile, Bush a încercat să își refacă aura de președinte ferm și puternic.

Recunoașterea rapidă a greșelilor comise pare să fi fost determinată de scăderea drastică a popularității în rândul americanilor. Reacția lui George W. Bush este o confirmare clară a faptului că populația a identificat corect vinovații pentru confuzia și încetineala care au caracterizat acțiunea guvernamentală.

În sondajele de opinie, Bush a înregistrat un minim istoric în privința încrederii populației în politicile sale. În domeniul luptei împotriva terorismului, altădată punctul-forte al președintelui republican, încrederea publicului s-a "scufundat" de la 90% - după atentatele din 2001, la 50% - după uraganul devastator. Publicul american se exprimă în proporție majoritară pentru reducerea efectivelor militare din Irak și a cheltuielilor de război în favoarea refacerii zonelor calamitate. Nici măcar politicile economice nu mai sunt apreciate de americani, deși, în ultimii doi ani, au apărut semnele unei revigorări de durată. Din punct de vedere electoral, asumarea acestui eșec poate fi considerată o pierdere limitată și ușor de surmontat în pespectiva alegerilor prezidențiale din 2008. Prin comparație, un atac terorist pe teritoriul național sau o tragedie de proporții în rândul trupelor americane dislocate în Irak ar fi determinat o pierdere de credibilitate iremediabilă și o inevitabilă piatră de încercare pentru următorul candidat republican.

 

Bătălia politică

 

Administrația republicană a reușit să respingă atacurile democraților, care nu au ratat prilejul de a readuce în discuție temele preferate din campania electorală: oportunitatea prezenței militare în Irak și deficitul comercial galopant. O solicitare a senatorului Hillary Clinton a fost respinsă de republicani. Senatorul democrat a încercat, însă fară succes, să creeze o comisie independentă de investigare a capacității de răspuns la dezastru din partea agențiilor federale. Ca și în 2001, când a fost creată o comisie bi-partizană, și de această dată Partidul Republican și-a impus punctul de vedere cu fermitate și a blocat o anchetă independentă. Acest demers poate fi considerat o victorie importantă, care salvează administrația Bush de eventualele explicații stânjenitoare în legătură cu incoerența și confuzia manifestate la cel mai înalt nivel în primele zile ale catastrofei. O a doua înfrângere suferită de democrați a fost respingerea înființării unei agenții independente de dezvoltare după modelul celei create în urmă cu 70 de ani, în valea Tennessee, destinată administrării programului de control al inundațiilor și al furnizării de electricitate. Democrații nu l-au menajat pe George W. Bush și i-au reamintit că națiunea nu mai are bani pentru acoperirea nevoilor interne de reconstrucție din cauza cheltuielilor-record - 300 de miliarde de dolari - destinate menținerii trupelor americane în Irak. Președintele a dat asigurări că vor exista suficiente fonduri și chiar a promis că Guvernul federal va reface toată infrastructura publică distrusă de uraganul Katrina.

Bush a parat cu lejeritate inclusiv propunerile unor congresmeni republicani, care fie au evaluat costurile dezastrului la astronomica sumă de 200 de miliarde de dolari, fie au susținut numirea unui nou "țar" la conducerea unei viitoare agenții federale de refacere a zonelor calamitate. Casa Albă a evitat să cuantifice pierderile totale și a agreat doar ideea înființării unei autorități care să supravegheze cheltuirea judicioasă a celor 62,5 de miliarde de dolari alocate de către Guvern reconstruirii zonelor afectate.

 

Efectele uraganului au depășit granițele Statelor Unite

 

Șocul cel mai mare al uraganului Katrina s-a produs însă pe plan economic. Atât pentru americani, dar mai ales pentru europeni, efectele dezastrului sunt puternice și, din nefericire, de lungă durată. Deși statele americane afectate de dezastru sunt creditate cu mai puțin de un procent din totalul vânzărilor de retail la nivel național, influența în termeni reali a determinat o cădere asemănătoare cu cea înregistrată în noiembrie 2001, imediat după atentate. Un alt semn defavorabil a apărut recent, când s-a anunțat că rata șomajului a înregistrat un maxim record pentru ultimul deceniu. Până la sfârșitul anului, experții americani prognozează diminuarea produsului intern brut și a producției industriale. Previziunile sunt însă contradictorii cât timp aceiași analiști apreciază că economia americană va continua creșterea în 2006 la parametrii stabiliți în rapoartele organismelor financiare specializate. Nu același lucru se poate spune despre țările din zona euro care vor suferi serios în urma oscilațiilor economiei americane. La efectele provocate de Katrina se adaugă explozia prețului barilului de petrol, care a atins un prag istoric - 70 dolari în zilele de după catastrofa naturală. Spre deosebire de Statele Unite, ale căror pierderi zilnice la rafinare (aproape un milion de barili) sunt suplinite din rezervele strategice și din pomparea de cantități suplimentare dinspre Canada, economiile europene contabilizează negativ căderea pieței petrolului. Previziunile FMI pentru anul viitor în privința creșterii economice au fost revizuite și sunt în scădere față de cifrele anunțate înaintea producerii uraganului. Cele mai afectate țări sunt Marea Britanie, Germania, Franța și Italia, adică motoarele economice de pe bătrânul continent. Astfel de prospecții sumbre au determinat Agenția Internațională pentru Energie să recurgă la un plan de urgență pentru prevenirea unei posibile crize petroliere la nivel mondial.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 30

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: