Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

ONU: o șansă irosită

acad. Mircea MALIȚA

Organizația Națiunilor Unite este creația unui vis de pace. La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, cel mai dur din istorie, un președinte democrat al Statelor Unite, F.D. Roosevelt, a dorit cu pasiune să dea lumii o instituție care să garanteze că generațiile viitoare vor fi ferite de flagelul războiului. El mergea pe urmele unui alt președinte democrat american, W. Wilson, care, după un război cu suferințe infinite, a sperat ca, prin înființarea Ligii Națiunilor, conflagrația să fie ultima. Acestea sunt cele două mari inovații instituționale în direcția păcii ale secolului trecut.



La începutul unui nou veac însă, războaiele sunt din nou la ordinea zilei. Ocaziile de a reinsufla energie în ONU s-au pierdut una după alta. Era de așteptat și posibil ca inițiativa să vină din partea marilor puteri care țin cu cinci mâini cârma Consiliului de Securitate. Primul prilej a apărut după primul război din Irak, care pedepsea o agresiune, dar președintele Bush tatăl, după ce a vorbitpuțin despre o nouă ordine mondială, a fost forțat să bată în retragere din rațiuni interne. Un președinte american democrat, Bill Clinton, a ignorat lecția marilor săi înaintași și, paralizat de alte griji domestice, s-a mărginit la acțiunile de mediere făcute în argumentul forței. Al treilea moment de posibilă antrenare a statelor în jurul apărării unei civilizații pașnice prin instituția aflată la îndemână s-a topit repede după atacul teroriștilor de acum patru ani împotriva SUA.

Istoria relațiilor internaționale poate fi privită ca un cimitir al șanselor irosite. Aniversările festive nu sunt prielnice pentru o cotitură. În septembrie 2005 o șansă a păcii a fost ignorată. La sesiunea ONU, secretarul general a propus un program minimal de redresare a autorității și eficienței organizației, care a fost tăiat cu foarfecele. A rămas totuși rolul ei în reconstruirea țărilor după război (se ajunge astfel în sfârșit de la menținerea păcii la construirea păcii după războaie, dar nu și la prevenirea lor eficientă), se întrevede o mai activă Comisie a Drepturilor Omului și se face un pas în oprirea atrocităților comise în interiorul statelor, chiar fără permisiunea lor.

Dar să vedem ce nu s-a făcut. Din punct de vedere al păcii, Consiliul de Securitate nu s-a reorganizat pentru a oglindi mai bine lumea actuală; lipsesc dezarmarea și neproliferarea armelor nucleare; Curtea Internațională rămâne să pedepsească crimele comise în războaie, și nu crima de a declanșa războiul (in bello, și nu ad bellum); sistemul de securitate colectiv e lăsat în aceeași paragină și interzicerea uzului forței nu e reafirmată, în timp ce terorismul rămâne fără definiție.

E ușor să dai vina pe "abraziunea" ambasadorului american sau pe încăpățânarea statelor slabe fie de a-și afirma în izolare identitatea, fie de a apăra terorismul deghizat în lupte de eliberare. Ceea ce sesiunea ONU arată e un fapt mult mai grav. Este incapacitatea omenirii în stadiul ei actual de a face trecerea de la sistemul internațional al statelor, cel clasic, cu patru secole vechime, la sistemul global, împins în spate de realitățile tehnice, economice și de idealul unei singure familii umane. Ultima aspirație nu mai e utopică, când planeta unică e amenințată de buletinul climatic, care anunță dezastre fără precedent. Lecția Europei, de urmărire a interesului ei prin exersarea în comun a suveranității statelor, nu e aplicată la ONU de alte mari puteri pentru care acest principiu rămâne absolut și intangibil.

ONU, mult vituperată pentru ineficiența ei, este o structură ce a încurajat globalitatea prin mijloacele de care dispunea. Pe culoarele sale experții superputerilor stabileau și mențineau înțelegerea tacită care a evitat timp de peste o jumătate de secol cel de-al treilea război mondial. În Războiul Rece s-a apropiat de universalitate, primind mai mult de 100 de state ca noi membri. A organizat seria impozantă de conferințe privind problemele globale ale omenirii și susține prin agențiile sale specializate programe îndreptate spre rezolvarea lor: de la hrană la sănătate, de la mediul ambiant la educație și transporturi. La Juba, în sudul Sudanului, am întâlnit acum vreo trei decenii, într-o pauză a războiului civil, un grup de tineri care repetau sub un copac la algebră. Se întorseseră din refugiul ugandez unde îi salvase ONU de la pieire și le oferise instruirea de bază, nutrind speranța că vor intra la Universitatea din Khartoum, spre care se îndreptau. Ei cunoscuseră o față ignorată a ONU. A o consolida e o soluție mai bună decât ridicarea unui nou edificiu instituțional global. Resuscitarea ei se amână. Mănușa șansei n-a fost ridicată.

Publicat în : Editorial  de la numărul 30

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: